ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției din 3 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 298/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Prin plângerea înregistrată sub nr. 4650/211/2008 la Judecătoria Cluj, petiționara G.R. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită plângerea formulată, în sensul desființării rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 298 (P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și a rezoluției nr. 259/ll/2/2008 din 15 aprilie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale împotriva făptuitorului T.C.

În motivarea plângerii, petiționara a arătat că făptuitorul T.C. a comis două infracțiuni grave și anume abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin aceea că în calitate de președinte al completului de judecată în dosarul civil nr. 811/2004 al Judecătoriei Huedin nu a îndeplinit unele acte procedurale prevăzute de lege, iar altele Ie-a îndeplinit în mod abuziv, cauzând astfel petiționarei o vătămare gravă a intereselor sale în dosarul menționat mai sus, care nu a fost soluționat timp de 4 ani.

Cealaltă faptă imputată făptuitorului de către petiționară este abuz în serviciu contra intereselor publice, care ar consta în aceea că în calitate de președinte al completului de judecată în dosarul civil nr. 811/2004 al Judecătoriei Huedin, cu bună știință nu ar fi îndeplinit unele acte procedurale prevăzute de lege, iar altele le-ar fi îndeplinit în mod abuziv, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Judecătoriei Huedin și o pagubă patrimonială instituțiilor statului român. Prin sentința penală nr. 417 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Cluj napoca, în baza art. 42 raportat la art. 28 1 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petiționară în favoarea Curții de Apel Cluj, cu motivarea că făptuitorul are calitatea de judecător la Judecătoria Huedin.

La această instanță s-a format dosarul nr. 1031/33/2008. Plângerea petiționarei a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 123 din 12 noiembrie 2008 a Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, cu motivarea că împotriva aceleiași rezoluții petiționara a mai formulat o plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 67 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3321 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul formulat de petiționară împotriva sentinței penale menționate mai sus. Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționara G.R.

a declarat recurs, care a solicitat potrivit motivelor de recurs depuse la dosar admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și restituirea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului T.C. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționară nu este fondat. Petiționara G.R. a mai formulat o plângere cu același conținut și împotriva aceleiași rezoluții nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției nr. 259/11/2/2008 din 15 aprilie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere care a fost înregistrată sub nr. 730/33/2008 la Curtea de Apel Cluj.

Prin sentința penală nr. 67 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj s-a respins plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției nr. 259/ll/2/2008 din 15 aprilie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 3221 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care sentința penală menționată mai sus a rămas definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., în situația prevăzută în alin. (8) lit. a) din același cod, persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. Cum împotriva aceleiași rezoluții, petiționara a mai formulat o plângere, care a fost respinsă prin sentința penală nr. 67 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3221 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și, în cauză, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire penală, în sensul art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., în mod corect prima instanță a respins plângerea petiționarei G.R. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petiționarei împotriva ordonanței nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică. Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.R. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.”

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.R. împotriva sentinței penale nr. 123 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.