ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2008

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 100/D din 6 octombrie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 /1 alin. (8)

lit. a)

C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta T.A. împotriva rezoluției nr. 412/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținându-se această

rezoluție

și fiind obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

la data de 22 iulie 2008, petenta T.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța să dispună admiterea plângerii împotriva rezoluției nr. 412/P/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 20 mai 2008 și începerea

urmăririi penale față de făptuitorii M.G., judecător și M.D., grefier, ambii de

la Judecătoria Vișeu de Sus, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen. În motivarea

plângerii sale, petenta a învederat că, în mod nelegal, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cei doi

făptuitori,

întrucât există date că aceștia au comis faptele descrise de

petenta și

anume că au validat printr-o hotărâre judecătorească un contract de

vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, act considerat de către petenta ca

fiind fals.

2.

Prin rezoluția nr. 412/P/2007

a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel

Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

,

neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 C.

pen., față de M.G., judecător și

M.D., grefier, ambii de la Judecătoria

Vișeu de Sus, soluție ce a fost menținută prin respingerea plângerii de către procurorul

general al Curții de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 535/ll/2/2008.

Pentru

a dispune astfel, procurorul a apreciat că în sarcina judecătorului și a

grefierului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, având în vedere că

aceștia au participat la judecarea

cauzei civile, având ca obiect

validarea

contractului, îndeplinindu-și obligațiile stabilite prin lege, cu

respectarea

normelor procedurale care reglementează desfășurarea procesului.

3.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că, inițial, în dosarul nr. 667/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, petenta a formulat o plângere

penală împotriva numitei A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 290, art. 291 și art. 215 C. pen.,

constând în aceea că a

întocmit și

semnat, în fals, în numele petentei ( parte vătămată în acel

dosar) un

contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă

de procuror în

cauză, a fost menținută de către procurorul

ierarhic superior și de

către

instanțele de judecata, în condițiile art. 278-278/1 C. proc. pen.

Ulterior,

la data de 2 noiembrie 2007, petenta a formulat plângere penală împotriva

judecătorului M.G. și a grefierului M.D., ambii de la Judecătoria Vișeu de Sus,

plângere ce a fost înaintată spre competenta soluționare Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, formând obiectul dosarului 412/P/2007.

Examinând

sentința civilă nr. 855 din data de 5 iulie 2000,

pronunțată în dosarul civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vișeu de Sus,

s-a constatat că petenta că nu numai că a fost prezentă în instanță dar

i s-a și acordat cuvântul în fond, ocazie cu care a învederat faptul că este de

acord cu admiterea acțiunii și validarea contractului de vânzare-cumpărare,

arătând de asemenea că terenul în litigiu i-a fost dat acesteia de către

părinții săi, cu titlu de zestre și l-a folosit netulburată mai mult de 35 de

ani.

Petenta,

deși a contestat prezența sa în instanță, nu a putut face dovada unei situații

de fapt contrare celei expuse în încheierea ce face parte integrantă din

sentința civilă amintită, actele medicale depuse nefiind relevante în cauză.

De

asemenea, instanța de fond a apreciat că, în cauza civilă, instanța și-a

îndeplinit obligațiile stabilite prin lege, respectând normele procedurale în

vigoare, petenta beneficiind de căile de atac prevăzute de lege, prin

intermediul cărora putea cere reverificarea dosarului de către instanțele

ierarhic superioare, însă aceasta nu a înțeles să atace cu recurs hotărârea

civilă și, pe cale consecință, aceasta a rămas definitivă și irevocabilă.

Î

n

concluzie, instanța de fond a apreciat că nefăcându-se dovada că mențiunile

înscrise în încheierea instanței sunt false, în mod corect procurorul a apreciat

ca faptele imputate judecătorului și grefierului de ședință nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, faptă care, raportat la data săvârșirii și formulării plângerii

penale, este oricum prescrisă.

B. Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs petenta T.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie,

reiterând

criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței

în baza

dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând

recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța

de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor

premergătoare administrate în prezenta

cauză

și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate

de intimați

nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii reclamată prin plângerea

penală. într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă

nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu

de către

intimații judecător M.G. și

grefier M.D., ambii

de la Judecătoria Vișeu de Sus, în scopul

prejudicierii intereselor procesuale ale petentei T.A., neexistând dovezi în sensul

că aceștia au consemnat în practicaua și considerentele sentinței civile nr. 855

din data de 5 iulie 2000, pronunțată în dosarul

civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vișeu de Sus, împrejurări nereale în

sensul prezenței sau a susținerilor petentei - parte în acea cauză.

Pe de

altă parte, în mod corect s-a reținut că, în raport de data săvârșirii faptei

reclamate - 5 iulie 2000, solicitarea de trimitere la parchet în vederea

începerii urmăririi penale față de intimați, în conformitate cu dispozițiile art.

278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme cât a

intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani

prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția fiind una dintre

cauzele care lasă acțiunea penală fără obiect.

Ca

atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât

rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată

în cauză sunt legale și

temeinice,

văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta T.A.

,

împotriva sentinței penale nr. 100/D din 06

octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.