ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 928/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 928/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2107/33/2007, a fost

respinsă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluțiilor din 23

octombrie 2007 și 21 noiembrie 2007 date de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj.

A fost obligat petentul la 100 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin

plângerea formulată în cauza de petentul T.M. acesta a solicitat desființarea

rezoluțiilor din 23 octombrie 2007 respectiv 21 noiembrie 2007 emise de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosar 349/P/2007.

În susținerea plângerii sale, petentul a precizat că rezoluțiile

pronunțate în cauză sunt nelegale și nu s-a

efectuat cercetarea penală în

dosar 2619/2005 al Judecătoriei Dej.

Examinând plângerea formulată pe baza

actelor existente la dosar,

curtea de apel a reținut că

prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 23 octombrie

2007 confirmată prin rezoluția din 21 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.A.G. și B.L. cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de

dispozițiile art. 246 C. pen.

S-a reținut că, la data de 24 septembrie 2007,

numitul T.M. a depus o

plângere prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală a numiții lor C.A.G. și B.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de

abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, arătând că aceștia nu s-au

conformat sentinței penale nr. 874 din 12

decembrie 2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr.

2619/2005) prin care s-a

hotărât trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru

efectuarea cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de denunțare

calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele:

În cursul anului 2005, numitul T.M. a formulat plângere penală

împotriva numitei G.L.D.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și

calomnie, plângere făcând obiectul dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej.

Prin sentința penală nr. 874/2005, Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol

a cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru

efectuarea cercetărilor

privind săvârșirea

infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.

259 C. pen.

În urma acestei sentințe, în cauză, s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006,

în care la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluției nr. 10/P/2006 T.M. a formulat plângere la primul

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere

care a fost respinsă prin rezoluția nr. 17/11/2/2006

din 16 februarie 2006.

Petentul nemulțumit de aceste soluții s-a adresat

cu plângere și Judecătoriei Dej, plângerea având ca obiect dosarul nr. 479/2006

în care de asemenea plângerea a fost respinsă potrivit art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

, prin sentința

penală nr. 162 din 13 martie 2006 rămasă

definitivă prin respingerea

recursului de către Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 308/R/2006 din 17

mai 2006.

Întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu a restituit dosarul nr.

2619/2005 Judecătoriei Dej, acest dosar a fost restituit prin adresa din 16

martie 2006, urmând a se continua cercetarea judecătorească pentru săvârșirea

infracțiunilor de insultă și calomnie, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria

Dej sub nr. 698/2006. Prin sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a

Judecătoriei Dej s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.D.T.

pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie în temeiul art. 284

1

C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

întrucât partea vătămată a lipsit consecutiv la două termene de judecată.

Recursul declarat de numitul T.M. a fost respins ca nefondat prin decizia

penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.,

presupune, sub aspectul laturii obiective, fie neîndeplinirea de către

funcționarul public aflat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu a unui act,

fie îndeplinirea defectuoasă a acestuia dacă prin aceasta se cauzează o

vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

În cauză nu există niciun indiciu al săvârșirii de către cei doi

procurori a infracțiunii mai sus menționate câtă vreme cei doi și-au exercitat

doar atribuțiile de serviciu, aspecte confirmate și de hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză.

În consecință, în mod corect s-a statuat prin rezoluția pronunțată la

data de 23 octombrie 2007 de către Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel

Cluj că fapta pentru care s-a formulat plângere

de către petent nu există, soluția adoptată în cauză fiind legală și temeinică.

Raportat la toate aceste considerente,

având în vedere și dispozițiile

art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., plângerea formulată în cauză a fost respinsă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul T.M.,

criticând-o, arătând în scris două motive și anume că nu se admite

administrarea probelor, deoarece cercetarea penală dispusă de Judecătoria Dej

prin sentința penală nr. 874 din 12 decembrie 2005 nu a fost efectuată de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, respectiv nu s-a emis o rezoluție

motivată, precum și că instanța de fond a ascuns un fals produs de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Dej și mușamalizat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel, prin inducere în eroare și neefectuarea procedurilor de lucru în cercetarea

cauzei, solicitând admiterea administrării probelor privind efectuarea

cercetării penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, conform

sentinței penale nr. 874 din 12 decembrie 2005 anexată.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost

înregistrate prin Registratura Generală a

instanței supreme sub nr. 6857 la

29 februarie 2008 a unui înscris,

intitulat astfel de către recurentul petiționar, în care a solicitat judecarea

în lipsă, arătând că prin sentința penală nr. 115/2007 a Curții de Apel Cluj, secția

penală, s-a făcut o motivare falsă, că în mod fals s-a dispus neînceperea

urmăririi penale în dosarul nr. 10/P/2006, fiind ascunsă realitatea juridică,

că realitatea juridică este dată de faptul că dosarul nr. 10/P/2006 s-a format

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în urma plângerii sale de la 5

ianuarie 2006 și nu are legătură cauzală cu cercetarea penală dispusă de

Judecătoria Dej, în dosarul nr. 2619/2005, că rezoluția din 26 ianuarie 2006

emisă în dosarul nr. 2619/2005 pentru ascunderea falsului produs de procurorii

din cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, că parchetul nu a efectuat

nicio cercetare în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej, la care s-au

atașat o plângere penală formulată de petiționarul T.M. împotriva numitei G.L.,

adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, precum și rezoluția de

confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală din 26 ianuarie 2006

privind pe G.L.D.T. pentru fapta prevăzută de art. 259 alin. (1) C. proc. pen.,

înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, părțile legal citate au lipsit, Înalta Curte,

constatând că, până la ora 10,55, nu s-a depus nicio cerere pentru

imposibilitate de prezentare din partea acestora, a apreciat cauza în stare de

judecată, acordând părților cuvântul în dezbateri, potrivit art. 385

13

C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii de respingere, ca

nefondat, a recursului

declarat de petiționar, considerând că în cauză, instanța de fond, în mod

corect a respins plângerea, deoarece nu există indicii că intimații ar fi

săvârșit vreo infracțiune.

Examinând recursul declarat de recurentul petiționar T.M. împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond conform art. 278

1

alin. (

10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și

din oficiu, potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen.

, Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță

a respins, plângerea formulată de petiționarul T.M.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare

efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere

a urmăririi penale față de C.A.G. și B.L. pentru

infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile

formulate de petiționar, în raport cu persoanele și fapta pretins a fi

săvârșită de către acestea, constatându-se că la data de 24 septembrie 2007

numitul T.M. a depus o plângere prin care a solicita

tragerea la răspundere penală a numiților C.A.G. și B.

L. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

arătând că aceștia nu s-au confirmat sentinței penale nr. 874 din 12 decembrie

2005 a Judecătoriei Dej (dos. nr. 2619/2005) prin care s-a hotărât trimiterea

dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea

cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă

prevăzută de art. 259 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în cursul

anului 2005 numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva numitei G.L.D.T. pentru

săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, plângerea făcând obiectul

dosarului nr. 2619/2005 a Judecătoriei Dej. Prin sentința penală nr. 874/2005

Judecătoria Dej a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru efectuarea cercetărilor privind

săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

În urma acestei sentințe, în cauză s-a constituit dosarul nr. 10/P/2006,

în care, la data de 26 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluției nr. 10/P/2006, T.M. a formulat plângere la primul

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere

care a fost respinsă prin rezoluția nr. 17/11/2/2006

din 16 februarie 2006.

Petentul nemulțumit de aceste soluții s-a adresat

cu plângere și Judecătoriei Dej, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 479/2006

în

care, de asemenea, plângerea a fost

respinsă potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

prin sentința penală nr. 162 din 13 martie 2006

rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj,

prin

decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006.

Întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu a restituit dosarul nr.

2619/2005 Judecătoriei Dej, acest dosar a fost restituit prin adresa din 16

martie 2006, urmând a se continua cercetarea judecătorească pentru săvârșirea

infracțiunilor de insultă și calomnie, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria

Dej sub nr. 698/2006.

Prin sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej,

s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.L.D.T. pentru

săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie în temeiul art. 284

1

C. proc. pen., art. 10 lit. h) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b)

C. proc. pen., întrucât partea vătămată a lipsit

consecutiv la două

termene de judecată. Recursul declarat de numitul T.M.

a fost

respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 485/R/2006 a Tribunalului Cluj.

Situația de fapt prezentată este susținută de fotocopia referatului

întocmit în dosarul nr. 10/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej,

de către prim procuror G.A.C. în care au fost arătate în mod concret evoluția

cauzei, urmare a plângerii formulate de partea vătămată T.M. în cursul anului

2005, făcând referiri la sentința penală nr. 874/2005 a Judecătoriei Dej,

împrejurarea că în dosarul nr. 10/P/2006, partea vătămată T.M. a fost audiată

de către organele de cercetare penală, că petentul a formulat plângere la

primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, plângere ce a fost

respinsă, că în continuare acesta s-a adresat instanței, precum și mențiuni

privind sentințele pronunțate, respectiv sentința penală nr. 162 din 13 martie

2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj,

prin decizia penală nr. 308/R/2006 din 17 mai 2006,

sentința penală nr. 431/2006 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Dej,

rămasă

definitivă prin respingerea

recursului, ca nefondat, declarat de către partea

vătămată T.M., prin

decizia penală nr. 485/R/2006 din 30 august 2006 a Tribunalului Cluj, că a fost

dată o singură soluția în dosarul nr. 10/P/2006 de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Dej privind pe G.L.T.D., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii

de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., că dosarele

Judecătoriei Dej nr. 479/2006 și 698/2006 au avut obiecte diferite, referat

aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu nr. 349/P/2007.

Față de cele arătate, procurorul a considerat că în cauză nu se impune

începerea urmăririi penale față de numiții C.A.D. și B.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece fapta

nu există, întrucât cei doi și-au exercitat în mod corect atribuțiile lor de

serviciu, fapt confirmat și prin hotărârile judecătorești adoptate în cauză,

așa încât, în temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.G. și B.L., cercetați sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluție

menținută, prin rezoluția din 21 noiembrie 2007 în lucrarea cu nr.

1133/11/2/2007, dată de către procurorul general

adjunct al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin respingerea

plângerii formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției din 23 octombrie

2007, în dosarul nr. 349/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte apreciază că instanța de

fond a făcut o corectă evaluare

asupra actelor premergătoare,

analizând, criticile formulate de petiționar sub aspectul conținutului

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen., față de intimați, motivând, că în cauză nu există niciun indiciu

al săvârșirii de către cei doi procurori a infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu,  aspecte confirmate

și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, precum și

a înscrisurilor depuse de recurent, aflate la dosarul Înaltei Curți, a

constatat că, nu rezultă existența faptei de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina intimaților C.A.G.

și B.L., deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, cu

respectarea prevederilor legale, prin soluțiile dispuse motivat, în rezoluțiile

date, iar prin hotărârile

judecătorești

pronunțate în cauzele menționate și anume sentințele penale

nr. 162 din

13 martie 2006 și respectiv 431 din 20 iunie 2006 ale Judecătoriei Dej, cât și

deciziile penale nr. 308/R din 17 mai 2006 și nr. 485/R/2006 ale Tribunalului

Cluj, prin care au fost respinse recursurile

declarate

de petiționarul T.M., din prezenta cauză, a fost exercitat

controlul

judiciar, în raport și cu actele procurorilor.

Astfel, Înalta Curte consideră că, în mod corect și motivat, s-a dispus

soluția neînceperii urmăririi penale față de intimații C.

A.G. și B.L. pentru infracțiunea mai sus arătată,

ca

urmare a inexistenței faptei, potrivit art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține criticile

formulate în recurs, de către recurentul petiționar T.M., deoarece în etapa

actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra

oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente.

Invocarea de către recurentul petiționar a neadmiterii administrării

probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea

acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază

care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în

afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se

fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.

În consecință, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima

instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.M.

împotriva sentinței penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga

recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.M.

împotriva deciziei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

martie 2008.