ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3321/2008

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67/D/2008 din 2

iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția penală a respins în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea petentei G.R. împotriva Rezoluției

nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prima instanță a

reținut că președintele completului de judecată de la Judecătoria Huedin nu a

amânat în mod abuziv cauza în care figurează ca parte și petenta, acestea fiind

justificate prin respectarea dreptului la apărare și comunicarea unor cereri și

acte depuse de către părți.

Nu s-au dovedit reale

nici afirmațiile petentei privind asistarea reclamantului din cauza civilă de

către patru avocați fără împuternicire.

Nu s-a putut reține

nici abuzul în serviciu din partea președintelui completului de judecată constând

în neîncasarea în mod corect a taxei de timbru pentru repunerea pe rol a

cauzei, din moment ce petenta nu a putut indica suma corectă ce ar fi trebuit

plătită, iar pe de altă parte Legea nr. 146/97 prevede posibilitatea

reexaminării cuantumului acesteia în caz de calcul incorect.

Referitor la

neîncuviințarea unor cereri și de probatorii este de observat că este atributul

exclusiv al instanței de judecată, mai ales că expertiza grafologică solicitată

în cauza civilă presupunea prezentarea în original a contractului de

vânzare-cumpărare de către petentă.

Constatând

legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, instanța

de fond a respins plângerea petentei.

În termen legal

aceasta a exercitat calea ordinară de atac a recursului, reiterând practic

aceleași nemulțumiri din plângerea adresată instanței de fond în legătură cu

rezoluția organului de urmărire penală.

Examinând recursul în

raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

considerentele următoare:

Petenta s-a plâns

instanței de judecată împotriva Rezoluției procurorului nr. 298/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe motiv că greșit s-ar fi dispus

neînceperea urmăririi penale față de numitul T.C., judecător la Judecătoria

Huedin, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen.

Susține petenta că pe

rolul acelei instanțe, în dosarul civil nr. 811/2004, reclamantul R.I. a

solicitat în contradictoriu cu un număr de 6 pârâți, constatarea dreptului său

de proprietate asupra unui imobil-construcție și a terenului aferent, situate

în comuna Călățele, sat Călata.

Petenta are calitatea

de intervenient în interes propriu, alături de recurenții C.E. și R.G.,

solicitând să se constate că sunt adevărații proprietari ai imobilelor în

litigiu.

Nemulțumirile

petentei pentru care s-a plâns organului de urmărire penală și împotriva

soluției de netrimitere în judecată adoptată de acesta constă în activitatea

făptuitorului T.C., care în calitate de judecător și președinte al completului

de judecată ce a judecat cauza civilă:

- ar fi suspendat

nejustificat, fără motive temeinice, cauza;

- la repunerea pe rol

a cauzei nu a stabilit corect taxa de timbru efectuată;

- nu a constatat

lipsa achitării taxei de timbru;

- nu a sancționat

lipsa semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată;

- a permis

reclamantului să fie asistat de avocați, fără a avea împuternicire avocațială

în acest sens;

- a tergiversat

soluționarea cauzei nejustificat de mult, respectiv din anul 2004 și până în

prezent;

- nu a admis probele

solicitate de părți;

- a ținut în fișetul

personal dosarul civil timp de 5 luni, nepredându-l la arhiva instanței, pentru

a fi studiat de către petentă.

Organul de urmărire

penală, în urma actelor premergătoare efectuate a dat răspuns fiecăreia din

problemele ridicate de către petentă.

Astfel a constatat că

în prezent cauza este în curs de soluționare la un alt complet de judecată,

admițându-se cererea de abținere a făptuitorului.

Sub aspectul

tergiversării soluționării cauzei s-a constatat că datorită imposibilității de

identificare și introducere în dosar a tuturor moștenitorilor defunctei C.A.,

au trebuit acordate mai multe termene, în final cauza fiind suspendată până la

23 noiembrie 2006 când s-a repus pe rol și s-a extins acțiunea și împotriva

pârâților C.E. și C.R., căsătorită G.

La 15 ianuarie 2007

petenta cu numita C.E. au formulat cerere reconvențională care a trebuit

comunicată și cu privire la care s-a formulat întâmpinare, apoi s-a completat

cererea reconvențională și depusă cerere precizatoare de către aceeași petentă.

Avocatul petentei a

renunțat la mandat la 28 martie 2007, iar noul avocat care a lipsit la mai

multe termene de judecată a renunțat și el la mandat la 8 mai 2007.

La cererea expresă a

petentei s-a acordat un nou termen la 9 mai 2007 pentru angajare apărător,

avocat care a solicitat amânare la termenul din 29 mai 2007 pentru ca între

timp, făptuitorul să se abțină, cerere admisă la 12 septembrie 2007, cauza

fiind preluată de un alt complet de judecată.

Așadar, conduita

avocaților angajați de petentă și a acesteia a determinat în mod exclusiv

tergiversarea soluționării cauzei și nu a judecătorului.

Cu privire la cei 5

avocați ai reclamantului s-a constatat că pe împuternicirile avocațiale

existente pentru fiecare dintre ei există mențiunea „atest identitatea părții

conform art. 3 din Legea nr. 54/1995” purtând ștampila și semnătura lor.

Împrejurarea că s-au

substituit unul pe altul la anumite termene de judecată nu este imputabilă

făptuitorului.

Reclamantul

neinfirmându-le calitatea de reprezentant, nu poate partea adversă să invoce

acest aspect.

Cea care trebuia să

invoce lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată era

petenta, care nu a făcut acest lucru, o atare omisiune de semnare putând fi

remediată pe parcursul judecății și neintrând - oricum - în conținutul laturii

obiective a vreuneia din cele două infracțiuni reclamate (art. 246 și art. 248

C. pen.).

Din perspectiva taxei

de timbru corect s-a stabilit că Legea nr. 146/1997 reglementează cuantumul

acesteia și modul de reexaminare al acesteia, remedierea unor eventuale

deficiențe având loc pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în căile

ordinare de atac.

Neîncuviințarea unor

probe și în special a expertizei grafologice se datorează exclusiv petentei

care nu a înțeles să producă în fața instanței contractul de vânzare-cumpărare

în original pentru a fi examinate semnăturile.

Nici aceste aspecte

nu se încadrează în latura obiectivă a vreunei infracțiuni, instanța de

judecată conducându-se după regulile de procedură și nefiind obligată a se

conforma dispozițiilor părților, întrucât nu ele conduc procesul.

Soluția parchetului a

fost cu data de 3 martie 2008, iar a doua zi, petenta a mai expediat prin poștă

„o completare la acțiunea penală„ care a fost înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj la 11 martie 2008.

Evident că noile

aspecte cuprinse în aceasta nu au fost avute în vedere în Rezoluția nr.

298/P/2007, putând eventual constitui obiectul unor noi acte prealabile.

Alegațiile din

motivele de recurs care privesc desfășurarea procesului după data adoptării

soluției de către organul de urmărire penală nu pot fi analizate, întrucât nu

au putut face obiectul actelor premergătoare și prin urmare nu au putut fi

cenzurate de către instanța de judecată.

De altfel, cea mai

mare parte a așa ziselor „motive de recurs” sunt comentarii ale petentei cu

privire la competența profesională a celor care au soluționat cauza civilă și

prezenta plângere la instanța de fond.

Constatându-se că

atât organul de urmărire penală cât și prima instanță au analizat și răspuns

exhaustiv fiecăreia din criticile petentei, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara G.R. împotriva Sentinței penale nr. 67/D/2008

din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 octombrie 2008.