ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2010

Asupra cauzei penale de față,

Analizând lucrările dosarului,

constată următoarele:

La data de 28 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul

Înaltei Curți contestația în anulare formulată de contestatorul

M.G. împotriva Deciziei penale nr. 3/87

din 9 octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală,

solicitând anularea deciziei, repunerea cauzei pe rol și rejudecarea

recursului.

În motivarea contestației arată

contestatorul că în mod greșit instanța de recurs a respins recursul, ca

tardiv, întrucât el a fost prezent la judecata în fond a cauzei însă nu a fost

de față la pronunțare. Ca atare consideră că recursul a fost declarat în

termen.

Analizând înscrisurile existente la

dosar Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată de

contestatorul M.G. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a

părților pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i)

1

cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

și art. 385

16

alin. (1).

Motivele invocate de contestatorul

M.G. nu se încadrează în cazurile de

contestație în anulare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen.

Înalta Curte examinând

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen. constată că cererea este făcută în termenul

prevăzut de lege însă motivul pe care se întemeiază contestația în anulare nu

este dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. sens în

care constată că aceasta este inadmisibilă.

Prin Decizia penală nr. 3187 din 9

octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca tardiv

recursul formulat de contestatorul M.G. împotriva sentinței penale nr. 166 din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova.

Din motivarea deciziei contestate

rezultă că petentul a formulat recurs împotriva deciziei contestate la data de

2 iulie 2009 în condițiile în care pronunțarea a avut loc la data de 8

octombrie 2008 depășind astfel cu mult termenul de 10 zile reglementat de

dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen.

În raport de toate considerentele

constatate Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator în

susținerea contestației în anulare nu se încadrează în cazurile prevăzute

limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., motiv pentru care urmează a

fi respinsă ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei penale

nr. 3187 din 9 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 2136.2/54/2007.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

5 februarie 2010.