ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

P

rin sentința penală nr. 102 din 7

octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul

nr. 1029/33/2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 195/P/2007

din 18 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligându-l

totodată, la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru

a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a reținut

că prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007 Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I.D. și N.C., (prim

procuror și respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj) cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. S-a

arătat că petiționarul a formulat plângere împotriva celor doi intimați

susținând că aceștia au favorizat infractorul întrucât „au simplificat

cercetările" întreprinse în două cauze penale aflate pe rolul unității

respective de parchet.

Din

conținutul plângerii și din înscrisurile existente la dosar a rezultat că

petiționarul a investit unitatea de parchet printr-o plângere penală, iar în

urma actelor premergătoare efectuate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

în cauză, prin rezoluția nr. 1757 din 23 noiembrie 2006 dată de procurorul N.C.

Prin

rezoluția 1089/11/2 din 5 ianuarie 2007, primul procuror al aceleiași unități

de parchet, C.I.D., a respins plângerea formulată de același petiționar

împotriva rezoluției mai sus menționate, reținându-se că nu se impunea

completarea actelor premergătoare și că erau incidente dispozițiile prev. de

art. 10 lit. b) C. proc. pen.

S-a

apreciat că fapta unui procuror de a adopta o soluție ca urmare a propriei

activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale speței

respective este o faptă legală, impusă de normele procesuale și nu poate

constitui infracțiune nici în varianta în care s-ar stabili, prin hotărâre

judecătorească definitivă, faptul că soluția ar fi greșită.

De

asemenea, s-a mai relevat că neregularitățile, insuficiențele, greșelile

soluțiilor pot fi îndreptate exclusiv prin exercitarea căilor de atac

(plângerea ierarhică sau procedura jurisdicțională prev. de art. 278

1

C. proc. pen.).

Împotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

ordonanța nr. 9984/3597/11/2/2008 din 7 iunie 2008 dată de Procurorul General

s-a reținut că petiționarul T.M. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 195/P/2007

din 18 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, prin care acesta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de intimații C.I.D. și N.C., prim procuror și, respectiv, procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru infracțiunea prev. de art.

264 C. pen.

S-a

constatat că plângerea a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, sub numărul de dosar 1158/33/2007, iar prin

sentința penală nr. 83 din 18 octombrie 2007, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 278 alin. (2) C. proc. pen., instanța

a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul T.M.

Î

mpotriva

acestei sentințe a formulat recurs petiționarul T.M., prin decizia nr. 5890 din

06 decembrie 2007 pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în dosarul nr. 1158/33/2007, recursul a fost admis, s-a casat

sentința penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Curții de Apel

Cluj.

Î

n urma

rejudecării cauzei, prin sentința penală nr. 48 din 9 aprilie 2008 pronunțată

în dosarul nr. 302/33/2008, Secția Penală și de Minori a Curții de Apel Cluj a

dispus, în temeiul art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimiterea

cauzei privind pe T.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, spre competentă soluționare.

Plângerea,

formulată în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a fost înregistrată pe rolul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.

9984/3597/11/2/2008, în susținerea acesteia petiționarul arătând că s-a

încălcat procedura privind audierea sa prin luarea unei declarații comune

pentru două situații juridice distincte și folosirea acestei ilegalități de

către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru

a susține că petiționarul a investit unitatea de parchet printr-o singură

plângere penală și pentru a dispune neînceperea urmării penale prin rezoluția

nr. 195/P/2007 din 18 mai 2007.

S-a

relevat că inițial petiționarul T.M. a formulat plângere penală, înregistrată

pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr. de dosar

195/P/2007, împotriva procurorului N.C. și a prim-procurorului C.I.D. din

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, considerând că aceștia

au săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului prin "simplificarea

cercetărilor" întreprinse în două cauze penale aflate pe rolul unității de

parchet unde aceștia își desfășoară activitatea. Astfel, petiționarul a

considerat că procurorul N.C. a săvârșit infracțiunea prev: de art. 264 C. pen.

prin dispunerea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 1757/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca ca obiect o plângere penală

formulată de același petiționar împotriva a doi angajați ai direcției Generale

a Finanțelor publice Cluj.

Procurorul

general al Parchetului pe lângă Curtea de Apel Cluj (intimatul C.I.D.) a

menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale în procedura prevăzută de

art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și a respins ca nefondată plângerea formulată

de același petiționar.

Fiind

nemulțumit de această soluție petiționarul a formulat plângere pentru aceleași

motive relevate în plângerea inițială.

Prima

instanță, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că nu pot fi primite

susținerile petiționarului, care sunt de fapt, motive subiective de nemulțumire

față de soluțiile nefavorabile pronunțate de magistrații procurori, urmărind pe

această cale, infirmarea unei rezoluții, în pofida faptului că, procedural avea

această posibilitate prin exercitarea procedurii controlului ierarhic și

judecătoresc.

De

asemenea, s-a constatat că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi

cercetați magistrații reclamați nu există, motiv pentru care s-a apreciat că,

în mod corect, s-a dispus infirmarea soluției în sensul schimbării temeiului

juridic în baza căruia a fost dispusă, din cel prevăzut de art. 10 lit. b) C.

proc. pen. în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prima

instanță a mai relevat că, întrucât s-a constatat inexistenta, în

materialitatea sa, a faptei penale cu privire la care s-a solicitat a se

efectua cercetări și, nefiind incidente alte forme de răspundere, în speță,

magistrații n-au făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu

respectarea prevederilor legale, conchizând că, în cauză, temeiul care exclude

răspunderea penală este cel instituit în dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Față de

cele expuse, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. pen. și art. 64 alin. (3)

din Legea nr. 304/2004, s-a dispus respingerea plângerii formulată de

petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 195/P /2007 din 18 mai 2007 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curte a de Apel Cluj, ca

neîntemeiată, în ceea ce privește fondul cauzei.

S-a mai

constatat că infirmarea, din oficiu, a soluției de neîncepere a urmăririi

penale dispuse prin rezoluția nr. 195/P/2007 din 18 mai 2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin ordonanța nr. 9984/3597/II/2/2008 din 7

iunie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, în sensul schimbării temeiului juridic, din cel

prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C.

proc. pen., a fost justificată, întrucât fapta reclamată de petiționar și

presupusă a fi săvârșită de către intimații N.C. și C.I.D., nu există.

S-a

conchis că, în speță, nu există indicii din care să rezulte că cei doi

procurori, investiți fiind cu soluționarea dosarului penal nr. 1757/P/2006, ce

avea ca obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva intimaților C.M.

și S.G., ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală atunci când au dat și

respectiv au confirmat, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de

aceștia, apreciind, din actele premergătoare efectuate, că fapta sesizată nu

există.

Î

mpotriva

sentinței penale mai sus menționată, în termen legal, petiționarul a formulat

recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând, motivele

arătate în fața primei instanțe și depunând la dosar înscrisuri în susținerea

recursului declarat.

Pe

rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat

dosarul nr. 1029/33/2008, fixându-se prim termen la 15 decembrie 2008, iar

recurentul petiționar deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în fața

instanței pentru a-și susține apărările.

Examinând

recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o

garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut

posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în

timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

Poate

face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei

interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură

procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei

hotărâri definitive de condamnare.

Î

n

cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza

actelor premergătoare efectuate, a respins în mod justificat plângerea

formulată de petiționar, ca nefondată, apreciind că, în mod corect, rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale nr. 195/P/2007 din 18 mai 2008, dispusă în

baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost

infirmată de către primul procuror prin rezoluția din 7 iunie 2008, în sensul

schimbării temeiului neînceperii urmăririi penale față de intimații: N.C.

(procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca) și C.I.D.

(prim procuror în cadrul aceleiași unități de parchet) în cel

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru

săvârșirea faptei

prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât justificat s-a

constatat că această faptă nu au existat în realitatea obiectivă.

De

altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiționarul T.M. își au

originea în existența altui litigiu de natură penală, cu numiții C.M. și S.G.,

angajați ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, împotriva cărora a

formulat anterior plângere penală, ce a constituit obiectul dosarul nr.

1757/P/2006, soluționat prin rezoluția cu același

număr, dată de intimata

procuror N.C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-

Napoca, soluție ce a

fost ulterior confirmată de primul procuror al aceleiași unități de parchet, C.I.D.,

fiind de fapt expresia nemulțumirii că magistrații procurori, ce au avut spre

soluționare plângerile sale, nu au dat o soluție

favorabilă petiționarului.

De

asemenea, se mai constată că prin ordonanța din 7 iunie 2008, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca nefondată, în baza art. 278 C. proc. pen.

, plângerea formulată de petiționar, infirmând rezoluția

nr. 195/P/2007 dată de procurorul de la Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, numai sub aspectul temeiului reținut,

pe care l-a schimbat în

art. 10 lit. a) C.

proc. pen., relevând, totodată că, din verificarea

materialului probator

a rezultat că susținerile acestuia nu au niciun suport real, magistrații

procurori nefăcând altceva decât să-și exercite cu bună credință sarcinile de

serviciu, conform prevederilor legale în vigoare.

Analizând

actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate

în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci

când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiționar, reținând

justificat că, intimații magistrați procurori și-a îndeplinit cu bună-credință,

fără părtinire și cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuțiile de

serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice activității de cercetare cu

privire la aspectele sesizate de petiționar, dispunând soluțiile ce au rezultat

din actele și lucrările dosarului.

Așadar,

cele susținute de recurentul petiționar, în lipsa unor argumente temeinice și a

unor probe, care să conducă la concluzia că intimații ar fi săvârșit vreo faptă

de natură penală, atunci când și-au exercitat atribuțiile de serviciu, rămân

doar simple afirmații fără niciun suport real.

Înalta Curte mai constată că din actele dosarului

nu a rezultat că

intimații N.C. și C.I.D., magistrați

procurori, ar fi acționat cu rea-credință sau în mod defectuos ori cu

părtinire, atunci când, procedând la efectuarea de activități specifice actelor

premergătoare în dosarul nr. 1757/P/2006, au dispus și respectiv confirmat,

soluția de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracțiunea prev. de art. 264

C. pen., considerând în mod justificat că fapta nu există în realitatea

obiectivă.

Așa

fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva

sentinței penale nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 102 din 7 octombrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 decembrie 2008.