ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2008

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/P/2008 din 23

aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în

baza dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) teza II C. proc. pen. a respins

ca nefondată plângerea formulată de petiționarii K.A., K.F. și K.C., împotriva

rezoluției din 20 noiembrie 2007, emisă în dosarul nr. 208/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 10

decembrie 2007, dată de procurorul general de la Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, în dosarul nr. 499/VIII. 1/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut următoarele:

Prin plângerea adresată Curții de Apel Oradea

de petenții K.A., K.F. și K.C. au solicitat desființarea rezoluției nr. 499/VIII.1

din 10 decembrie 2007 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea și a rezoluției din 20 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 208/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca fiind nelegale și

netemeinice, întrucât făptuitoarele C.I.C. și G.E. au săvârșit infracțiunile

prevăzute și pedepsite de art. 292, art. 246 C. pen., prima, respectiv art. 25

sau art. 26 C. pen. combinat cu art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. În plângerea

adresată instanței petenții au invocat faptul că notarul C.I.C. a întocmit un

contract de întreținere pe baza unor declarații false și nu a respectat

dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 2 din Legea notarilor publici, în

complicitate cu avocatul G.E.

Față de plângerea formulată de petiționarii K.A.,

K.K.L., K.A., A.K. și K.F., prin rezoluția penală nr. 208/P/2007 din 20

noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

a) și art. 38 din același cod, a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public C.I.C. și avocatul G.E. și a disjuns cauza privind pe

făptuitorii H.A., K.K.Y., K.I., F.S., P.M. și trimiterea la organul competent,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut

că notarul C.I.C. a respectat întocmai toate atribuțiunile sale la încheierea

și autentificarea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2683 din 3

august 2006 încheiat între întreținuta K.E. și întreținătorii K.K.Y.T. și K.I.,

iar în sarcina avocatului G.E. s-a stabilit că nu poate fi reținuta o fapta

prevăzută de legea penală.

Împotriva rezoluției procurorului,

petiționarii K.A., K.F. și K.C. au formulat plângere la procurorul ierarhic

superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 499/VIII. 1/2007 din 10

decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea în temeiul art. 278 C. proc. pen. s-a dispus respingerea plângerii

formulată de petiționarii K.A., K.F. și K.C. împotriva soluției adoptată în

dosarul nr. 208/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu

motivarea că soluția adoptată de procuror este legală.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarii K.A.,

K.F. și K.C., au formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., adresată Curții de Apel Oradea și au solicitat admiterea

plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăriri

penale față de cele două intimate, sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen., urmând ca

procurorul căruia îi va fi repartizată cauza să administreze toate probele

necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.

Curtea de Apel Ploiești, examinând plângerea,

a respins ca nefondată, plângerea petiționarilor K.A., K.F., K.C. împotriva

rezoluției din 20 noiembrie 2007, emisă în dosarul nr. 208/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu motivarea că faptele

reclamate de către petenți neexistând în materialitatea lor, în mod corect

procurorul a apreciat că se impune neînceperea urmăririi penale față de notarul

public C.I.C. și față de avocat G.E..

Împotriva hotărârii Curții de Apel Ploiești au

declarat recurs petiționarii K.A., K.F., K.A., A.K. și K.C. și au solicitat

admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi

penale, întrucât sunt suficiente elemente din care rezultă săvârșirea

infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu de către intimate.

Recursurile petiționarilor K.A., K.F. și K.C.

sunt nefondate iar recursurile petiționarilor K.A., A.K. sunt inadmisibile

urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului,

inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod

justificat s-au respins plângerea formulată de petiționarii petiționarilor K.A.,

K.F. și K.C., față de notarul C.I., întrucât din probatoriul administrat în

cauză, C. nu rezultă că la autentificarea contractului de întreținere aceasta a

nesocotit prevederile legale în materie, iar față de actele existente la

dosarul cauzei și declarația numitei K.E., mod corect, procurorul a apreciat că

făptuitoarea G.E. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor de care a

fost acuzată de către petiționari, acestea neexistând în materialitatea lor.

De asemenea, Curtea de Apel Oradea în mod

corect a constatat, în urma analizării probelor, referitor la notarul C.I.C. că

orice alegații referitoare la lipsa numitei K.E. cu ocazia încheierii

contractului sau imposibilitatea acesteia de a-și exprima un acord valabil sunt

nefondate, fiind contrazise de actele și lucrările aflate la dosar, inclusiv de

raportul de constatare grafică, iar referitor la avocatul G.E. aceasta nu se face

vinovată de săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzată de către petenți.

Înalta Curte apreciază ca fiind legale și

temeinice argumentele expuse în cele două rezoluții ale procurorului, cât și în

sentința recurată neimpunându-se reiterarea lor.

Față de recursurile petiționarilor K.A., A.K.,

Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, față de dispozițiile art. 278/1

alin. (10) C. proc. pen., întrucât petiționarii nu au uzat de toate căile de

atac, nu au formulat plângere la procurorul ierarhic superior și nu au atacat

rezoluția procurorului la instanța de fond, astfel că, nu se pot adresa direct

în calea de atac a recursului, fără să fi uzat de celelalte căi de atac.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de petiționarii K.A.,

K.F. și K.C. și în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibile, recursurile declarate de

petiționarii A.K. și K.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarii K.A., K.F. și K.C. împotriva sentinței penale nr. 29/P.I din 23

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petiționarii A.K. și K.A. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții petiționari K.A., K.F.

și K.C. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții petiționari A.K. și K.A. la

plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.