ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, se cția penală și de minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul P.I.L. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din 4 octombrie 2007 confirmată prin rezoluția Parchetului din 19 octombrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin ordonanța din 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.I.S.

cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen. și disjungerea cauzei față de numitul C.M. și alții cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Ordonanța menționată a fost menținută prin rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 19 noiembrie 2007 rezoluție prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul P.I.L. Împotriva ordonanței pronunțate în cauză, a formulat plângere petentul P.I.L., în temeiul art. 278 1 C. proc.

civ. apreciind că măsura luată prin ordonanța atacată este nelegală și netemeinică și solicitând desființarea ordonanței și începerea urmăririi penale împotriva făptuitoarei G.I.S. pentru faptele de care aceasta se face vinovată. Examinând plângerea formulată de către petent, Curtea a reținut că la data de 20 octombrie 2006 numitul P.I.L. a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu a numitului C.M., secretarul Primăriei comunei Chinteni și a membrilor Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar al Primăriei comunei Chinteni, arătând că aceștia au comis „grave abuzuri în serviciu consecutive" cu ocazia soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privind anumite imobile, depuse de persoana vătămată.

În conținutul acestei plângeri persoana vătămată P.I.L. a arătat că numita G.S., apărătorul ales al Primăriei comunei Chinteni a comis infracțiunea de fals intelectual deoarece în cursul procesului în care P.I.L. se judecă cu Primăria Chinteni, ar fi depus diferite înscrisuri redactate de ea, printre care o întâmpinare în care face afirmații care nu corespund adevărului. La data de 22 decembrie 2006 numitul P.I.L. a depus din nou o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei G.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals și înșelăciune, arătând că aceasta și-a exercitat drepturile procesuale cu rea credință, respectiv înscrisurile depuse de aceasta în instanță conțin mai multe inadvertențe inducând în eroare astfel instanța de judecată în procesele dintre persoana vătămată și Primăria Chinteni.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că avocata G.S. a reprezentat interesele Primăriei Chinteni în calitate de apărător, pe baza documentelor puse la dispoziția sa de reprezentanții acesteia. S-a considerat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numita G.I.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215,art. 246, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen. deoarece faptele prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen. nu există, iar elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215, art. 246, art. 289 C. pen. nu sunt întrunite. Mai precis lipsește latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 215 și art. 289 C. pen., adică urmarea infracțiunii de înșelăciune care trebuia să se producă în dauna instanței de judecată, respectiv acțiunea de falsificare a unui înscris oficial cu ocazia întocmirii acestuia.

Totodată în cauză în privința infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 289 C. pen. lipsește și subiectul activ calificat al infracțiunii, deoarece potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocații nu pot fi asimilați funcționarului public sau altui salariat. În cauză, de asemenea s-a apreciat că nu sunt indicii privind sustragerea unor documente din dosarul civil de către numita G.S. și având în vedere că numitul P.I.L. invocă dispariția unui memoriu formulat de el însuși, s-a considerat că eventuala lipsă a acestui document ar putea fi acoperită chiar de către acesta.

Pe de altă parte, s-a reținut că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, întrucât potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat „avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. (5) în fața instanței de judecată... și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului". Ori, în cazul de față G.I.S. prin formularea întâmpinării nu a adus atingere solemnității ședinței de judecată și nici demnității părții adverse, prin urmare a respectat prevederile alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 51/1995. Soluționând plângerea petentului, prima instanță a apreciat că ordonanța pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că nu se impune desființarea acesteia, cu consecința începerii urmăririi penale în cauză față de făptuitoarea G.I.S.

În motivarea acestei soluții s-a arătat că procurorul a reținut în mod corect că în cauză nu există indicii privind sustragerea unor documente din dosarul civil de către făptuitoarea G.I.S. Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 nu se poate discuta despre existența vreunui subiect activ calificat al infracțiunii raportat la dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (6) din același act normativ, avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. (5) în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului.

În consecință, instanța de fond a apreciat că în mod corect în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitoarea G.I.S., soluția adoptată fiind temeinică și legală. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul P.I.L. In motivele de recurs depuse la dosar în scris ( fila 6-9) și susținute oral, petentul a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea audierii celor doi martori din cauză. A susținut că atât procurorul cât și prima instanță au reținut greșit că intimata G.S. a reprezentat interesele Primăriei Chinteni, întrucât Primăria ca instituție nu are personalitate juridică și nu putea să angajeze un apărător.

Cel care a împuternicit-o pe intimată a fost Consiliul Local al comunei Chinteni și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/2001 prin primar, așa cum rezultă din copia împuternicii avocațiale aflată în dosarul instanței de fond( filă nenumerotată, situată între filele 13 și 14). Petentul susține că împuternicirea trebuia să fie dată de Consiliul Local prin președintele acestuia, semnată și ștampilată cu ștampila Consiliului local și nu a Primăriei Chinteni. Petentul a mai arătat că în aceste condiții nu se justifică încasarea onorariului de avocat de către intimată, iar acest onorariu „ poate că i-au determinat demersurile care au obligat-o să recurgă la comiterea unor fapte penale prevăzute și sancționate de art. 215, art. 289, art. 290, art. 291 C. pen.". Petentul a mai arătat că atât procurorul cât și instanța de fond nu au dispus audierea martorilor C.I.

și P.O., lăsând loc interpretărilor, că ei au urmărit scoaterea ca nevinovată a făptuitoarei. Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte Constată că recursul petentului este nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum se observă din redactarea recursului formulat de petent, acesta critică sentința doar sub aspectul reținerii de către procuror și instanța de fond a împrejurării că intimata a reprezentat Primăria Chinteni și că împuternicirea avocațială a intimatei nu putea să fie semnată de primarul Comunei Chinteni ci, de președintele Consiliului local, care trebuia să aplice ștampila Consiliului.

În legătură cu acest aspect instanța de recurs reține că, la dosarul instanței de fond se află în copie împuternicirea avocațială sus arătată, în baza căreia Consiliul local al Comunei Chinteni și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/2001 a împuternicit-o pe intimata G.I.S. să-i reprezinte în dosarul nr. 8749/05 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Rezultă astfel că, împuternicirea de care face vorbire petentul a fost dată în dosarul nr. 8749/05 al Judecătoriei Cluj-Napoca și nu în dosarul nr. 4232/211/2005 care a făcut obiectul plângerii petentuiui și care a fost analizat de procuror, când a soluționat plângerea acestuia. De altfel, legalitatea mandatului de reprezentare a fost verificată de instanța de judecată, care i-a permis intimatei să pună concluzii în cauză, ceea ce însemnă că nu a constatat nicio încălcare a legii, în legătură cu valabilitatea împuternicirii avocațiale prezentată de intimată, în fiecare cauză civilă în care și petentul a fost parte.

Față de această constatare, motivul de recurs formulat de petent este nefondat, neavând legătură cu cauza. Cât privește cererea de audiere a martorilor P.O. și C.I., întrucât aceștia au fost propuși pentru a dovedi abuzurile în serviciu ale funcționarilor Primăriei Chinteni, față de care prin ordonanța procurorului dată în dosarul nr. 259/P/2007 din 4 octombrie 2007 s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, petentul va putea să solicite audierea acestor martori la acest Parchet. În legătură cu acest aspect, instanța de recurs mai reține că împotriva dispoziției de disjungere nu se poate formula plângere la instanță în temeiul art. 278/1 C. proc.

civ., care prevede expres și limitativ actele procurorului ce pot fi atacate la instanța de judecată, printre care nu se regăsește și dispoziția de disjungere a unei cauze și cea de declinare a competenței de soluționare a acesteia. Verificând sentința recurată, și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. civ. , se constată că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a actelor și lucrărilor dosarului, motivând pentru fiecare infracțiune imputată de petent intimatei, existența cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a), d )și i 1 ) C. proc. civ., care au împiedicat începerea urmăririi penale. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, urmând ca recursul petentului să fie respins potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ. recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar potrivit art. 193 C. proc. civ. va fi obligat și la plata sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata G.I.S. reprezentând cheltuieli de transport, conform dovezilor de la dosar (fila 53 dos. nr. 2136/33/2007 al Înaltei Curți) PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I.L. împotriva sentinței penale nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata G.I.S. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.