ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2009

Examinând contestația în anulare de față

constată:

La data de 19 decembrie 2008 s-a

înregistrat sub numărul

10661/1/2008

contestația în anulare formulată de R.R., împotriva deciziei nr. 3897 din 26

noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în dosarul

nr. 524/46/2008.

În motivarea cererii s-a susținut că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei cu care a fost sesizată

întrucât nu au

fost

analizate dispozițiile art. 246 și 247 C. pen. și nu a

audiat-o pe intimata G.A., deși acest lucru era

obligatoriu deoarece nu a fost ascultată nici de instanța de fond.

Contestația a fot întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C.

proc. pen.

Conform dispozițiilor invocate de

contestatoare drept temei

al

cererii, există motiv de contestație în anulare când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a

procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin.

(1) lit. f) – i

1

), cu privire la care existau probe la dosar [(art. 386

lit. c)] și când, la

judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

)

ori art. 385

16

alin. (1) [(art. 386 lit. e)].

Din interpretarea dispozițiilor legale sus

menționate rezultă

că, pentru

motivele prevăzute de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.

, nu poate fi formulată contestație în anulare

decât în cauzele în care a fost

soluționată o acțiune penală în

înțelesul art. 9 C. proc.

pen. Concluzia se

impune întrucât numai

atunci instanța poate pronunța, conform

art. 345 alin. (3) din același cod, o soluție de încetare a procesului

penal și numai în această situație există inculpat

în cauză.

Se constată că, în speță, prin decizia

atacată cu contestație

în anulare a fost respins recursul

declarat de R.R.

împotriva sentinței penale

nr. 83/ F din 2 octombrie 2008 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie,

prin care s-a respins, ca nefondată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., plângerea formulată de

petiționară

împotriva rezoluțiilor 449/P/2007 și 503/II/2/2008 ale

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești.

În raport de obiectul cauzei se reține

că, neexistând acțiune

penală

pusă în mișcare, nu a existat inculpat și nu se putea

pronunța,

nici în primă instanță și nici în recurs, o soluție de încetare a procesului

penal.

Așa fiind, se constată că este inadmisibil a se formula

contestație în anulare în temeiul art. 386 lit. c)

și e) C. proc. pen.,

împotriva unei

hotărârii pronunțate în recurs în

procedura

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu excepția

situației reglementate în alin.

8 lit. c).

În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatoarea va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată

de contestatoarea R.R. împotriva

deciziei penale nr. 3897din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 524/46/2008.

Obligă contestatoarea la plata sumei de

100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la 9

februarie 2009.