ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2009

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 654/1/2009 petenta A.R.R. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 103 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, solicitând desființarea acesteia, întrucât este nelegală. Pentru soluționarea cauzei a fost atașat Dosarul nr. 4233/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere. Examinând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată. Cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive, legiuitorul prevăzând expres și limitativ cazurile în care poate fi formulată în art. 386 C. proc.

pen., respectiv: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 3851 6 alin. (1). În cauză, petenta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei anterior menționate, decizie prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 192 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care se solicitase, revizuirea sentinței penale nr. 103/2008 a Curții de Apel București, prin care fusese respinsă o contestație la executare.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că cererea formulată de contestatoare nu este întemeiată pe nici unul din cazurile expres și limitativ prev. de art. 386 C. proc. pen., nefiind îndeplinite cerințele legale pentru folosirea acestei căi de atac. În consecință, având în vedere că în cauză în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere nu s-au constatat încălcări ale normelor de procedură Înalta Curte, în temeiul art. 386 și următoarele C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.R.R Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.R.R. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.