ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107

din 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 1175/33/2008,

în temeiul dispozițiilor art. 278

1

lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

respingerea plângerii formulată de petiționarii

P.I., P.C. și P.R. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 26 martie 2008 dată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 319/P/2007.

Au fost obligați

petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din 26 martie 2008 a Curții de Apel Cluj,

confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj din 26 mai 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de C.l., M.R., M.I.F., P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., O.M.E., B.D., M.l.S., T.S.M.,

B.L.M., pentru infracțiunile de înșelăciune, instigare la abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, distrugere, purtare abuzivă, vătămare corporală și vătămare

corporală gravă prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C.

pen., art. 246 C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (3) C. pen.,

art. 181 C. pen. și art. 182 C. pen.

Persoanele vătămate P.l.,

P.C. și P.R. au formulat o plângere, solicitând cercetarea penală a lui C.l., M.R.,

M.I.F., P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D., T.S.M. și B.L.M., după

cum urmează:

- față de C.I. și M.R.

pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen., comisă prin aceea că, la data de

13 noiembrie 1979, pe baza unui contract sub semnătură privată, au vândut lui l.l.

și l.R. un imobil situat în satul Nima, jud. Cluj, a cărui proprietate o

revendică persoanele vătămate P.l. și P.C.;

- față de C.I. și M.R.,

pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C.

pen., comisă prin aceea că au solicitat executorului judecătoresc M.l.F. evacuarea,

fără drept, a persoanelor vătămate P.I., P.C. și P.R., din imobilul situat în

satul Nima, evacuare realizată la data de 4 iulie 2007;

- față de M.l.F. pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și distrugere,

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.,

comise prin aceea că, în calitate de executor judecătoresc la Camera

Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 4 iulie

2007, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, ar fi dispus

evacuarea persoanelor vătămate P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima,

județul Cluj, distrugându-le unele bunuri, și ar fi refuzat, în mod

nejustificat, să-i predea lui P.I. reci pisa C.E.C. seria A nr. 2533601, depusă

la grefa Judecătoriei Gherla, prin care se consemna că reclamantul C.I. a pus

la dispoziția persoanei vătămate suma de 3.375 lei, cu titlu de sultă, conform

sentinței civile nr. 1356/2005 a instanței de judecată;

- față de P.V., S.C.,

B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., pentru infracțiunile de purtare

abuzivă, vătămare corporală, vătămare corporală gravă și distrugere, prevăzută

și pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181 C. pen., art. 182 C. pen.

și art. 217 alin. (1) C. pen., comise prin aceea că, la data de 4 iulie 2007,

cu ocazia executării sentinței civile nr. 1334/2006 a Judecătoriei Gherla, în

mod abuziv, ar fi aplicat lovituri persoanei vătămate P.I., producându-i

vătămări corporale vindecabile în peste 60 zile și ar fi distrus bunuri

aparținând persoanei vătămate;

- față de P.V., S.C.,

B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., pentru infracțiunea de vătămare

corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 C. pen., comisă prin aceea că la

data de 4 iulie 2007, după finalizarea evacuării silite a lui P.I. și P.C.,

i-au condus pe aceștia la sediul Poliției Municipiului Gherla, l-ar fi lăsat,

în localitatea Nima, pe minorul P.R., în vârstă de 12 ani, fără pază și

supraveghere și i-ar fi produs suferințe fizice și psihice;

- față de B.L.M.,

pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 C.

pen., comisă prin aceea că, în calitate de asistentă medicală la Ambulanța

Gherla, la 4 iulie 2007, după imobilizarea persoanei vătămate P.I., i-a dat o

injecție care i-ar fi produs vătămări corporale.

Acțiunea penală nu a

putut fi pusă în mișcare, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a), d) și e)

C. proc. pen.

Referitor la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen., s-a reținut că, la data de 13 noiembrie

1979, C.I. și soția acestuia, C.E., au vândut lui l.l. și soției, l.R., o casă

situată în satul Nima, jud. Cluj, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare

sub semnătură privată, imobil a cărui proprietate o revendică și persoanele

vătămate P.I. și P.C. și pentru care aceștia au formulat o acțiune la

Judecătoria Gherla, așa cum se prevede și în conținutul deciziei civile nr. 55/A/2007

din 1 februarie 2007, pronunțată în dosarul civil nr. 1034/235/2006 al

Tribunalului Cluj. Vânzarea imobilului nu s-a realizat prin inducerea în eroare

a lui P.I. și P.C., care revendică un drept de proprietate asupra acelei case

și au avut la dispoziție calea acțiunii civile în justiție pentru dovedirea

dreptului de proprietate.

Față de această

situație, în sarcina lui C.I. și M.R. nu s-a putut reține infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen.

Este de precizat că P.I.

și P.C. reclamă comiterea faptei în anul 1979, pentru care s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 121 și 122 C. pen.,

întrucât în acea perioadă legea penală prevedea pentru infracțiunea de

înșelăciune o pedeapsă până la 5 ani închisoare.

Față de C.I. și M.R.

nu s-a putut reține instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la

art. 246 C. pen., deoarece, în conformitate cu dispozițiile sentințelor civile nr.

1356/2005 din 23 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul' civil nr. 1259/2005 și nr.

1334/2006 din 10 noiembrie 2006, ale Judecătoriei Gherla (sentința civilă nr. 1334/2006

a rămas definitivă și executorie prin decizia civilă nr. 55/A/2007 din 1

februarie 2007, a Tribunalului Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 750/R/2007

din 16 aprilie 2007), în mod legal, și conform art. 372 C. proc. civ., au

solicitat executorului judecătoresc M.l.F. executarea hotărârilor judecătorești

conform art. 578 C. proc. civ. și art. 580

2

C. proc. civ., care au

avut ca rezultat final evacuarea, la data de 4 iulie 2007, a lui P.I. și P.C.

din imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, constând în casă, anexe și curte

în suprafață de 250 mp.

Prin sentința civilă nr.

1356/2005, pronunțată de Judecătoria Gherla, s-a sistat indiviziunea cu privire

la imobilul situat în satul Nima, în sensul atribuirii acestui imobil către

reclamanții C.I. și M.R., în natură, pârâtului P.I. atribuindu-i-se o sultă, în

sumă de 3.375 lei, iar prin sentința civilă nr. 1334/2006 din 10 noiembrie

2006, Judecătoria Gherla a dispus evacuarea lui P.I. și P.C. din acel imobil,

pe baza acțiunii civile introduse de reclamanți.

Referitor la faptele

penale pentru care s-a solicitat cercetarea executorului judecătoresc

M.I.F. s-a reținut

că acesta, în calitate de executor

judecătoresc, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, procedând, la data de 4

iulie 2007, conform art. 373

1

și urm. C. proc. civ., la evacuarea

silită a lui P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, conform

sentințelor civile nr. 1356/2005 și 1334/2006, ale Judecătoriei Gherla, prin

care se stabilea dreptul de proprietate al reclamanților C.I. și M.R. asupra

întregului imobil și evacuarea pârâților P.I. și P.C. din acea casă.

Procedura realizării

evacuării s-a consemnat în procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc

la 4 iulie 2007, împrejurare în care nu s-au distrus sau degradat bunuri

aparținând familiei P.

Întrucât P.I. avea

debite față de C.I. și B.E.J. M.l.F., rezultate din sentințele civile nr. 1356/2005

din 23 noiembrie 2005 și nr. 1334/2006 din 10 noiembrie 2006, ale Judecătoriei

Gherla, și din dosarele execuționale nr. 83/2006 și 14/2007, ale executorului

judecătoresc, în mod legal M.I.F. a dispus, la data de 5 iulie 2007, Poprirea

sumelor de bani deținute de P.I. la terțul Poprit C.E.C. Gherla până la

concurența sumei de 2.516,3 lei, avându-se în vedere că reclamantul C.I. a

depus pentru P.I., la instituția bancară, suma de 3.375 lei, cu titlu de sultă

(conform sentinței civile nr. 1356/2005 a Judecătorie Gherla), conform

recipisei C.E.C. seria A nr. 2533601/02 din 14 noiembrie 2005, înființarea Popririi

fiind comunicată debitorului P.I. la 5 iulie 2007. Întrucât C.E.C. Gherla nu a

procedat la Poprirea sumelor de bani, executorul judecătoresc M.I.F. a

solicitat Judecătoriei Gherla validarea Popririi. Prin sentința civilă nr. 1703/2007

din 19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul civil nr. 2347/235/2007 al

Judecătoriei Gherla, s-a admis, în parte, cererea formulată de organul de

executare – B.E.J. M.l.F. și s-a validat Poprirea înființată de organul de

executare la 5 iulie 2007 în dosarele execuționale nr. 83/2006 și 14/2007

pentru suma de 1508,3 lei, obligându-se terțul Poprit – C.E.C. Gherla să

plătească creditorului C.I. suma de 808 lei și Biroului executorului

judecătoresc M.l.F. suma de 700 lei, reprezentând debit și cheltuieli de

executare nerecuperate.

De la data

introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii judecătorești, sumele de

bani datorate de debitorul P.I. față de C.I. și B.E.J. M.l.F. s-au diminuat de

la suma de

2.516,3

lei, avându-se în vedere că la

18

iunie

2007

executorul

judecătoresc a dispus

și

Poprirea veniturilor

realizate

de P.I.

,

în calitate

de

salariat, de la SC S. SA Gherla.

Se reține totodată că,

pe baza hotărârii judecătorești, P.I. poate solicita la C.E.C. Gherla predarea

diferenței de bani până la suma de

3.375

lei, astfel că executorul judecătoresc M.l.F. nu

a produs vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Referitor la ofițerii

de poliție P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S., O.M.E., B.D. și T.S.M., în

sarcina acestora nu se pot reține infracțiunile de purtare abuzivă, vătămare

corporală, vătămare corporală gravă și distrugere, prevăzută și pedepsită de art.

250

alin.

(

3)

C.

pen., art.

181

C. pen., art.

182

C. pen. și art.

217

alin. (1)

C. pen.

Participarea acestora

la evacuarea pârâților P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima

,

județul Cluj, din

4 iulie 2007, s-a

realizat

în

mod

legal, conform art.

580

5

C. proc. civ., și pe

baza unui instructaj efectuat de șeful Poliției Municipiului Gherla, așa cum

rezultă din procesul-verbal întocmit de comanda organului de poliție.

Opunându-se evacuării,

P.I. a electrificat gardul împrejmuitor al imobilului, s-a înarmat cu o secure

și cu o bâtă și a adresat amenințări grave asupra vieții și integrității

corporale a executorului judecătoresc și polițiștilor în situația în care vor

proceda la executarea sentinței civile nr.

1334/2006

a Judecătoriei Gherla,

tulburând grav ordinea și liniștea publică. S-a solicitat intervenția

reprezentanților SC E. SA Cluj, Filiala Gherla, Sucursala Gherla, care au

întrerupt curentul electric pe rețeaua stradală de la postul de transformare.

Agentul șef principal de poliție B.D. a pătruns în curtea imobilului pentru

executarea silită a hotărârii judecătorești, moment în care a fost atacat de P.I.,

înarmat cu bâtă și secure. Polițistul a primit o lovitură puternică în cap cu

bâta, care s-a rupt, și, în cădere, l-a prins în brațe pe făptuitor. Fiind

înarmat cu securea, P.I. și a continuat atacul, intenționând să aplice lovituri

polițistului, creându-se un pericol iminent de vătămare gravă a vieții

polițistului. Pentru a înlăturat atacul material, direct, imediat și injust,

comis de P.I., numitul B.D. a prins mâna înarmată a agresorului, moment în care

subcomisarul de poliție P.V., agentul șef adjunct de poliție B.C.I. și agentul

șef de poliție T.S.M. au intrat în curtea imobilului, l-au imobilizat pe P.I.,

care intenționa să-și continue atacul asupra polițistului B.D. și l-au

deposedat de secure. În momentele imediat următoare, în curte au pătruns și

ceilalți polițiști și, astfel, s-a realizat imobilizarea lui P.I. În timpul

imobilizării, P.I. l-a lovit cu pumnul în piept pe agentul șef adjunct de

poliție B.C.I., l-a prins de picior pe subcomisarul de poliție P.V.,

zgâriindu-l la mâna stângă și le-a rupt pantalonii de uniformă. În cadrul

acestei acțiuni, P.I. a suferit leziuni corporale vindecabile în

12-14

zile.

Ultrajul cu violență

comis de P.I. și atacul realizat de această persoană înarmată cu bâtă și

secure, au determinat apărarea realizată de B.D. și ceilalți polițiști, astfel

că acțiunile acestora nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de

purtare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art.

250

alin. (3)

C. pen., iar apărarea

polițiștilor, care a produs vătămarea corporală a subiectului activ al

infracțiunilor de ultraj (P.I.), constituie o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei, respectiv legitima apărare, prevăzută și pedepsită de art. 44 C.

pen. Violența de care a dat dovadă P.I. este demonstrată și prin faptul că

polițistul B.D. nu a reușit singur să imobilizeze pe făptuitor pentru a pune

capăt atacului acestuia, fapt care a determinat intervenția întregului grup de

polițiști care au participat la executarea silită pentru imobilizarea

agresorului, acțiune în cadrul căreia P.I. a mai reușit să acționeze cu

violență și asupra polițiștilor P.V. și B.C.I. Agentul șef principal de poliție

B.D. a suferit leziuni corporale vindecabile în 9 zile.

Întrucât s-a acționat

în stare de legitimă apărare, s-a apreciat că nu se mai impune o nouă examinare

medico-legală a lui P.I., întrucât, chiar dacă acesta ar fi suferit leziuni

corporale vindecabile peste 20 zile sau 60 zile (P.I. reclamă o atrofiere

retiniana), fapta intimaților nu ar putea constitui infracțiune, fiind

aplicabile prevederile art. 44 C. pen.

Atacul lui P.I. a fost

de o asemenea intensitate, încât a fost necesară încătușarea acestuia. Actele

și faptele comise de P.I. au fost înregistrate video de către agentul șef de

poliție T.S.M., iar o copie a înregistrării se află depusă la acest dosar

penal, ea fiind pusă la dispoziția procurorului de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Gherla.

Prin conducerea la

sediul Poliției Municipiului Gherla, în data de 4 iulie 2007, a lui P.I. și P.C.

în vederea efectuării de cercetări referitoare la ultragierea polițiștilor și

lăsarea copilului soților P. în satul Nima fără supravegherea părinților, nu

s-a produs o punere în primejdie a vieții minorului sau o vătămare a

integrității corporale a acestuia, neexistând vreo faptă de natură penală.

Minorul a fost lăsat în grija sătenilor și tot în data, de 4 iulie 2007, la

interval de câteva ore, P.C. s-a reîntâlnit cu fiul acesteia și a continuat

întreținerea și îngrijirea lui.

Referitor la B.L.M. este

de menționat că în sarcina acesteia nu se poate reține comiterea vreunei fapte

penale (lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății), întrucât

această persoană, în calitate de asistentă medicală în serviciul ordonat la

Ambulanța Gherla și chemată la fața locului, la 4 iulie 2007, după ultragierea

polițiștilor, a procedat la examinarea lui P.I. și, datorită comportamentului

său agresiv, i-a administrat o injecție de calmare care nu i-a produs suferințe

fizice sau psihice.)

Prin rechizitoriul nr.

1071/P/2007 din 9 iulie 2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla,

inculpatul P.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru

săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârii judecătorești, ultraj (3

infracțiuni) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. (1) C. pen., art. 239

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., art. 321 alin.

(1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.

În ceea ce privește

susținerea petenților că în cauză se impunea ca organele judiciare să audieze

toți făptuitori, în speța de fond a reținut că actele premergătoare nu au

natura unor acte de urmărire penală, ci sunt doar verificări și investigații

preliminare a căror efectuare nu este obligatorie pentru organele de cercetare,

concluzie ce se desprinde evident din analiza dispozițiilor art. 224 alin. (1) C.

proc. pen.

Aceste acte

premergătoare au o

natură sui generis și pot fi efectuate în vederea începerii urmăririi penale.

Caracterul

neobligatoriu al acestor acte se desprinde și din interpretarea art. 228 alin.

(1) C. proc. pen., care prevăd că organul de urmărire penală dispune începerea

urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 cu excepția celei de

la lit. b

1

). Este așadar evident că pe de-o parte, organul de

urmărire penală poate dispune începerea urmăririi penale bazându-se doar pe

actul de sesizare, iar pe de altă parte, dacă din cuprinsul actului de sesizare

sau al actelor premergătoare rezultă unul din cazurile de împiedicare arătate,

organul de cercetare penală este obligat să propună neînceperea urmăririi

penale.

Ca atare, organele de

poliție și procurorul într-o primă fază a cercetărilor au obligația de a

verifica dacă este cazul să se înceapă sau nu urmărirea penală, iar în acest

sens dacă apreciază ca fiind necesar efectuează și acte premergătoare în cazul

în care din actul de sesizare nu se poate stabili o concluzie în acest sens. În

nici un caz însă actele premergătoare nu au natura și conținutul actelor de

cercetare și urmărire penală, conținutul actelor premergătoare nu este descris

de lege și în materia lor nu pot fi extinse și aplicate, dispozițiile

procedurale care guvernează urmărirea penală.

Ca atare, examinând

legalitatea soluției procurorului nu are nici o relevanță împrejurarea că nu

s-a procedat la efectuarea unei noi examinări medico-legale a petentului P.I.

și nu s-a procedat la audierea petenților și a tuturor făptuitorilor.

În mod corect s-a

apreciat că în sarcina făptuitorului M.I.F. nu se poate reține infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și distrugere prevăzută

de art. 246 și 217 C. pen., întrucât acesta în calitate de executor

judecătoresc a procedat la evacuarea silită a petenților P.I. și P.C. din

imobilul situat în satul Nima, jud. Cluj, potrivit sentințelor civile 1356/2005

și 1334/2006 ale Judecătoriei Gherla. Procedura realizării evacuării a fost

consemnată în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 4 iulie

2007, împrejurare în care nu s-a procedat la distrugerea sau degradarea

bunurilor ce aparțineau petenților.

În ceea ce privește

infracțiunile de purtare abuzivă, vătămare corporală, vătămare corporală gravă

și distrugere prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 181

C. pen., art. 182 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., pentru care petenții

au formulat plângere împotriva polițiștilor P.V., S.C., B.C.I., D.S.R., M.l.S.,

O.M.E., B.D. și T.S.M. în mod corect s-a apreciat că nu pot fi reținute aceste

infracțiuni. Astfel, participarea făptuitorilor la evacuarea petenților a fost

realizată potrivit dispozițiilor art. 580

5

C. proc. civ., în baza

unui instructaj de șeful poliției municipiului Gherla, astfel cum rezultă din

procesul verbal întocmit în cauză.

Opunându-se evacuării,

petentul P.I. a electrificat gardul împrejmuitor al imobilului, s-a înarmat cu

o secure și cu o bâtă, și a adresat amenințări grave la adresa executorului

judecătoresc și a polițiștilor în situația în care se va proceda la executarea

sentinței civile 1334/2006 a Judecătoriei Gherla. A fost necesară intervenția

reprezentanților SC E. SA Cluj care au întrerupt curentul electric pe rețeaua

stradală, iar apoi agentul șef principal de poliție B.D. a pătruns în curtea

imobilului, moment în care a fost atacat de petent.

Atacul exercitat de

petent a determinat și intervenția celorlalți făptuitori, însă acțiunile

întreprinse de aceștia nu se circumscriu elementelor constitutive ale

infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.

(3) C. pen. și nici ale infracțiunilor prevăzută de art. 181

respectiv 182 C. pen.

Astfel, potrivit dispoziției

art. 20 din dispoziția 112/2000 a M.l. privind folosirea forței și a

mijloacelor din dotare de către polițiști, aceștia pot proceda la încătușare

pentru imobilizarea persoanelor agresive a urmăriților, reținuților și

arestaților în măsura în care aceștia se manifestă agresiv și se opun măsurilor

legale luate de polițiști, iar opunerea nu poate fi înfrântă în alt mod.

De asemenea, potrivit dispoziției

art. 31 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea

poliției române în realizarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii,

polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, având dreptul de a

legitima și a stabili identitatea persoanelor ce încalcă dispozițiilor legale,

de a conduce la sediul poliției pe cei care prin acțiunile lor periclitează

viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, iar în cazul

nerespectării dispozițiilor date de către polițist, acesta este îndreptățit să

folosească forța.

Prin prisma acestor

dispoziții legale, făptuitorii erau îndreptățiți să procedeze la imobilizarea

petentului care se opunea executării. Este real că potrivit art. 3 din C.E.D.O.

„nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane

ori degradante, iar atunci când un individ este privat de libertate sau în

general intră în contact cu agenții forțelor de ordine, utilizarea forței

fizice asupra sa, atunci când aceasta nu este determinată de comportamentul

acestuia, aduce atingere demnității umane și constituie în principiu o

încălcare a dreptului garantat de art. 3”.

În cauză, petentul a

suferit o vătămare corporală ca urmare a faptului că a fost necesară

intervenția forțelor de ordine raportat la atitudinea violentă manifestată de

acesta, însă aceste acte nu se circumscriu sferei de aplicare a art. 3 C.E.D.O.,

fiind necesar ca relele tratamente să atingă un anumit nivel pentru a putea fi

incluse în sfera de aplicare a art. 3, evaluarea acestui nivel fiind apreciată

prin raportare la toate circumstanțele cazului cum ar fi durata tratamentelor

și în anumite situații sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond au declarat recurs petiționarii P.I., P.C. și P.R.,

solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea plângerii,

desființarea rezoluției atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivele scrise și în

susținerea orală se invocă faptul că rezoluția procurorului și sentință atacată

se fundamentează pe două declarații și anume cea dată de făptuitorul M.I.F. și

a petiționarului P.I.

Nu se motivează, susțin

petiționarii, starea de legitimă apărare, impunându-se audierea făptuitorilor

indicați în plângerea formulată.

De asemenea, s-a criticat

faptul că, deși s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale

pentru a se stabili leziunile suferite de petiționarul P.I., această probă nu a

fost administrată.

Se susține că în mod

nefondat s-a făcut referire la rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în

judecată a petiționarului P.I., înlăturându-se, în această modalitate,

prezumția de nevinovăție.

În fine, se apreciază că

activitatea desfășurată de executorul judecătoresc și de organele de poliție a

fost una ilicită, contrară regulilor cuprinse în Manualul de bune practici de intervenție

pentru polițistul de ordine publică.

Înalta Curte, examinând

recursurile declarate de petiționarii P.I., P.C. și P.R. în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., raportat la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 224

alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de

urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Scopul urmărit de legiuitor,

prin efectuarea actelor premergătoare este acela de a verifica informațiile prezentate

de părțile vătămate sau deținute de autoritățile judiciare, confirmând sau

infirmând concordanța acestora cu realitatea faptică.

Totodată, actele

premergătoare pot conduce în anumite cauze, la necesitatea începerii urmăririi

penale, iar în altele, dimpotrivă, să se constate existența uneia sau a unor

cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin urmare, actele

premergătoare trebuie să conducă doar la concluzia că este necesară sau că nu

este justificată începerea urmăririi penale.

Acestea sunt facultative,

ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală, situându-se, înainte

de declanșarea procesului penal, fiind doar acte de strângere a datelor în vederea

începerii urmăririi penale, astfel încât este inadmisibil, ca în această fază,

să se poată administra probe astfel cum sunt reglementate în Partea generală –

Titlul IV C. proc. pen.

Din această perspectivă, în

cauza dedusă judecății, actele premergătoare efectuate au condus la concluzia

că nu sunt elemente de natură a putea reține în sarcina făptuitorilor

săvârșirea vreunei fapte penale și prin urmare, s-a constatat imposibilitatea

începerii urmăririi penale față de aceștia.

Rezultă că, prin sentința

civilă nr. 1356/2005 din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Gherla,

în dosarul nr. 1259/2005, a fost admisă acțiunea civilă formulată de

reclamanții C.I. și M.R. împotriva pârâtului P.I., dispunându-se, printre

altele, ieșirea din indiviziune asupra mesei succesorale după defuncta C.E., a

moștenitorilor acesteia, prin atribuirea definitivă a imobilului, reclamanților

C.I. și M.R.

Prin decizia penală nr. 443/

A din 24 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 1601/2006, a

fost modificată, în parte, sentința civilă 1356 din 23 noiembrie 2005,

pronunțată de Judecătoria Gherla, fiind însă menținută dispoziția privind

atribuirea imobilului reclamanților C.I. și M.R.

Hotărârea a rămas definitivă

prin decizia civilă nr. 1890 din 7 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj în dosarul nr. 3417/33/2006, fiind respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.I.

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 1334 din 10 noiembrie 1006, pronunțată de Judecătoria Gherla, în

dosarul nr. 1034/235/2006, s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților C.I. și M.R.,

dispunându-se evacuarea pârâților P.I. și P.C. din imobilul situat în comuna

Mintiul Gherlii, sat Nima, județul Cluj.

Hotărârea a rămas

irevocabilă prin decizia nr. 750/ R din 16 aprilie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj în dosarul nr. 1034/235/2006.

În raport de aceste hotărâri

definitive și irevocabile, făptuitorii C.I. și M.R. au solicitat executorului

judecătoresc M.I.F., punerea lor în executare în condițiile prevăzute de art. 372

și art. 578 C. proc. civ., rezultatul fiind evacuarea, la data de 4 iulie 2007 a

petiționarilor P.I. și P.C. din imobilul situat în satul Nima, județul Cluj.

Astfel cum se reține și în

hotărârea instanței de fond, executarea hotărârilor judecătorești s-a realizat

în condițiile legii, neputându-se reține în sarcina făptuitorilor săvârșirea

vreunei fapte penale.

Atitudinea petiționarului P.I.,

electrizând gardul împrejmuitor al imobilului, înarmându-se cu o secure și cu o

bâtă, adresând amenințări la adresa executorilor judecătorești și a organelor

de poliție, a determinat intervenția organelor de poliție care au procedat la imobilizarea

acestuia și deposedarea sa de sabia pe care a folosit-o în timpul atacului.

În atare condiții,

administrarea eventualelor probe pot fi solicitate în cadrul procesului penal

în care petiționarul P.I. are calitatea de inculpat, în acest cadru putându-se invoca

starea de legitimă apărare, condiția proporționalității, prezumția de

nevinovăție, audierea martorilor.

Ca regulă generală, în orice

litigiu părțile au interese contrarii. Pronunțarea de către autoritatea

judiciară a unei soluții în detrimentul uneia dintre părți nu conduce, în mod

obligatoriu, la concluzia îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu,

prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei astfel cum au susținut

petenții.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri pentru

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Totodată, Înalta Curte

constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este motivată în fapt și în

drept.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarii

P.I.,

P.C. și P.R.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la câte 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii P.I., P.C. și P.R. împotriva sentinței

penale nr. 107 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 16 martie 2009.