ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1943/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul Z.C.  a formulat contestația adresată acestei instanței la data de 3 februarie 2009, împotriva deciziei penale nr. 1707 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1318/35/2007.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/PI din 7 noiembrie 2007 Curtea de Apel Oradea a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiționarul Z.C. împotriva rezoluției din 4 ianuarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 264/P/2006 și menținută prin rezoluția din 26 februarie 2007 din dosarul nr. 77/II/2 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul și prin decizia penală nr. 1707 din 15 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 100/PI din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul Z.C. a formulat contestație în anulare, învederând că va motiva cererea după ce îi vor fi eliberate înscrisurile solicitate de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care va face dovada furtului unor înscrisuri din dosar, arătând totodată că i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 pct. 1 din CEDO. La data de 11 martie 2009 a depus la dosar o cerere prin care a arătat că formulează contestația în anulare în temeiul art. 386 lit. d) și că va motiva contestația după ce va obține decizia nr.2945 /2008

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen., respectiv „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă”.

Față de motivele invocate de contestator și față de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, dispozițiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

În consecință, motivele invocate de către contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Ca atare, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (29 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 1707 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1318/35/2007.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 mai 2009.