ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2010

Asupra cauzei penale de față, Analizând lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 28 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 3/87 din 9 octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, solicitând anularea deciziei, repunerea cauzei pe rol și rejudecarea recursului. În motivarea contestației arată contestatorul că în mod greșit instanța de recurs a respins recursul, ca tardiv, întrucât el a fost prezent la judecata în fond a cauzei însă nu a fost de față la pronunțare. Ca atare consideră că recursul a fost declarat în termen. Analizând înscrisurile existente la dosar Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.G.

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) 1 cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 și art. 385 16 alin. (1). Motivele invocate de contestatorul M.G.

nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc. pen. Înalta Curte examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. constată că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege însă motivul pe care se întemeiază contestația în anulare nu este dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. sens în care constată că aceasta este inadmisibilă. Prin Decizia penală nr. 3187 din 9 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca tardiv recursul formulat de contestatorul M.G. împotriva sentinței penale nr. 166 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova.

Din motivarea deciziei contestate rezultă că petentul a formulat recurs împotriva deciziei contestate la data de 2 iulie 2009 în condițiile în care pronunțarea a avut loc la data de 8 octombrie 2008 depășind astfel cu mult termenul de 10 zile reglementat de dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen. În raport de toate considerentele constatate Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator în susținerea contestației în anulare nu se încadrează în cazurile prevăzute limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 3187 din 9 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2136.2/54/2007. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.