ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 926/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarul D.M., a formulat

plângere, adresată Curții de Apel Pitești, împotriva soluțiilor nr. 689/II/2/2007

din 25 iulie 2007 și nr. 903/II/2/2007 din 28 noiembrie 2007 ale Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, apreciind că aceste lucrări ar fi nelegale și

netemeinice.

Nici în conținutul plângerii

și nici în fața instanței de fond, petiționarul nu și-a motivat plângerea.

Prin sentința penală nr. 148

din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului,

pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a constatat că soluțiile împotriva cărora petiționarul a

formulat plângere sunt de fapt, referate ale Tribunalului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești, întocmite în soluționarea unei plângeri penale care a făcut

obiectul dosarului nr. 48/P/2007.

Pe cale de consecință,

observând că referatele menționate nu fac parte din rândul ordonanțelor sau

rezoluțiilor prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., susceptibile de a

fi atacate cu plângere la instanța de judecată, prima instanță a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petiționarului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs petiționarul, fără să-l motiveze în scris și

fără să se prezinte în fața instanței de recurs pentru a-l susține.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul

petiționarului D.M., din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului

de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”,

Înalta Curte observă că în cauză referatele nr. 689/II/2/2007 din 25 iulie 2007

și nr. 903/II/2/2007 din 28 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Curtea de Apel Ploiești împotriva cărora petiționarul a făcut plângere

nu reprezintă soluții de natura rezoluțiilor ori ordonanțelor cuprinse în

textul de lege menționat.

În atare situație, Înalta

Curte reține că soluția instanței de fond de respingere, ca inadmisibilă, a

plângerii petiționarului, este legală și temeinică, referatele organului de

urmărire penală neîncadrându-se în rândul soluțiilor susceptibile de a fi

atacate cu plângere la instanța de judecată.

Având în vedere aspectele

prezentate recursul petiționarului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar D.M. împotriva sentinței penale nr. 148

din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 martie 2008.