ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, sub nr. 1049/33/2008 din 4 iulie 2008, petiționarele Z.

S.l., K.I. și L.I., prin mandatar Z.

S.M. au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 44/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, arătând că, în opinia lor, la dosar existau probe care certificau vinovăția făptuitoarelor în comiterea faptelor reclamate.

În cuprinsul plângerii petiționarele, prin mandatar, au susținut că

procurorul a procedat greșit atunci când nu a dispus începerea urmăririi

penale împotriva făptuitoarelor P.E. și M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., deși existau date certe că, acestea în calitate de judecător și respectiv grefier, au falsificat susținerile lor din dosarul civil nr. 6192/211/2006 și nr. 15903/211/2006 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin sentința penală nr. 103 din 8 octombrie 2008, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele Z.S.l., K.I. și L.I., prin mandatar Z.S.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligându-le, totodată la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția

din 24 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 444/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele P.E. și M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., această soluție fiind ulterior menținută prin rezoluția nr. 453/ll/2/2008 din 9 iunie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de către aceleași petiționare prin mandatar.

Prima instanță a reținut că, la data de 6 decembrie 2007, numitul Z.S.M. în calitate de mandatar al numitei Z.S.l., a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitelor P.E. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu arătând că prima, în calitate de judecător, și cea de-a doua, în calitate de grefier la Judecătoria Cluj-Napoca, prin hotărârile judecătorești și încheierile adoptate în mai multe dosare au vătămat grav drepturile și interesele numitelor Z.S.l., K.l. și L.I.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că petiționarele prin mandatarul lor Z.S.M. și-au exprimat nemulțumirea în legătură cu faptul că în dosarele nr. 6192/211/2006 și nr. 15903/211/2006 ale Judecătoriei Cluj-Napoca, magistratul judecător P.E. împreună cu grefierul M.A., nu au consemnat exact susținerile numitului Z.S.M., respectiv, nu au luat în considerare documentele de proprietate prezentate de acesta. De asemenea, petiționarele au mai susținut că sentința civilă nr. 2753/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca este vădit netemeinică și nu respectă proprietatea lor înscrisă în C.F.

S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 4676 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul civil nr. 3651/2004, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a numitelor Z.S.l., K.I. și L.I. asupra terenului cu nr. topografic 13188 în suprafață de 18.706 m

2

în următoarele cote: Z.S.l. în cotă de 4/8, K.I. în cotă de 1/8 și L.I. în cotă de 3/8, cu titlul de moștenire, ca bun propriu. S-a relevat că respectiva suprafață de teren făcea parte din tarlaua 91 și cuprindea parcelele nr. 50, 51, 52 și 53. S-a mai menționat că, pentru această suprafață de teren sus-numitele, prin antecesorul lor, au mai deținut și titlul de proprietate nr. 27682/2648/1998 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj.

Prima instanță a mai constatat că în dosarul nr. 24016/2006 (nr. unic 15903/211/2006) numitele Z.S.l., K.I. și L.I. prin mandatarul lor Z.S.M., au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 25892/1285/1995, eliberat în favoarea lui G.l., pe considerentul că terenul înscris în acest act de proprietate nu este valabil intabulat pe nr. top 13188 pe parcelele 50 și 51. De asemenea, s-a mai reținut că, intimata P.E., în calitate de judecător în acest dosar, prin sentința civilă nr. 2753 din 30 martie 2007, a dispus respingerea acestei acțiuni ca neîntemeiată, arătând în motivarea acestei hotărâri judecătorești că, din cuprinsul expertizelor tehnice efectuate în dos. nr. 1826/2001 a rezultat că, terenul, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților, nu se suprapune peste terenul atribuit în proprietate pârâtei, acestea fiind identificate cu numere topo distincte. În aceste condiții, instanța civilă a considerat că terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei nu a afectat dreptul de proprietate al reclamanților, care folosesc întreaga suprafață înscrisă în actul lor de proprietate.

Totodată, verificându-se copiile încheierilor civile din dosarele mai sus-menționate, s-a constatat că au fost consemnate corect susținerile petiționarelor, astfel că afirmațiile acestora, referitoare la faptul că nu

Ie-a fost respectat dreptul la apărare, nu au fost primite.

În ceea ce privește sentința civilă pronunțată, prima instanță a

constatat că aceasta a fost motivată și s-a bazat pe probele administrate

în cauză, apreciind că petenții puteau să uziteze de dreptul lor de a promova căilor de atac, prin care să solicite instanțelor de control reverificarea probelor de la dosarul civil.

S-a apreciat de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru

cauze cu minori, că prin plângerea formulată petiționarele, prin mandatar, au criticat, de fapt, modul în care au fost administrate și interpretate probele de către judecătorul cauzei civile precum și modul în care au fost consemnate susținerile părților de către grefier, toate aceste critici putând fi calificate drept motive de recurs a hotărârii atacate, neputând constitui dovezi de vinovăție ale celor două făptuitoare.

Prima instanță a conchis apreciind că, în cauză, soluția dată de procuror a fost legală, având în vedere faptul că, intimata judecător

P.E. și-a exercitat corect atribuțiile de serviciu, pronunțând

o hotărâre întemeiată pe declarațiile părților și documentele de la dosar, apreciindu-se justificat că fapta nu există în materialitatea ei, iar intimata grefier M.A., a întocmit încheierile de ședință sub îndrumarea strictă a președintelui completului de judecată, neavând intenția de a prejudicia în vreun fel părțile, faptei presupusă a fi săvârșită de grefier, lipsindu-i astfel latura subiectivă.

Fiind nemulțumite de sentința penală mai sus menționată, în termen legal, petiționarele, prin mandatar, au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele susținute oral de mandatarul lor și detaliate în memoriul depus la dosar.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 1049/33/2008, cauza amânându-se la termenul de judecată de la 16 februarie 2009, la solicitarea recurentei petiționare Z.S.l., pentru a i se da posibilitatea să-și angajeze apărător ales.

La termenul acordat s-a prezentat numai mandatarul recurentelor petiționare și a solicitat, admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, infirmarea rezoluțiilor dispuse în cauză și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru efectuarea de cercetări față de intimatele P.E. și M.A., apreciind că acestea sunt vinovate de săvârșirea infracțiunii pentru care au formulat inițial plângere și că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Examinând recursul declarat de petiționare, prin mandatar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționare, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2007 din 24 aprilie 2008, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei-magistrat judecător P.E. și intimatei-grefier M.A., pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât, corect, în cazul primei intimate s-a apreciat că fapta nu există, iar în cazul celei de-a doua intimate, justificat s-a constatat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 453/II/2/2008 dată la 9 iunie 2008 în dosarul nr. 444/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitele P.E. și M.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, fapta nu există în realitatea obiectivă (față de prima intimată), și respectiv, că faptei, presupusă a fi săvârșită de cea de-a doua intimată, îi lipsește unul din elementele constitutive-latura subiectivă (intenția).

De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, nu a rezultat faptul că la momentul soluționării dosarului civil nr. 24016/2006 (nr. unic 15903/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțând sentința civilă nr. 2753 din 30 martie 2007 ori că soluționând dosarul civil nr. 6192/211/2006 al aceleiași judecătorii, magistratul judecător și respectiv, grefierul de ședință, ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală, întrucât acestea nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunțată fiind fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil, inclusiv pe raportul de expertiză tehnică dispus și efectuat în cauză.

Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească intimata P.E. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală ori că grefierul de ședință M.A., consemnând susținerile părților din dosar și întocmind încheierile de ședință, sub stricta îndrumare a președintelui completului de judecată, ar fi avut intenția să producă vreo vătămare intereselor acestora, în mod justificat s-a relevat că niciuna dintre intimate nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării dosarului civil nr. 15903/211/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât au fost epuizate toate căile de atac prevăzute de legea procesual civilă, prin decizia civilă nr. 749/ R din 15 august 2007 Tribunalul Cluj anulând recursurile declarate de aceleași reclamante: Z.S.l., K.I. și L.I., urmare admiterii excepției nemotivării recursurilor.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele Z.S.l., K.I. și L.I., prin mandatar Z.S.M., împotriva sentinței penale nr. 103 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiționare urmează a fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele Z.S.l., K.I. și L.I. prin mandatar Z.S.M. împotriva sentinței penale nr. 103 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.