ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/ D

din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de către petenții N.M. și V.Z., împotriva rezoluției din 7

noiembrie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007

pe care a menținut-o împreună cu rezoluția din 4 decembrie 2007 a procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.

1209/II/2/2007.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat pe fiecare petent la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în sumă de câte 50 lei.

S-a reținut că prin

plângerea formulată de către petenții N.M. și V.Z. împotriva rezoluției din 7

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007

și a rezoluției din 4 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007 se

solicită în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi

penale privind pe făptuitorii P.P. și P.E.

Nu au fost depuse motivele

pentru care se critică rezoluțiile menționate.

Examinând probele dosarului

Curtea va constata că plângerea formulată este nefondată.

Prin rezoluția din 7

noiembrie 2007, în dosarul nr. 335/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de P.P. și P.E. cercetați în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193, 194,

217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen.

În cuprinsul rezoluției s-a

reținut că, la data de 8 octombrie 2007, numiții N.M. și V.Z. au depus o

plângere prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a numiților P.P.

și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193,

194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen., arătând că

aceștia i-au scos în mod abuziv din apartamentul lor din Cluj-Napoca, județul

Cluj.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză rezultă următoarele:

La data de 17 iulie 1998,

numita N.M., prin testament autentificat de notar public (nr. de autentificare

1191/1998 iulie 17 la Biroul Notarului Public J.E.), a dispus ca în cazul

morții sale pentru apartamentul nr. 2 proprietate personală din Cluj-Napoca,

str. Croitorilor, județul Cluj, fiul ei V.Z. să primească dreptul de uzufruct

viager, iar nuda proprietate să revină numitului A.A.

Tot în data de 17 iulie

1998, între numitul A.A. și N.M. a fost încheiat un contract de împrumut

autentificat (încheiere de autentificare nr. 1192 din 17 iulie 1998 a notarului

public J.E.) din care rezultă că primul a împrumutat suma de 7.000.000 lei

celei de-a doua în 11 noiembrie 1996, urmând ca suma să fie restituită la data

de 11 noiembrie 2006.

Având în vedere că la data

scadenței numita N.M. nu a restituit suma împrumutată, la data de 2 martie 2007

numitul A.A. a depus la Biroul executorului judecătoresc S.R.M. o cerere de

executare silită prin care a solicitat executarea silită imobiliară a

apartamentului sus amintit.

Deoarece potrivit art. 66

din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale „actul

autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are

putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia”, executorul

judecătoresc a demarat procedura execuțională. Astfel, numitul S.R.M. a

solicitat unui expert actualizarea sumei datorate, acesta ajungând la concluzia

că valoarea actualizată a sumei împrumutate în 1996, la data de 31 ianuarie

2007 este de 12.984,58 RON.

După obținerea valorii

actualizate a debitului numitului S.R.M. a somat în temeiul art. 387, 497 și

500 C. proc. civ., debitoarea să plătească creanța datorată, aducându-i

totodată la cunoștință că în caz contrar se va trece la vânzarea la licitație

publică a imobilului sus amintit.

Având în vedere că

debitoarea nu s-a conformat somațiilor, executorul judecătoresc în temeiul art.

500 și următoarele C. proc. civ., a început procedura de vânzare.

În data de 19 iunie 2007

executorul judecătoresc S.R.M. a organizat o licitație publică, la care numita

P.E. a oferit prețul cel mai mare în sumă de 20.625 Euro pentru imobilul în

cauză. Având în vedere că doar la a treia licitație s-au prezentat licitatori,

apartamentul potrivit art. 509 C. proc. civ., a fost vândut la prețul cel mai

mare oferit. P.E. este soția numitului P.P., comisar șef de poliție în cadrul

I.P.J. Cluj.

Actul de adjudecare a fost

emis în 11 iulie 2007, adică după 15 zile de la licitație pentru a se oferi

timp pentru contestație celor interesați. De altfel, părțile vătămate arată că,

în 28 iunie 2007, au primit „comunicarea” privind vânzarea apartamentului.

La data de 2 august 2007

executorul judecătoresc a cerut președintelui Judecătoriei Cluj-Napoca

încuviințarea executării silite a evacuării silite a numitei N.M. din imobilul

sus amintit, cerere ce a fost aprobată prin încheierea civilă nr. 2007/ CC din

8 august 2007 prin care s-a autorizat intrarea executorului judecătoresc S.R.M.

în imobilul aparținând debitoarei N.M.

S-a apreciat că în cauză nu

se impune începerea urmăririi penale față de numiții P.P. și P.E. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, 194, 217, 218,

247, 250, 253, 261, 262, 263, 264 și 268 C. pen., deoarece faptele nu există,

numita P.E. intrând în posesia imobilului în cauză prin mijloace legale și ca

atare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Prin rezoluția din 4

decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj a fost respinsă plângerea petenților împotriva rezoluției din 7

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În cuprinsul rezoluției s-a

reținut că numita P.E., a participat la licitația organizată de executorul

judecătoresc S.R.M., în data de 19 iunie 2007, unde a adjudecat apartamentul

mai sus amintit, după care evacuarea silită a petenților a avut loc pe baza

încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin urmare, în cauză nu

sunt indicii că numitul P.P. s-ar fi folosit de funcția îndeplinită în cadrul

I.P.J. Cluj astfel că soluția adoptată de procuror prin care se arată că,

faptele prevăzute de art. 193, 194, 217, 218, 247, 250, 253, 261, 262, 263, 264

și 268 C. pen., nu există, că este justă și întemeiată.

Starea de fapt în mod corect

a fost reținută de către procuror și a fost fundamentată pe plângerea

petenților, cererea privind încuviințarea executării silite a evacuării debitoarei

N.M. deși imobilul, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor,

județul Cluj, înscris în C.F. 120663/ nr. top 709/1/II Cluj încheierea civilă nr.

2007/CC/2007 din Camera de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca în dosarul nr. 10537/211/2007

prin care a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc în

imobilul menționat.

Nu au fost indicate ce probe

s-ar impune a fi administrate și nici instanța de fond în virtutea rolului său

activ conferit de art. 4 și art. 287 C. proc. pen., din oficiu nu a constatat

că se impune necesitatea administrării unor probe utile pertinente și

concludente în vederea aflării adevărului, astfel că este superfluă solicitarea

de a se trimite cauza la procuror.

Înscrisurile existente la

dosar relevă că intimata N.M. a participat la licitația organizată de către

executorul judecătoresc S.R.M. în data de 19 iunie 2007, adjudecând imobilul

situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor, județul Cluj.

Ulterior, intimata a

solicitat evacuarea silită a petentei N.M., evacuare care s-a dispus în baza

încheierii civile nr. 2007/ CC din 8 august 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În acest context, așa cum de

altfel a reținut și procurorul, faptele imputate intimaților P.E. și P.P.,

respectiv amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen., șantaj

prevăzută și pedepsită de art. 194, distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217

C. pen., distrugere calificată prevăzută de art. 218 C. pen., abuz în servicii

contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 247 C. pen., purtare

abuzivă prevăzută și pedepsită de art. 250 C. pen., conflict de interese,

prevăzută și pedepsită de art. 253 C. pen., încercarea de a determina mărturie

mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 261 C. pen., nedenunțarea unor

infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 262 C. pen., omisiunea sesizării

organelor judiciare, prevăzută și pedepsită de art. 263 C. pen., favorizarea

infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. și represiunea

nedreaptă, prevăzută și pedepsită de art. 268 C. pen., nu există, astfel că

soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

este oportună.

Ca atare, Curtea, în baza art.

278 alin. (8) lit. a) C. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de către petenții N.M. și V.Z. împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 335/P/2007 pe care o

va menține împreună cu rezoluția din 4 decembrie 2007 a procurorului general

adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1209/II/2/2007.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat recurs petiționarii N.M. și V.Z., criticând-o ca nelegală în

baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C.

proc. pen., deoarece nu a fost legal citat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat

care se încadrează în cazul de casare sus-indicat, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că în dovezile de îndeplinire a

procedurilor de citare cu recurenții V.Z. și N.M. se indică „afișarea

citațiilor pe ușa principală a clădirii” întrucât „persoana citată

schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă”.

Această susținere, pretins a

fi conformă cu dispozițiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora

„agentul afișează citația pe ușa locuinței persoanei citate încheind

proces-verbal” este indubitabil înfrântă pe de o parte de susținerea recurentului

petiționar V.Z. care prezent personal în fața instanței de recurs a iterat că

locuiește și în prezent la aceeași adresă, respectiv municipiul Cluj-Napoca,

str. Croitorilor, județul Cluj cât și de aspectul că hotărârea primei instanțe

i-a fost comunicată recurentului petiționar V.Z. chiar la adresa de mai sus,

unde a primit-o și a semnat despre aceasta în dovada de comunicare a sentinței

recurate.

Așa fiind, rezultă

indubitabil că pretinsa citare legală a recurenților petiționari nominalizați

nu a avut loc fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 21 teza I C. proc. pen., sens în care recursurile declarate de

petenții N.M. și V.Z. se privesc ca fondate și urmează a fi admise în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) teza II C. proc. pen., cu

urmarea casării în totalitate a hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță de fond, Curtea de Apel Cluj care va proceda

prin conformare la dispozițiile legale relative la citarea părților și comunicarea

actelor procedurale (art. 175 – art. 182 C. proc. pen.).

Urmează ca sumele de bani cu

titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de petiționarii N.M. și V.Z. împotriva sentinței penale nr. 1/ D din 7 ianuarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează sentința penală

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel

Cluj.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 mai 2008.