ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține

următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

se

cția penală și de minori, a

fost respinsă plângerea formulată de petentul P.I.L. împotriva ordonanței

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din 4 octombrie 2007 confirmată prin

rezoluția Parchetului din 19 octombrie 2007 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Petentul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100

lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin ordonanța din 4

octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de G.I.S. cercetată sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen.

și disjungerea cauzei față de numitul C.M. și alții cercetați sub aspectul

săvârșirii infracțiunii

prev.

de

art. 246 C. pen.

precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Ordonanța menționată

a fost menținută prin rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj din 19 noiembrie 2007 rezoluție prin care s-a

dispus respingerea plângerii formulate de petentul P.I.L.

Împotriva ordonanței

pronunțate în cauză, a formulat plângere petentul P.I.L., în temeiul art. 278

1

C. proc. civ. apreciind că măsura luată prin ordonanța atacată este nelegală și

netemeinică și solicitând desființarea ordonanței și începerea urmăririi penale

împotriva făptuitoarei G.I.S. pentru faptele de care aceasta se face vinovată.

Examinând plângerea

formulată de către petent, Curtea a reținut că la data de 20 octombrie 2006

numitul P.I.L. a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere

penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu a numitului C.M.,

secretarul Primăriei comunei Chinteni și a

membrilor Comisiei de aplicare a

Legii fondului funciar al Primăriei

comunei Chinteni, arătând că aceștia au

comis

„grave abuzuri în serviciu consecutive" cu ocazia soluționării cererilor

de

reconstituire a dreptului de proprietate privind anumite imobile, depuse de

persoana vătămată.

În conținutul acestei

plângeri persoana vătămată P.I.L. a arătat că numita G.S., apărătorul ales al

Primăriei comunei Chinteni a comis infracțiunea de fals intelectual deoarece în

cursul procesului în care P.I.L. se judecă cu Primăria Chinteni, ar fi depus

diferite înscrisuri redactate de ea, printre care o întâmpinare în care face

afirmații care nu corespund adevărului.

La

data de 22 decembrie 2006 numitul P.I.L. a depus din

nou o plângere prin care a

solicitat tragerea la răspundere penală a numitei

G.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals și

înșelăciune, arătând că aceasta și-a exercitat drepturile procesuale cu rea

credință, respectiv înscrisurile depuse de aceasta în instanță conțin mai multe

inadvertențe

inducând în eroare astfel

instanța de judecată în procesele dintre persoana

vătămată și Primăria

Chinteni.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că avocata G.S. a reprezentat

interesele Primăriei Chinteni în calitate de apărător, pe baza documentelor

puse la dispoziția sa de reprezentanții acesteia.

S-a considerat că în

cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numita G.I.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215,art. 246, art. 289, art. 290

și art. 291 C. pen. deoarece faptele prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen.

nu există, iar elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de

art. 215, art. 246, art. 289 C. pen. nu sunt

întrunite. Mai precis lipsește latura obiectivă a infracțiunilor

prev. de

art. 215 și art. 289 C. pen., adică urmarea

infracțiunii de înșelăciune care trebuia să se producă în dauna instanței de

judecată, respectiv acțiunea de falsificare a unui înscris oficial cu ocazia

întocmirii acestuia. Totodată în cauză în privința infracțiunilor prev. și

ped. de

art. 246 și art. 289 C. pen. lipsește și subiectul activ calificat al

infracțiunii, deoarece potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocații nu pot fi asimilați

funcționarului public sau altui salariat.

În cauză, de asemenea

s-a apreciat că nu sunt indicii privind sustragerea unor documente din dosarul

civil de către numita G.S. și având în vedere că numitul P.I.L. invocă

dispariția unui memoriu formulat de el însuși, s-a considerat că eventuala

lipsă a acestui document ar putea fi acoperită chiar de către acesta.

Pe de altă parte, s-a

reținut că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, întrucât potrivit

art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat „avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral

sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. (5) în

fața instanței de judecată... și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură

cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului". Ori, în

cazul de față G.I.S. prin formularea întâmpinării nu a adus atingere

solemnității ședinței de judecată și nici demnității părții adverse, prin

urmare a respectat prevederile alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 51/1995.

Soluționând plângerea

petentului, prima instanță a apreciat că ordonanța pronunțată în cauză este

legală și temeinică, astfel că nu se impune desființarea acesteia, cu

consecința începerii urmăririi penale în cauză față de făptuitoarea G.I.S.

În motivarea acestei

soluții s-a arătat că procurorul a reținut în mod

corect că în cauză nu există indicii privind sustragerea unor documente

din

dosarul civil de către făptuitoarea G.I.S. Pe de altă parte, în ceea

ce privește infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 nu se poate discuta

despre existența vreunui subiect activ calificat al infracțiunii raportat la

dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 37 alin. (6) din același act normativ, avocatul nu răspunde

penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu

respectarea prevederilor alin. (5) în fața instanțelor de judecată, a organelor

de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai

dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt

necesare stabilirii adevărului.

În consecință,

instanța de fond a apreciat că în mod corect în cauză nu s-a dispus începerea

urmăririi penale față de făptuitoarea G.I.S., soluția adoptată fiind temeinică

și legală.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul

P.I.L.

In motivele de recurs

depuse la dosar în scris ( fila 6-9) și susținute oral, petentul a solicitat

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj în vederea audierii celor doi martori din cauză. A susținut că

atât procurorul cât și prima instanță au reținut greșit că intimata G.S. a

reprezentat interesele Primăriei Chinteni, întrucât Primăria ca instituție nu

are personalitate juridică și nu putea să angajeze un apărător. Cel care a

împuternicit-o pe intimată a fost

Consiliul

Local al comunei Chinteni și Comisia locală pentru aplicarea Legii

nr.

18/2001 prin primar, așa cum rezultă din copia împuternicii avocațiale aflată

în dosarul instanței de fond( filă nenumerotată, situată între filele 13 și 14).

Petentul susține că împuternicirea trebuia să fie dată de Consiliul Local prin

președintele acestuia, semnată și ștampilată cu ștampila Consiliului local și

nu a Primăriei Chinteni.

Petentul a mai arătat

că în aceste condiții nu se justifică încasarea onorariului de avocat de către

intimată, iar acest onorariu „ poate că i-au determinat demersurile care au

obligat-o să recurgă la comiterea unor fapte penale prevăzute și sancționate de

art. 215, art. 289, art. 290, art. 291 C. pen.".

Petentul a mai arătat

că atât procurorul cât și instanța de fond nu au dispus audierea martorilor C.I.

și P.O., lăsând loc interpretărilor, că ei au urmărit scoaterea ca nevinovată a

făptuitoarei.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte Constată că recursul petentului este

nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum se observă

din redactarea recursului formulat de petent, acesta critică sentința doar sub

aspectul reținerii de către procuror și instanța de fond a împrejurării că

intimata a reprezentat Primăria Chinteni și că împuternicirea avocațială a

intimatei nu putea să fie semnată de primarul Comunei Chinteni ci, de

președintele Consiliului local, care trebuia să aplice ștampila Consiliului.

În legătură cu acest

aspect instanța de recurs reține că, la dosarul instanței de fond se află în

copie împuternicirea avocațială sus arătată, în baza căreia Consiliul local al

Comunei Chinteni și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/2001 a

împuternicit-o pe intimata G.I.S. să-i reprezinte în dosarul nr. 8749/05 al

Judecătoriei Cluj-Napoca.

Rezultă astfel că,

împuternicirea de care face vorbire petentul a fost dată în dosarul nr. 8749/05

al Judecătoriei Cluj-Napoca și nu în dosarul nr. 4232/211/2005 care a făcut

obiectul plângerii petentuiui și care a fost analizat de procuror, când a

soluționat plângerea acestuia.

De altfel,

legalitatea mandatului de reprezentare a fost verificată de instanța de

judecată, care i-a permis intimatei să pună concluzii în cauză, ceea ce însemnă

că nu a constatat nicio încălcare a legii, în legătură cu valabilitatea

împuternicirii avocațiale prezentată de intimată, în fiecare cauză civilă în

care și petentul a fost parte.

Față

de această constatare, motivul de recurs formulat de petent este

nefondat, neavând legătură cu cauza.

Cât privește cererea

de audiere a martorilor P.O. și C.I., întrucât aceștia au fost propuși pentru a

dovedi abuzurile în serviciu ale funcționarilor Primăriei Chinteni, față de

care prin ordonanța procurorului dată în dosarul nr. 259/P/2007 din 4 octombrie

2007 s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, petentul va putea să

solicite audierea acestor martori la acest Parchet.

În legătură cu acest

aspect, instanța de recurs mai reține că împotriva dispoziției de disjungere nu

se poate formula plângere la instanță

în

temeiul art. 278/1 C. proc. civ., care prevede expres și limitativ

actele

procurorului ce pot fi atacate la instanța de judecată, printre care nu se

regăsește și dispoziția de disjungere a unei cauze și cea de declinare a competenței

de soluționare a acesteia.

Verificând

sentința recurată, și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. civ.

, se constată că instanța de fond a făcut o

analiză temeinică a actelor și lucrărilor dosarului, motivând pentru fiecare

infracțiune imputată de petent intimatei, existența cazurilor prevăzute de art.

10 lit. a), d )și i

1

) C. proc. civ., care au împiedicat începerea

urmăririi penale.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este temeinică

și legală sub toate aspectele, urmând ca recursul petentului să fie respins

potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. civ. recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar potrivit art. 193 C.

proc. civ. va fi obligat și la plata sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către intimata G.I.S. reprezentând cheltuieli de transport, conform

dovezilor de la dosar (fila 53 dos. nr. 2136/33/2007 al Înaltei Curți)

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I.L. împotriva sentinței penale

nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat și 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata

G.I.S.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 7 mai 2008.