ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2009

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe

sub nr. 654/1/2009 petenta A.R.R. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

penale nr. 103 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, solicitând desființarea acesteia, întrucât este nelegală.

Pentru soluționarea cauzei a

fost atașat Dosarul nr. 4233/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere.

Examinând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația

în anulare formulată.

Cale extraordinară de atac, contestația

în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive,

legiuitorul prevăzând expres și limitativ cazurile în care poate fi formulată

în art. 386 C. proc. pen., respectiv:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire

la care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 3851

6

alin.

(1).

În cauză,

petenta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei anterior

menționate, decizie prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

aceasta împotriva sentinței penale nr. 192 din 2 septembrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin care se solicitase, revizuirea sentinței penale nr. 103/2008 a Curții de

Apel București, prin care fusese respinsă o contestație la executare.

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că cererea formulată de contestatoare nu este

întemeiată pe nici unul din cazurile expres și limitativ prev. de art. 386 C.

proc. pen., nefiind îndeplinite cerințele legale pentru folosirea acestei căi

de atac.

În consecință,

având în vedere că în cauză în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se

cere nu s-au constatat încălcări ale normelor de procedură

Înalta Curte, în temeiul art. 386

și următoarele C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea A.R.R

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea A.R.R. împotriva Deciziei

penale nr. 103 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatoarea la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 28 aprilie 2009.