ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2008

Asupra contestației în anulare de față Î n baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele Prin cererea înregistrată sub nr. 3620/1/2008 din 22 aprilie 2008, condamnatul C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 898/46/2007. În motivarea contestației condamnatul a arătat că decizia penală contestată este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei contestate, precum si a sentinței penale nr. 134/F din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea începerii urmăririi penale fata de intimați sub aspectul infracțiunilor sesizate.

Contestatorul a mai precizat ca in perioada 3 martie -7 martie 2008 și 10 martie -12 martie 2008 a fost in imposibilitate de prezentare la sediul instanței, neputând formula sau depune concluzii. Astfel acesta a învederat că nu a luat la cunoștința de termenul fixat pentru judecarea recursului, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită in mod nelegal prin afișare. Totodată, s-a invocat faptul că in mod abuziv nu a fost afișată, in termenul legal, pe site-ul Înaltei Curți de Casație si Justiție soluția dispusa in cauza. Prin decizia penală nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 898/46/2007 a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 134/F din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penala si pentru cauze cu minori si de familie. În cauza a fost fixat termen la data de 4 martie 2008, data pentru care contestatorul a fost citat la adresa de domiciliu, luând la cunoștința si semnând de primirea citației. Pentru a pronunța această decizie penală Înalta Curte a reținut că, în cauză, instanța de fond, constatând ca plângerea formulata de petiționarul C.I. este greșit îndreptată a trimis-o spre competenta soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare. Ca urmare cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul 3620/1/2008, depunând in scris si motivarea contestației.

Concluziile reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. în raport cu motivele invocate și precizate, Înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta. Î n conformitate cu art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștiința instanța despre aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă de contestator în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., motivul de contestație invocat este însă neîntemeiat. Astfel, se constată că pentru termenul din 4 martie 2008, când au avut loc în fața instanței supreme dezbaterile asupra recursului, contestatorul petiționar a fost legal citat la adresa sa de domiciliu, acesta luând la cunoștința de termenul fixat si semnând de primirea citației. Se constată așadar, că instanța supremă a soluționat recursul în condițiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu petiționarul-contestator. Motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează nici în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen., care vizează imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs și a încunoștiința instanța despre această împiedicare, contestatorul neproducând dovezi, în sensul că a fost împiedicat să se prezinte în instanță la termenul din 4 martie 2008, când s-a judecat recursul și cu atât mai puțin, dovezi că, în situația concretă în care s-ar fi aflat, contestatorul ar fi fost împiedicat să încunoștiințeze, prin mijloacele uzuale de comunicare: poștale, fax, telefonice ș.a., instanța, asupra acestei absente. Cum, cerințele art. 386 lit. b) C. proc. pen., sunt cumulative, pentru admiterea contestației în anulare nu ar fi fost suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare, ci contestatorul trebuie să dovedească pe lângă aceasta și imposibilitatea de a încunoștiința instanța despre împiedicarea de a se prezenta, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Înalta Curte constată totodată, că contestatorul C.I. a invocat în contestația în anulare formulată, apărări de fond care au fost avute în vedere de către instanțele de judecată. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 898/46/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.