ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2009

Prin rezoluția din 25 septembrie 2008 dată în dosarul nr. 298/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele C.M. și S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. În rezoluția menționată, s-a reținut că în urma unei plângeri formulate de către petiționarul F.G., s-au efectuat cercetări față de numitul P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită, amenințare și omor, iar prin rezoluția nr. 244/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. Ulterior, numitul P.M. a formulat împotriva intimatului F.G.

plângere penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, faptă prevăzută de art. 259 C. pen. Plângerea a format obiectul dosarului nr. 883/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita. Prin ordonanța din 23 aprilie 2004 dată în dosarul menționat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 10.000.000 lei (ROL) amendă. Împotriva acestei soluții, petiționarul F.G. a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată de prim-procurorul C.M.

prin rezoluția nr. 117/VII 1.1/2004. Plângerea formulată de petiționar, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen. , a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 393 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Marghita, pronunțată de judecătorul S.M. Prin decizia penală nr. 38 din 19 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 393/2004 a Judecătoriei Marghita. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluția nr. 298/P/2008 din 25 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a reținut că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală față de intimatele C.M.

și S.M., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă Prin rezoluția nr. 551/11.2/2008 din A noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului F.G., formulată în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției dată în dosarul nr. 298/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul F.G. a formulat plângere la instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției nr. 551/11.2/2008 din 4 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ca netemeinică și nelegală.

Prin sentința penală nr. 40/PI din 25 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul F.G. împotriva rezoluției din 25 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 298/P/2008, menținută prin rezoluția din 4 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 551/11.2/2008. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la 13 februarie 2009 s-a înregistrat plângerea formulată, în baza art. 278 1 C. proc. pen., de petiționarul F.G. împotriva rezoluției din 4 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 551/11.2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Această plângere a fost depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 13 februarie 2009, ulterior fiind înaintată la Curtea de Apel Oradea, pentru competentă soluționare. Rezoluția din 4 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 551/11.2/2008 de procurorul general al Curții de Apel Oradea a fost comunicată petiționarului la data de 12 noiembrie 2008, iar plângerea împotriva acesteia a fost expediată de petiționar prin poștă la data de 6 februarie 2009. Instanța de fond a concluzionat că, de la data comunicării rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea -12 noiembrie 2008 - și până la data expedierii prin poștă a plângerii - 6 februarie 2009 - au expirat cele 20 de zile înăuntrul cărora petiționarul putea formula plângerea, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, petiționarul F.G. a declarat recurs, susținând că în mod greșit s-a respins ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275 -278 împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată. În mod corect instanța de fond a constat că, în prezenta cauză, nu a fost respectat termenul prevăzut de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., având în vedere că rezoluția din data de 4 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 551/11.2/2008 de procurorul general al Curții de Apel Oradea a fost comunicată petiționarului F.G. la data de 12 noiembrie 2008, iar plângerea împotriva acesteia a fost expediată de petiționar prin poștă la data de 6 februarie 2009. În consecință, respingând, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul F.G. , împotriva rezoluției din 25 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 298/P/2008, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G.

împotriva sentinței penale nr. 40/PI din 25 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 40/PI din 25 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.