ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 93 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M., formulată împotriva rezoluției nr. 197/P/2008 din 12 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul T.M. a formulat plângere penală împotriva procurorilor T.O.C. și C.Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând efectuarea de cercetări penale față de aceștia în legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale nr. 2025/P/2007 și nr. 2671/P/2006.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin rezoluția nr. 2671/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca din 12 februarie 2008, cele două dosare penale au fost conexate, iar procurorul C.Ș. a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul C.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) și f) C. proc. pen. Plângerea persoanei vătămate T.M. împotriva acestei rezoluții a fost soluționată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj, T.O.C.

care, prin rezoluția nr. 145/II/2/2008 din 31 martie 2008, a respins-o ca nefondată. Prin rezoluția nr. 197/P/2008 din 12 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi procurori, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., constatând că faptele sesizate nu există. S-a reținut că dispozițiile legale privind conexarea cauzelor au fost aplicate în mod corect, iar după respingerea plângerii împotriva soluției dispuse de prim-procuror, petentul avea posibilitatea de a formula plângere la instanța de judecată, conform art. 278 1 C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., persoana vătămată a formulat plângere împotriva măsurii dispuse de procuror, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 439/II/2/2008 din 6 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată T.M. s-a adresat instanței cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, solicitând tragerea la răspundere penală a celor doi făptuitori. În motivarea plângerii sale, persoana vătămată a susținut că procurorul C.Ș. a dispus în mod nelegal conexarea dosarului nr. 2025/P/2007 la dosarul nr. 2671/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, nu a respectat termenul de soluționare a dosarului, s-a antepronunțat în dosarul nr. 2671/P/2006, iar prim-procurorul T.O.C.

a favorizat tergiversarea cercetărilor penale și nu a luat măsuri de repartizare a cauzei la un alt procuror (măsuri care se impuneau datorită nelucrării nejustificate a dosarului), iar la solicitarea expresă a petiționarului a refuzat să-i comunice numele procurorului de caz, împiedicându-l în exercitarea dreptului de recuzare a acestuia. Instanța de fond a constatat că procurorii C.Ș. și T.O.C. și-au îndeplinit în mod corect îndatoririle de serviciu, susținerile persoanei vătămate nefiind fondate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal petiționarul T.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 3, 10, 17 C. proc. pen. și reluând integral toate criticile formulate în plângere.

Verificând hotărârea atacată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., inclusiv prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată următoarele: Instanța de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, făcând o detaliată analiză a actelor premergătoare și a măsurii dispuse de procuror prin prisma tuturor criticilor aduse acestora de către persoana vătămată. Petiționarul T.M. a criticat modul în care procurorii C.Ș. și T.O.C. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, susținând că în acest fel l-au favorizat pe făptuitorul C.M. față de care au dispus și, respectiv, au menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 2671/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

Instanța a apreciat că în mod just față de cei doi procurori s-a dispus soluția de netrimitere în judecată, întrucât aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, în conformitate cu dispozițiile legale și în raport de dovezile existente în cauzele instrumentate. Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun indiciu că procurorii și-ar fi încălcat, cu știință, atribuțiile de serviciu și că prin aceasta ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului sau că aceștia ar fi favorizat persoana cercetată. Niciuna din măsurile dispuse de procurori nu excede atribuțiilor de serviciu și nici nu încalcă dispozițiile legale în materie, astfel cum în mod just a constatat instanța de fond, verificând și analizând fiecare susținere a petiționarului, în raport de instituțiile de drept a căror nesocotire a fost reclamată.

Înalta Curte mai constată că completul de judecată a fost legal constituit și că în cauză nu se pune problema analizării vreunei încadrări juridice, astfel că motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 3 și 17 C. proc. pen., sunt nefondate. Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., nu este întemeiată, în cauză neexistând critici ale petiționarului asupra cărora instanța să nu se fi pronunțat prin hotărâre, iar alte cereri acesta nu a formulat în timpul procesului penal. Pentru aceste motive, recursul petiționarului fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 93 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.