ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul T.M. împotriva

rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008, dată în dosar nr.

130/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de

procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cercetată

pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea

infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 246, 248 și 264 C. pen. A fost

obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

1.

Pentru a decide

astfel, instanța de fond a reținut că, petentul T.M. a solicitat Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj

trimiterea în

judecată, în urma efectuării urmăririi penale, a procurorului

B.L. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor

publice și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 246, 248

și 264 C. pen.

În esență, petentul T.M. a formulat plângere împotriva procurorului B.L.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în legătură cu modul de soluționare

a dosarelor penale nr. 10/P/2006 și nr. 60/P/2006, ambele ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria Dej, constând în aceea că în dosarul nr. 10/P/2006 a emis o

rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale

în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul

nr. 60/P/2006 a emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la

data de 11 mai 2006. Din copia borderoului rezultă faptul că soluția din

dosarul

nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007. În

plângerea sa petentul se referă la faptul că nu i-a

fost comunicată rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15

martie 2006 în dosarul nr. 60/P/2006, nefiind respectate dispozițiile art.

228

alin. (6) C. proc. pen.

2.

Prin rezoluția

din data de 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 130/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea plângerii petentului, în

temeiul art. 228 și art. 10 lit. a)

C. proc.

pen., apreciindu-se că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală,

fiind

aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare

efectuate de către făptuitoarea B.L. demonstrează

că aceasta

nu a fost abuzivă prin modul în care și-a exercitat

atribuțiile de serviciu în timpul supravegherii cercetărilor penale, în

adoptarea soluției în

dosarul nr. 60/P/2006

și raportat la modul de comunicare a soluției către

petent. De remarcat

faptul că dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., se referă la

comunicarea copiei de pe soluția de neîncepere sau scoatere de sub urmărire

penală, or, acest lucru s-a realizat.

În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi

penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut

obiectul unei plângeri, care a fost soluționată

sub nr. 165/VI11/1/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

în această cauză s-a

stabilit faptul că, la

data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M. rezoluția

de începere a urmăririi penale din data

de 15 martie 2006.

Împotriva acestei rezoluții a formulat

plângere petentul T.

M., ce a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 329/11/2/2008 din data de 7 mai 2008 dată de

procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât din

analizarea dosarului nu se poate reține împrejurarea că magistratul B.L.

ar fi fost abuzivă prin modul în care și-a

exercitat atribuțiile de serviciu în

adoptarea soluției în dosarul nr. 60/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej și raportat la modul de comunicare

al soluției către petent. Procurorul general a mai arătat că în speță nu este

incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului

anchetator S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a participat ca

procuror de ședință în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curții de Apel Cluj, în care

petentul era parte, nedovedindu-se în speță

niciunul din motivele expres

prevăzute în textul de lege mai sus

indicat.

Instanța de fond, analizând materialul probator existent la dosar, a

apreciat că plângerea formulată de petent în conformitate cu dispozițiile art. 2781

C. proc. pen., este nefondată, întrucât probatoriul administrat nu demonstrează

existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina procurorului B.L. din

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej.

A arătat că, în prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul

egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul

unui proces penal, cât și în relațiile dintre

acestea și Ministerul Public, și

implică obligația de a oferi fiecărei

părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în

condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul

său. în esență, instanța de fond a reținut că afirmațiile petiționarului

referitoare la eventualele fapte și acte abuzive ale procurorului nu se

coroborează cu alte probe și mijloace de probă.

Astfel, în dosarul nr. 10/P/2006, s-a emis o rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale, în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 s-a

emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la 11 mai 2006 iar din

copia borderoului rezultă faptul că soluția din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost

comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007.

În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi

penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut

obiectul unei plângeri, care a fost soluționată

sub nr. 165/VI11/1/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

în această cauză, s-a

stabilit faptul că, la

data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M. rezoluția

de începere a urmăririi penale din data

de 15 martie 2006.

Instanța de fond a mai reținut că, în

speță, nu este incident niciunul

dintre cazurile de

incompatibilitate a procurorului S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj, prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a

participat ca procuror de ședință în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curții de Apel

Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se niciunul din motivele expres

prevăzute în textul de lege mai sus indicat.

În consecință, întrucât petiționarul nu s-a prezentat în instanță, nu

a propus și nici nu a cerut administrarea altor

probe, care să stabilească

o altă situație de fapt, s-a constatat că

plângerea acestuia este nefondată și a fost respinsă, ca atare, fiind menținută

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008 dată

în dosar nr. 130/P/2008.

B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul T.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile

din plângerea penală și plângerea adresată

instanței în baza art. 278

1

C. proc. pen. Suplimentar, recurentul a

arătat că deși inițial la

15 iulie 2008 s-a consemnat „lipsa de

procedură cu petentul” și s-a amânat cauza la 29 iulie 2008, astfel cum rezultă

din mențiunile făcute

pentru dosarul

respectiv pe portalul instanțelor de judecată, cauza a fost

luată în

pronunțare, dispunându-se o soluție la data de 17 iulie 2008.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat.

Susținerile recurentului ce vizează lipsa de procedură de la termenul

din 15 iulie 2008, care i-a afectat interesele procesuale, precum și mențiunile

false sub acest aspect, sunt neîntemeiate, întrucât din încheierea de ședință

de la acea dată rezultă că lipsa de procedură a existat la prima strigare a

dosarului însă, la scurt timp, a fost depusă

prin

serviciul registratură dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu

petentul,

astfel că, având în vedere natura și urgența cauzei, s-a procedat la reluarea

cauzei și dezbaterea acesteia în fond.

Consemnările

din încheierea de amânare a pronunțării au corespondent

în înscrisurile

aflate la dosar, la dosarul instanței de fond găsindu-se dovada de îndeplinire

a procedurii de citare cu petentul T.M., acesta semnând personal la data de 4

iulie 2008 de primirea citației, astfel că nu poate invoca împrejurarea că nu a

știut de termenul stabilit pentru judecată.

În ceea ce privește soluționarea fondului

cauzei, prima instanță a

constatat că situația de fapt

reținută de procuror corespunde actelor

premergătoare

administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în

mod corect că activitățile desfășurate de

intimata magistrat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor

reclamate prin plângerea penală.

Din actele premergătoare efectuate de

procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a

atribuțiilor de serviciu de

către intimata

procuror B.L., în scopul prejudicierii intereselor

procesuale ale

petentului, întrucât, pe o parte, obligația inserării orei în

rezoluția de începere a urmăririi penale din data

de 15 martie 2006, dispusă

în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Dej, a fost instituită ulterior emiterii acesteia, prin Legea

nr. 356/2006, intrată în vigoare la data de 7 septembrie 2006.

Pe de altă parte, împrejurarea că petentul a cerut ulterior, după cea.

2 ani, comunicarea unor rezoluții din cele două dosare, nu

înseamnă că acestea nu i-au fost comunicate în

cursul, respectiv, după

soluționarea celor două dosare.

Nu în ultimul rând, se constată că procurorul a apreciat corect că nu

sunt incidente dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., invocate de

petent, în ceea ce privește comunicarea rezoluției de începere a urmăririi

penale, dispozițiile respective făcând referire la rezoluțiile de neîncepere a

urmăririi penale.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția

procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice,

văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva

sentinței penale nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 100

lei reprezentând cheltuieli

judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1

octombrie 2008.