ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008, dată în dosar nr. 130/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cercetată pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 246, 248 și 264 C. pen.

A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 1. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, petentul T.M. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată, în urma efectuării urmăririi penale, a procurorului B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 246, 248 și 264 C. pen. În esență, petentul T.M. a formulat plângere împotriva procurorului B.L.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale nr. 10/P/2006 și nr. 60/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, constând în aceea că în dosarul nr. 10/P/2006 a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 a emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la data de 11 mai 2006. Din copia borderoului rezultă faptul că soluția din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007. În plângerea sa petentul se referă la faptul că nu i-a fost comunicată rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006 în dosarul nr. 60/P/2006, nefiind respectate dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. 2. Prin rezoluția din data de 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 130/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea plângerii petentului, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare efectuate de către făptuitoarea B.L. demonstrează că aceasta nu a fost abuzivă prin modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în timpul supravegherii cercetărilor penale, în adoptarea soluției în dosarul nr. 60/P/2006 și raportat la modul de comunicare a soluției către petent. De remarcat faptul că dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., se referă la comunicarea copiei de pe soluția de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală, or, acest lucru s-a realizat. În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluționată sub nr. 165/VI11/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. în această cauză s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M. rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul T. M., ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 329/11/2/2008 din data de 7 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât din analizarea dosarului nu se poate reține împrejurarea că magistratul B.L.

ar fi fost abuzivă prin modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în adoptarea soluției în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej și raportat la modul de comunicare al soluției către petent. Procurorul general a mai arătat că în speță nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului anchetator S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a participat ca procuror de ședință în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curții de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se în speță niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat. Instanța de fond, analizând materialul probator existent la dosar, a apreciat că plângerea formulată de petent în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc.

pen., este nefondată, întrucât probatoriul administrat nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina procurorului B.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej. A arătat că, în prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său. în esență, instanța de fond a reținut că afirmațiile petiționarului referitoare la eventualele fapte și acte abuzive ale procurorului nu se coroborează cu alte probe și mijloace de probă.

Astfel, în dosarul nr. 10/P/2006, s-a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 s-a emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la 11 mai 2006 iar din copia borderoului rezultă faptul că soluția din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007. În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluționată sub nr. 165/VI11/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. în această cauză, s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M.

rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006. Instanța de fond a mai reținut că, în speță, nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a participat ca procuror de ședință în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curții de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat. În consecință, întrucât petiționarul nu s-a prezentat în instanță, nu a propus și nici nu a cerut administrarea altor probe, care să stabilească o altă situație de fapt, s-a constatat că plângerea acestuia este nefondată și a fost respinsă, ca atare, fiind menținută rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008 dată în dosar nr. 130/P/2008.

B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. Suplimentar, recurentul a arătat că deși inițial la 15 iulie 2008 s-a consemnat „lipsa de procedură cu petentul” și s-a amânat cauza la 29 iulie 2008, astfel cum rezultă din mențiunile făcute pentru dosarul respectiv pe portalul instanțelor de judecată, cauza a fost luată în pronunțare, dispunându-se o soluție la data de 17 iulie 2008. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Susținerile recurentului ce vizează lipsa de procedură de la termenul din 15 iulie 2008, care i-a afectat interesele procesuale, precum și mențiunile false sub acest aspect, sunt neîntemeiate, întrucât din încheierea de ședință de la acea dată rezultă că lipsa de procedură a existat la prima strigare a dosarului însă, la scurt timp, a fost depusă prin serviciul registratură dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petentul, astfel că, având în vedere natura și urgența cauzei, s-a procedat la reluarea cauzei și dezbaterea acesteia în fond. Consemnările din încheierea de amânare a pronunțării au corespondent în înscrisurile aflate la dosar, la dosarul instanței de fond găsindu-se dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petentul T.M., acesta semnând personal la data de 4 iulie 2008 de primirea citației, astfel că nu poate invoca împrejurarea că nu a știut de termenul stabilit pentru judecată.

În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimata magistrat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimata procuror B.L., în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, întrucât, pe o parte, obligația inserării orei în rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, dispusă în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, a fost instituită ulterior emiterii acesteia, prin Legea nr. 356/2006, intrată în vigoare la data de 7 septembrie 2006. Pe de altă parte, împrejurarea că petentul a cerut ulterior, după cea.

2 ani, comunicarea unor rezoluții din cele două dosare, nu înseamnă că acestea nu i-au fost comunicate în cursul, respectiv, după soluționarea celor două dosare. Nu în ultimul rând, se constată că procurorul a apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., invocate de petent, în ceea ce privește comunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale, dispozițiile respective făcând referire la rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 octombrie 2008.