ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2008

Asupra

contestației în anulare de față

Î

n baza actelor și lucrărilor dosarului reține

următoarele

Prin cererea înregistrată

sub nr. 3620/1/2008 din 22 aprilie 2008, condamnatul C.I. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

898/46/2007.

În motivarea

contestației condamnatul a arătat că decizia penală contestată este netemeinică

și nelegală, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei

contestate, precum si a sentinței penale nr. 134/F din 18 decembrie 2007 a

Curții de Apel Pitești si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea

începerii urmăririi penale fata de intimați sub aspectul infracțiunilor

sesizate. Contestatorul a mai precizat ca in perioada 3 martie -7 martie 2008

și 10 martie -12 martie 2008 a fost in imposibilitate de prezentare la sediul

instanței, neputând formula sau

depune

concluzii. Astfel acesta a învederat că nu a luat la cunoștința de termenul

fixat pentru judecarea recursului, procedura de citare cu acesta

fiind

îndeplinită in mod nelegal prin afișare.

Totodată, s-a

invocat faptul că in mod abuziv nu a fost afișată, in termenul legal, pe

site-ul Înaltei Curți de Casație si Justiție soluția dispusa in cauza.

Prin decizia

penală nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 898/46/2007 a fost respins ca nefondat

recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 134/F din

18 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penala si pentru cauze cu

minori si de familie.

În cauza a fost

fixat termen la data de 4 martie 2008, data pentru care contestatorul a fost

citat la adresa de domiciliu, luând la cunoștința si semnând de primirea

citației.

Pentru a

pronunța această decizie penală Înalta Curte a reținut că, în cauză, instanța

de fond, constatând ca plângerea formulata de petiționarul C.I. este greșit

îndreptată a trimis-o spre competenta soluționare Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de recurs, contestatorul C.I. a formulat

contestație în anulare.

Ca urmare cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, sub numărul 3620/1/2008, depunând in scris

si

motivarea contestației.

Concluziile

reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Examinând

contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. în raport cu motivele

invocate și precizate, Înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă

pentru considerentele ce se vor arăta.

Î

n conformitate cu art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârii

penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a)

când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b)

când

partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștiința instanța

despre aceasta împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de

încetare

a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu

privire la care existau probe în dosar;

d)

când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Conform

art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în

anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind

respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea

motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus

enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de

atac depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate

avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând

îndeplinite

condițiile prevăzute de art.

391 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, deși contestația în anulare a fost

introdusă de contestator în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., motivul de contestație invocat este însă neîntemeiat.

Astfel, se constată că pentru termenul din 4 martie 2008,

când au avut loc în fața instanței supreme dezbaterile asupra recursului,

contestatorul petiționar a fost legal citat la

adresa sa de domiciliu, acesta

luând la cunoștința de termenul fixat si

semnând de primirea citației.

Se constată așadar, că instanța supremă a soluționat

recursul în condițiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu

petiționarul-contestator.

Motivele invocate în contestația în anulare nu se

încadrează nici în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., care vizează

imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs și a încunoștiința instanța despre această împiedicare,

contestatorul neproducând dovezi, în sensul că a fost împiedicat să se prezinte

în instanță la termenul din 4 martie 2008, când s-a judecat

recursul și cu atât mai puțin, dovezi că, în

situația concretă în care s-ar fi

aflat, contestatorul ar fi fost

împiedicat să încunoștiințeze, prin mijloacele uzuale de comunicare: poștale,

fax, telefonice ș.a., instanța, asupra acestei absente.

Cum, cerințele art. 386 lit. b) C. proc. pen., sunt

cumulative, pentru

admiterea contestației

în anulare nu ar fi fost suficient să se facă dovada

imposibilității de

prezentare, ci contestatorul trebuie să dovedească pe lângă aceasta și

imposibilitatea de a încunoștiința instanța despre împiedicarea de a se

prezenta, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Înalta Curte constată totodată, că contestatorul C.I.

a invocat în contestația în anulare formulată, apărări de fond care au fost

avute în vedere de către instanțele de judecată.

Fată

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul C.I.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

contestatorul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie

2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 898/46/2007.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 iunie 2008.