ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2009

Examinând contestația în anulare de față constată: La data de 19 decembrie 2008 s-a înregistrat sub numărul 10661/1/2008 contestația în anulare formulată de R.R., împotriva deciziei nr. 3897 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 524/46/2008. În motivarea cererii s-a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei cu care a fost sesizată întrucât nu au fost analizate dispozițiile art. 246 și 247 C. pen. și nu a audiat-o pe intimata G.A., deși acest lucru era obligatoriu deoarece nu a fost ascultată nici de instanța de fond. Contestația a fot întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor invocate de contestatoare drept temei al cererii, există motiv de contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i 1 ), cu privire la care existau probe la dosar [(art. 386 lit. c)] și când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) [(art. 386 lit. e)]. Din interpretarea dispozițiilor legale sus menționate rezultă că, pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.

, nu poate fi formulată contestație în anulare decât în cauzele în care a fost soluționată o acțiune penală în înțelesul art. 9 C. proc. pen. Concluzia se impune întrucât numai atunci instanța poate pronunța, conform art. 345 alin. (3) din același cod, o soluție de încetare a procesului penal și numai în această situație există inculpat în cauză. Se constată că, în speță, prin decizia atacată cu contestație în anulare a fost respins recursul declarat de R.R. împotriva sentinței penale nr. 83/ F din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluțiilor 449/P/2007 și 503/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În raport de obiectul cauzei se reține că, neexistând acțiune penală pusă în mișcare, nu a existat inculpat și nu se putea pronunța, nici în primă instanță și nici în recurs, o soluție de încetare a procesului penal. Așa fiind, se constată că este inadmisibil a se formula contestație în anulare în temeiul art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., împotriva unei hotărârii pronunțate în recurs în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cu excepția situației reglementate în alin. 8 lit. c). În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.R. împotriva deciziei penale nr. 3897din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 524/46/2008. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 9 februarie 2009.