ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

Prin decizia

penală nr. 757 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiționara C.G.

împotriva sentinței penale nr. 134 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost

obligată recurenta la 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în esență că prin sentința recurată a

fost respinsă

ca tardivă plângerea petentei împotriva ordonanței din 20

mai

2008 dată în dosarul nr. 73/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curții

de Apel Pitești, menținând ordonanța

atacată.

Instanța de recurs a constatat că din actele

dosarului rezultă

că rezoluția procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curții

de Apel Pitești nr. 512/11/2/2008

i-a fost comunicată petentei la 19

iunie 2008, iar aceasta a formulat

plângere la 23 septembrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de art. 278/1 alin.

(1) C. proc. pen., astfel încât soluția instanței de fond este temeinică și

legală.

împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, arătând că la

momentul judecării cauzei a solicitat un

termen

pentru lipsă de apărare ,însă instanța de recurs nu a făcut

vorbire de

cererea sa, încălcându-i dreptul la apărare.

Curtea

reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare

îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite

cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:

contestația să fie făcută în

termenul

prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele

prev. de

art. 386 C.

proc. pen.; în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi

care sunt la dosar.

De

asemenea, ținând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen.

reglementează posibilitatea ca, până la

soluționarea contestației în

anulare, instanța să suspende executarea

hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi

atacată cu contestație în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare.

Or, examinând contestația în anulare

formulată de petiționară, Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă

contestației nu este una susceptibilă de a fi pusă în executare, iar pe de altă

parte că motivele invocate de către petenta nu se încadrează între cele expres

și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât contestația este

inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatoarei la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea C.G. împotriva deciziei penale nr. 757

din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în dosar nr. 730/46/2008.

Obligă contestatoarea la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2010.