ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3321/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 67/D/2008 din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția penală a respins în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea petentei G.R. împotriva Rezoluției nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Prima instanță a reținut că președintele completului de judecată de la Judecătoria Huedin nu a amânat în mod abuziv cauza în care figurează ca parte și petenta, acestea fiind justificate prin respectarea dreptului la apărare și comunicarea unor cereri și acte depuse de către părți. Nu s-au dovedit reale nici afirmațiile petentei privind asistarea reclamantului din cauza civilă de către patru avocați fără împuternicire.

Nu s-a putut reține nici abuzul în serviciu din partea președintelui completului de judecată constând în neîncasarea în mod corect a taxei de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei, din moment ce petenta nu a putut indica suma corectă ce ar fi trebuit plătită, iar pe de altă parte Legea nr. 146/97 prevede posibilitatea reexaminării cuantumului acesteia în caz de calcul incorect. Referitor la neîncuviințarea unor cereri și de probatorii este de observat că este atributul exclusiv al instanței de judecată, mai ales că expertiza grafologică solicitată în cauza civilă presupunea prezentarea în original a contractului de vânzare-cumpărare de către petentă. Constatând legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, instanța de fond a respins plângerea petentei.

În termen legal aceasta a exercitat calea ordinară de atac a recursului, reiterând practic aceleași nemulțumiri din plângerea adresată instanței de fond în legătură cu rezoluția organului de urmărire penală. Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare: Petenta s-a plâns instanței de judecată împotriva Rezoluției procurorului nr. 298/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe motiv că greșit s-ar fi dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul T.C., judecător la Judecătoria Huedin, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen.

Susține petenta că pe rolul acelei instanțe, în dosarul civil nr. 811/2004, reclamantul R.I. a solicitat în contradictoriu cu un număr de 6 pârâți, constatarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil-construcție și a terenului aferent, situate în comuna Călățele, sat Călata. Petenta are calitatea de intervenient în interes propriu, alături de recurenții C.E. și R.G., solicitând să se constate că sunt adevărații proprietari ai imobilelor în litigiu.

Nemulțumirile petentei pentru care s-a plâns organului de urmărire penală și împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată de acesta constă în activitatea făptuitorului T.C., care în calitate de judecător și președinte al completului de judecată ce a judecat cauza civilă: - ar fi suspendat nejustificat, fără motive temeinice, cauza; - la repunerea pe rol a cauzei nu a stabilit corect taxa de timbru efectuată; - nu a constatat lipsa achitării taxei de timbru; - nu a sancționat lipsa semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată; - a permis reclamantului să fie asistat de avocați, fără a avea împuternicire avocațială în acest sens; - a tergiversat soluționarea cauzei nejustificat de mult, respectiv din anul 2004 și până în prezent; - nu a admis probele solicitate de părți; - a ținut în fișetul personal dosarul civil timp de 5 luni, nepredându-l la arhiva instanței, pentru a fi studiat de către petentă.

Organul de urmărire penală, în urma actelor premergătoare efectuate a dat răspuns fiecăreia din problemele ridicate de către petentă. Astfel a constatat că în prezent cauza este în curs de soluționare la un alt complet de judecată, admițându-se cererea de abținere a făptuitorului. Sub aspectul tergiversării soluționării cauzei s-a constatat că datorită imposibilității de identificare și introducere în dosar a tuturor moștenitorilor defunctei C.A., au trebuit acordate mai multe termene, în final cauza fiind suspendată până la 23 noiembrie 2006 când s-a repus pe rol și s-a extins acțiunea și împotriva pârâților C.E. și C.R., căsătorită G. La 15 ianuarie 2007 petenta cu numita C.E. au formulat cerere reconvențională care a trebuit comunicată și cu privire la care s-a formulat întâmpinare, apoi s-a completat cererea reconvențională și depusă cerere precizatoare de către aceeași petentă.

Avocatul petentei a renunțat la mandat la 28 martie 2007, iar noul avocat care a lipsit la mai multe termene de judecată a renunțat și el la mandat la 8 mai 2007. La cererea expresă a petentei s-a acordat un nou termen la 9 mai 2007 pentru angajare apărător, avocat care a solicitat amânare la termenul din 29 mai 2007 pentru ca între timp, făptuitorul să se abțină, cerere admisă la 12 septembrie 2007, cauza fiind preluată de un alt complet de judecată. Așadar, conduita avocaților angajați de petentă și a acesteia a determinat în mod exclusiv tergiversarea soluționării cauzei și nu a judecătorului. Cu privire la cei 5 avocați ai reclamantului s-a constatat că pe împuternicirile avocațiale existente pentru fiecare dintre ei există mențiunea „atest identitatea părții conform art. 3 din Legea nr. 54/1995” purtând ștampila și semnătura lor.

Împrejurarea că s-au substituit unul pe altul la anumite termene de judecată nu este imputabilă făptuitorului. Reclamantul neinfirmându-le calitatea de reprezentant, nu poate partea adversă să invoce acest aspect. Cea care trebuia să invoce lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată era petenta, care nu a făcut acest lucru, o atare omisiune de semnare putând fi remediată pe parcursul judecății și neintrând - oricum - în conținutul laturii obiective a vreuneia din cele două infracțiuni reclamate (art. 246 și art. 248 C. pen.). Din perspectiva taxei de timbru corect s-a stabilit că Legea nr. 146/1997 reglementează cuantumul acesteia și modul de reexaminare al acesteia, remedierea unor eventuale deficiențe având loc pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în căile ordinare de atac.

Neîncuviințarea unor probe și în special a expertizei grafologice se datorează exclusiv petentei care nu a înțeles să producă în fața instanței contractul de vânzare-cumpărare în original pentru a fi examinate semnăturile. Nici aceste aspecte nu se încadrează în latura obiectivă a vreunei infracțiuni, instanța de judecată conducându-se după regulile de procedură și nefiind obligată a se conforma dispozițiilor părților, întrucât nu ele conduc procesul. Soluția parchetului a fost cu data de 3 martie 2008, iar a doua zi, petenta a mai expediat prin poștă „o completare la acțiunea penală„ care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 11 martie 2008. Evident că noile aspecte cuprinse în aceasta nu au fost avute în vedere în Rezoluția nr. 298/P/2007, putând eventual constitui obiectul unor noi acte prealabile.

Alegațiile din motivele de recurs care privesc desfășurarea procesului după data adoptării soluției de către organul de urmărire penală nu pot fi analizate, întrucât nu au putut face obiectul actelor premergătoare și prin urmare nu au putut fi cenzurate de către instanța de judecată. De altfel, cea mai mare parte a așa ziselor „motive de recurs” sunt comentarii ale petentei cu privire la competența profesională a celor care au soluționat cauza civilă și prezenta plângere la instanța de fond. Constatându-se că atât organul de urmărire penală cât și prima instanță au analizat și răspuns exhaustiv fiecăreia din criticile petentei, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.R. împotriva Sentinței penale nr. 67/D/2008 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2008.