ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: P rin sentința penală nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 1029/33/2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligându-l totodată, la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a reținut că prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I.D.

și N.C., (prim procuror și respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj) cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. S-a arătat că petiționarul a formulat plângere împotriva celor doi intimați susținând că aceștia au favorizat infractorul întrucât „au simplificat cercetările" întreprinse în două cauze penale aflate pe rolul unității respective de parchet. Din conținutul plângerii și din înscrisurile existente la dosar a rezultat că petiționarul a investit unitatea de parchet printr-o plângere penală, iar în urma actelor premergătoare efectuate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, prin rezoluția nr. 1757 din 23 noiembrie 2006 dată de procurorul N.C.

Prin rezoluția 1089/11/2 din 5 ianuarie 2007, primul procuror al aceleiași unități de parchet, C.I.D., a respins plângerea formulată de același petiționar împotriva rezoluției mai sus menționate, reținându-se că nu se impunea completarea actelor premergătoare și că erau incidente dispozițiile prev. de art. 10 lit. b) C. proc. pen. S-a apreciat că fapta unui procuror de a adopta o soluție ca urmare a propriei activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale speței respective este o faptă legală, impusă de normele procesuale și nu poate constitui infracțiune nici în varianta în care s-ar stabili, prin hotărâre judecătorească definitivă, faptul că soluția ar fi greșită. De asemenea, s-a mai relevat că neregularitățile, insuficiențele, greșelile soluțiilor pot fi îndreptate exclusiv prin exercitarea căilor de atac (plângerea ierarhică sau procedura jurisdicțională prev. de art. 278 1 C. proc.

pen.). Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin ordonanța nr. 9984/3597/11/2/2008 din 7 iunie 2008 dată de Procurorul General s-a reținut că petiționarul T.M. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care acesta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații C.I.D. și N.C., prim procuror și, respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

S-a constatat că plângerea a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, sub numărul de dosar 1158/33/2007, iar prin sentința penală nr. 83 din 18 octombrie 2007, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 278 alin. (2) C. proc. pen., instanța a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul T.M. Î mpotriva acestei sentințe a formulat recurs petiționarul T.M., prin decizia nr. 5890 din 06 decembrie 2007 pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1158/33/2007, recursul a fost admis, s-a casat sentința penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

Î n urma rejudecării cauzei, prin sentința penală nr. 48 din 9 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 302/33/2008, Secția Penală și de Minori a Curții de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei privind pe T.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Plângerea, formulată în temeiul art. 275-278 C. proc.

pen., a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 9984/3597/11/2/2008, în susținerea acesteia petiționarul arătând că s-a încălcat procedura privind audierea sa prin luarea unei declarații comune pentru două situații juridice distincte și folosirea acestei ilegalități de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru a susține că petiționarul a investit unitatea de parchet printr-o singură plângere penală și pentru a dispune neînceperea urmării penale prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007. S-a relevat că inițial petiționarul T.M. a formulat plângere penală, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr. de dosar 195/P/2007, împotriva procurorului N.C.

și a prim-procurorului C.I.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, considerând că aceștia au săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului prin "simplificarea cercetărilor" întreprinse în două cauze penale aflate pe rolul unității de parchet unde aceștia își desfășoară activitatea. Astfel, petiționarul a considerat că procurorul N.C. a săvârșit infracțiunea prev: de art. 264 C. pen. prin dispunerea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 1757/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca ca obiect o plângere penală formulată de același petiționar împotriva a doi angajați ai direcției Generale a Finanțelor publice Cluj. Procurorul general al Parchetului pe lângă Curtea de Apel Cluj (intimatul C.I.D.) a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale în procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. și a respins ca nefondată plângerea formulată de același petiționar. Fiind nemulțumit de această soluție petiționarul a formulat plângere pentru aceleași motive relevate în plângerea inițială. Prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că nu pot fi primite susținerile petiționarului, care sunt de fapt, motive subiective de nemulțumire față de soluțiile nefavorabile pronunțate de magistrații procurori, urmărind pe această cale, infirmarea unei rezoluții, în pofida faptului că, procedural avea această posibilitate prin exercitarea procedurii controlului ierarhic și judecătoresc. De asemenea, s-a constatat că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetați magistrații reclamați nu există, motiv pentru care s-a apreciat că, în mod corect, s-a dispus infirmarea soluției în sensul schimbării temeiului juridic în baza căruia a fost dispusă, din cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc.

pen. în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prima instanță a mai relevat că, întrucât s-a constatat inexistenta, în materialitatea sa, a faptei penale cu privire la care s-a solicitat a se efectua cercetări și, nefiind incidente alte forme de răspundere, în speță, magistrații n-au făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu respectarea prevederilor legale, conchizând că, în cauză, temeiul care exclude răspunderea penală este cel instituit în dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Față de cele expuse, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 195/P /2007 din 18 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curte a de Apel Cluj, ca neîntemeiată, în ceea ce privește fondul cauzei.

S-a mai constatat că infirmarea, din oficiu, a soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 18 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin ordonanța nr. 9984/3597/II/2/2008 din 7 iunie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul schimbării temeiului juridic, din cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost justificată, întrucât fapta reclamată de petiționar și presupusă a fi săvârșită de către intimații N.C. și C.I.D., nu există. S-a conchis că, în speță, nu există indicii din care să rezulte că cei doi procurori, investiți fiind cu soluționarea dosarului penal nr. 1757/P/2006, ce avea ca obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva intimaților C.M.

și S.G., ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală atunci când au dat și respectiv au confirmat, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, apreciind, din actele premergătoare efectuate, că fapta sesizată nu există. Î mpotriva sentinței penale mai sus menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând, motivele arătate în fața primei instanțe și depunând la dosar înscrisuri în susținerea recursului declarat. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 1029/33/2008, fixându-se prim termen la 15 decembrie 2008, iar recurentul petiționar deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.

Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Î n cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza actelor premergătoare efectuate, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, ca nefondată, apreciind că, în mod corect, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 195/P/2007 din 18 mai 2008, dispusă în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost infirmată de către primul procuror prin rezoluția din 7 iunie 2008, în sensul schimbării temeiului neînceperii urmăririi penale față de intimații: N.C. (procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca) și C.I.D. (prim procuror în cadrul aceleiași unități de parchet) în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât justificat s-a constatat că această faptă nu au existat în realitatea obiectivă. De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiționarul T.M. își au originea în existența altui litigiu de natură penală, cu numiții C.M. și S.G., angajați ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, împotriva cărora a formulat anterior plângere penală, ce a constituit obiectul dosarul nr. 1757/P/2006, soluționat prin rezoluția cu același număr, dată de intimata procuror N.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, soluție ce a fost ulterior confirmată de primul procuror al aceleiași unități de parchet, C.I.D., fiind de fapt expresia nemulțumirii că magistrații procurori, ce au avut spre soluționare plângerile sale, nu au dat o soluție favorabilă petiționarului.

De asemenea, se mai constată că prin ordonanța din 7 iunie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, în baza art. 278 C. proc. pen. , plângerea formulată de petiționar, infirmând rezoluția nr. 195/P/2007 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numai sub aspectul temeiului reținut, pe care l-a schimbat în art. 10 lit. a) C. proc. pen., relevând, totodată că, din verificarea materialului probator a rezultat că susținerile acestuia nu au niciun suport real, magistrații procurori nefăcând altceva decât să-și exercite cu bună credință sarcinile de serviciu, conform prevederilor legale în vigoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiționar, reținând justificat că, intimații magistrați procurori și-a îndeplinit cu bună-credință, fără părtinire și cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuțiile de serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice activității de cercetare cu privire la aspectele sesizate de petiționar, dispunând soluțiile ce au rezultat din actele și lucrările dosarului. Așadar, cele susținute de recurentul petiționar, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe, care să conducă la concluzia că intimații ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, atunci când și-au exercitat atribuțiile de serviciu, rămân doar simple afirmații fără niciun suport real.

Înalta Curte mai constată că din actele dosarului nu a rezultat că intimații N.C. și C.I.D., magistrați procurori, ar fi acționat cu rea-credință sau în mod defectuos ori cu părtinire, atunci când, procedând la efectuarea de activități specifice actelor premergătoare în dosarul nr. 1757/P/2006, au dispus și respectiv confirmat, soluția de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., considerând în mod justificat că fapta nu există în realitatea obiectivă. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2008.