ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93

din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea

petentului T.M., formulată împotriva rezoluției nr. 197/P/2008 din 12 mai 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de 50 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarul T.M. a formulat

plângere penală împotriva procurorilor T.O.C. și C.Ș. din cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând efectuarea de cercetări penale

față de aceștia în legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale nr. 2025/P/2007

și nr. 2671/P/2006.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că prin rezoluția nr. 2671/P/2006 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca din 12 februarie 2008, cele două dosare

penale au fost conexate, iar procurorul C.Ș. a confirmat propunerea organelor

de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul C.M.

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz

în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 246 și art. 248 C.

pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d)

și f) C. proc. pen.

Plângerea persoanei vătămate

T.M. împotriva acestei rezoluții a fost soluționată de prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj, T.O.C. care, prin rezoluția nr. 145/II/2/2008

din 31 martie 2008, a respins-o ca nefondată.

Prin rezoluția nr. 197/P/2008

din 12 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cei doi procurori, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246

și 264 C. pen., constatând că faptele sesizate nu există.

S-a reținut că dispozițiile

legale privind conexarea cauzelor au fost aplicate în mod corect, iar după

respingerea plângerii împotriva soluției dispuse de prim-procuror, petentul

avea posibilitatea de a formula plângere la instanța de judecată, conform art. 278

1

C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat

plângere împotriva măsurii dispuse de procuror, aceasta fiind respinsă prin

rezoluția nr. 439/II/2/2008 din 6 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată T.M. s-a

adresat instanței cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată

dispusă de procuror, solicitând tragerea la răspundere penală a celor doi

făptuitori.

În motivarea plângerii sale,

persoana vătămată a susținut că procurorul C.Ș. a dispus în mod nelegal

conexarea dosarului nr. 2025/P/2007 la dosarul nr. 2671/P/2006, ambele ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, nu a respectat termenul de

soluționare a dosarului, s-a antepronunțat în dosarul nr. 2671/P/2006, iar

prim-procurorul T.O.C. a favorizat tergiversarea cercetărilor penale și nu a

luat măsuri de repartizare a cauzei la un alt procuror (măsuri care se impuneau

datorită nelucrării nejustificate a dosarului), iar la solicitarea expresă a

petiționarului a refuzat să-i comunice numele procurorului de caz,

împiedicându-l în exercitarea dreptului de recuzare a acestuia.

Instanța de fond a constatat

că procurorii C.Ș. și T.O.C. și-au îndeplinit în mod corect îndatoririle de

serviciu, susținerile persoanei vătămate nefiind fondate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal petiționarul T.M., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 3, 10, 17 C. proc. pen. și reluând

integral toate criticile formulate în plângere.

Verificând hotărârea atacată

din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

inclusiv prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată

următoarele:

Instanța de fond, judecând

plângerea, a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, făcând o detaliată analiză a actelor premergătoare și a

măsurii dispuse de procuror prin prisma tuturor criticilor aduse acestora de

către persoana vătămată.

Petiționarul T.M. a criticat

modul în care procurorii C.Ș. și T.O.C. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu,

susținând că în acest fel l-au favorizat pe făptuitorul C.M. față de care au

dispus și, respectiv, au menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în

dosarul nr. 2671/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

Instanța a apreciat că în

mod just față de cei doi procurori s-a dispus soluția de netrimitere în

judecată, întrucât aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod

corespunzător, în conformitate cu dispozițiile legale și în raport de dovezile

existente în cauzele instrumentate.

Din actele premergătoare

efectuate nu a rezultat niciun indiciu că procurorii și-ar fi încălcat, cu

știință, atribuțiile de serviciu și că prin aceasta ar fi cauzat vreo vătămare

intereselor legale ale petiționarului sau că aceștia ar fi favorizat persoana

cercetată.

Niciuna din măsurile dispuse

de procurori nu excede atribuțiilor de serviciu și nici nu încalcă dispozițiile

legale în materie, astfel cum în mod just a constatat instanța de fond,

verificând și analizând fiecare susținere a petiționarului, în raport de

instituțiile de drept a căror nesocotire a fost reclamată.

Înalta Curte mai constată că

completul de judecată a fost legal constituit și că în cauză nu se pune

problema analizării vreunei încadrări juridice, astfel că motivele de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 3 și 17 C. proc. pen., sunt nefondate.

Nici critica întemeiată pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., nu este întemeiată, în

cauză neexistând critici ale petiționarului asupra cărora instanța să nu se fi

pronunțat prin hotărâre, iar alte cereri acesta nu a formulat în timpul

procesului penal.

Pentru aceste motive,

recursul petiționarului fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 93 din 22

septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2009.