ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1/ D din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenții N.M. și V.Z., împotriva rezoluției din 7 noiembrie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 pe care a menținut-o împreună cu rezoluția din 4 decembrie 2007 a procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare petent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 50 lei.

S-a reținut că prin plângerea formulată de către petenții N.M. și V.Z. împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 și a rezoluției din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007 se solicită în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale privind pe făptuitorii P.P. și P.E. Nu au fost depuse motivele pentru care se critică rezoluțiile menționate. Examinând probele dosarului Curtea va constata că plângerea formulată este nefondată. Prin rezoluția din 7 noiembrie 2007, în dosarul nr. 335/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.P.

și P.E. cercetați în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen. În cuprinsul rezoluției s-a reținut că, la data de 8 octombrie 2007, numiții N.M. și V.Z. au depus o plângere prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a numiților P.P. și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen., arătând că aceștia i-au scos în mod abuziv din apartamentul lor din Cluj-Napoca, județul Cluj. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă următoarele: La data de 17 iulie 1998, numita N.M., prin testament autentificat de notar public (nr. de autentificare 1191/1998 iulie 17 la Biroul Notarului Public J.E.), a dispus ca în cazul morții sale pentru apartamentul nr. 2 proprietate personală din Cluj-Napoca, str. Croitorilor, județul Cluj, fiul ei V.Z.

să primească dreptul de uzufruct viager, iar nuda proprietate să revină numitului A.A. Tot în data de 17 iulie 1998, între numitul A.A. și N.M. a fost încheiat un contract de împrumut autentificat (încheiere de autentificare nr. 1192 din 17 iulie 1998 a notarului public J.E.) din care rezultă că primul a împrumutat suma de 7.000.000 lei celei de-a doua în 11 noiembrie 1996, urmând ca suma să fie restituită la data de 11 noiembrie 2006. Având în vedere că la data scadenței numita N.M. nu a restituit suma împrumutată, la data de 2 martie 2007 numitul A.A. a depus la Biroul executorului judecătoresc S.R.M. o cerere de executare silită prin care a solicitat executarea silită imobiliară a apartamentului sus amintit.

Deoarece potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale „actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia”, executorul judecătoresc a demarat procedura execuțională. Astfel, numitul S.R.M. a solicitat unui expert actualizarea sumei datorate, acesta ajungând la concluzia că valoarea actualizată a sumei împrumutate în 1996, la data de 31 ianuarie 2007 este de 12.984,58 RON. După obținerea valorii actualizate a debitului numitului S.R.M. a somat în temeiul art. 387, 497 și 500 C. proc. civ., debitoarea să plătească creanța datorată, aducându-i totodată la cunoștință că în caz contrar se va trece la vânzarea la licitație publică a imobilului sus amintit.

Având în vedere că debitoarea nu s-a conformat somațiilor, executorul judecătoresc în temeiul art. 500 și următoarele C. proc. civ., a început procedura de vânzare. În data de 19 iunie 2007 executorul judecătoresc S.R.M. a organizat o licitație publică, la care numita P.E. a oferit prețul cel mai mare în sumă de 20.625 Euro pentru imobilul în cauză. Având în vedere că doar la a treia licitație s-au prezentat licitatori, apartamentul potrivit art. 509 C. proc. civ., a fost vândut la prețul cel mai mare oferit. P.E. este soția numitului P.P., comisar șef de poliție în cadrul I.P.J. Cluj. Actul de adjudecare a fost emis în 11 iulie 2007, adică după 15 zile de la licitație pentru a se oferi timp pentru contestație celor interesați.

De altfel, părțile vătămate arată că, în 28 iunie 2007, au primit „comunicarea” privind vânzarea apartamentului. La data de 2 august 2007 executorul judecătoresc a cerut președintelui Judecătoriei Cluj-Napoca încuviințarea executării silite a evacuării silite a numitei N.M. din imobilul sus amintit, cerere ce a fost aprobată prin încheierea civilă nr. 2007/ CC din 8 august 2007 prin care s-a autorizat intrarea executorului judecătoresc S.R.M. în imobilul aparținând debitoarei N.M. S-a apreciat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numiții P.P. și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen., deoarece faptele nu există, numita P.E.

intrând în posesia imobilului în cauză prin mijloace legale și ca atare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin rezoluția din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă plângerea petenților împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În cuprinsul rezoluției s-a reținut că numita P.E., a participat la licitația organizată de executorul judecătoresc S.R.M., în data de 19 iunie 2007, unde a adjudecat apartamentul mai sus amintit, după care evacuarea silită a petenților a avut loc pe baza încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin urmare, în cauză nu sunt indicii că numitul P.P. s-ar fi folosit de funcția îndeplinită în cadrul I.P.J. Cluj astfel că soluția adoptată de procuror prin care se arată că, faptele prevăzute de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen., nu există, că este justă și întemeiată. Starea de fapt în mod corect a fost reținută de către procuror și a fost fundamentată pe plângerea petenților, cererea privind încuviințarea executării silite a evacuării debitoarei N.M. deși imobilul, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor, județul Cluj, înscris în C.F. 120663/ nr. top 709/1/II Cluj încheierea civilă nr. 2007/CC/2007 din Camera de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca în dosarul nr. 10537/211/2007 prin care a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc în imobilul menționat.

Nu au fost indicate ce probe s-ar impune a fi administrate și nici instanța de fond în virtutea rolului său activ conferit de art. 4 și art. 287 C. proc. pen., din oficiu nu a constatat că se impune necesitatea administrării unor probe utile pertinente și concludente în vederea aflării adevărului, astfel că este superfluă solicitarea de a se trimite cauza la procuror. Înscrisurile existente la dosar relevă că intimata N.M. a participat la licitația organizată de către executorul judecătoresc S.R.M. în data de 19 iunie 2007, adjudecând imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor, județul Cluj. Ulterior, intimata a solicitat evacuarea silită a petentei N.M., evacuare care s-a dispus în baza încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În acest context, așa cum de altfel a reținut și procurorul, faptele imputate intimaților P.E. și P.P., respectiv amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen., șantaj prevăzută și pedepsită de art. 194, distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 C. pen., distrugere calificată prevăzută de art. 218 C. pen., abuz în servicii contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 247 C. pen., purtare abuzivă prevăzută și pedepsită de art. 250 C. pen., conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 253 C. pen., încercarea de a determina mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 261 C. pen., nedenunțarea unor infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 262 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută și pedepsită de art. 263 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

și represiunea nedreaptă, prevăzută și pedepsită de art. 268 C. pen., nu există, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este oportună. Ca atare, Curtea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenții N.M. și V.Z. împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 pe care o va menține împreună cu rezoluția din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs petiționarii N.M. și V.Z., criticând-o ca nelegală în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen., deoarece nu a fost legal citat. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat care se încadrează în cazul de casare sus-indicat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că în dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare cu recurenții V.Z. și N.M. se indică „afișarea citațiilor pe ușa principală a clădirii” întrucât „persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă”. Această susținere, pretins a fi conformă cu dispozițiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora „agentul afișează citația pe ușa locuinței persoanei citate încheind proces-verbal” este indubitabil înfrântă pe de o parte de susținerea recurentului petiționar V.Z.

care prezent personal în fața instanței de recurs a iterat că locuiește și în prezent la aceeași adresă, respectiv municipiul Cluj-Napoca, str. Croitorilor, județul Cluj cât și de aspectul că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată recurentului petiționar V.Z. chiar la adresa de mai sus, unde a primit-o și a semnat despre aceasta în dovada de comunicare a sentinței recurate. Așa fiind, rezultă indubitabil că pretinsa citare legală a recurenților petiționari nominalizați nu a avut loc fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 teza I C. proc. pen., sens în care recursurile declarate de petenții N.M. și V.Z. se privesc ca fondate și urmează a fi admise în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza II C. proc.

pen., cu urmarea casării în totalitate a hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Curtea de Apel Cluj care va proceda prin conformare la dispozițiile legale relative la citarea părților și comunicarea actelor procedurale (art. 175 – art. 182 C. proc. pen.). Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de petiționarii N.M. și V.Z. împotriva sentinței penale nr. 1/ D din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.