ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 100/D din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 /1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta T.A. împotriva rezoluției nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținându-se această rezoluție și fiind obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin plângerea înregistrată la data de 22 iulie 2008, petenta T.A.

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plângerii împotriva rezoluției nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 20 mai 2008 și începerea urmăririi penale față de făptuitorii M.G., judecător și M.D., grefier, ambii de la Judecătoria Vișeu de Sus, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii sale, petenta a învederat că, în mod nelegal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori, întrucât există date că aceștia au comis faptele descrise de petenta și anume că au validat printr-o hotărâre judecătorească un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, act considerat de către petenta ca fiind fals.

2. Prin rezoluția nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. , neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 C. pen., față de M.G., judecător și M.D., grefier, ambii de la Judecătoria Vișeu de Sus, soluție ce a fost menținută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curții de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 535/ll/2/2008. Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat că în sarcina judecătorului și a grefierului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, având în vedere că aceștia au participat la judecarea cauzei civile, având ca obiect validarea contractului, îndeplinindu-și obligațiile stabilite prin lege, cu respectarea normelor procedurale care reglementează desfășurarea procesului.

3. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, inițial, în dosarul nr. 667/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, petenta a formulat o plângere penală împotriva numitei A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291 și art. 215 C. pen., constând în aceea că a întocmit și semnat, în fals, în numele petentei ( parte vătămată în acel dosar) un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror în cauză, a fost menținută de către procurorul ierarhic superior și de către instanțele de judecata, în condițiile art. 278-278/1 C. proc. pen. Ulterior, la data de 2 noiembrie 2007, petenta a formulat plângere penală împotriva judecătorului M.G.

și a grefierului M.D., ambii de la Judecătoria Vișeu de Sus, plângere ce a fost înaintată spre competenta soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, formând obiectul dosarului 412/P/2007. Examinând sentința civilă nr. 855 din data de 5 iulie 2000, pronunțată în dosarul civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vișeu de Sus, s-a constatat că petenta că nu numai că a fost prezentă în instanță dar i s-a și acordat cuvântul în fond, ocazie cu care a învederat faptul că este de acord cu admiterea acțiunii și validarea contractului de vânzare-cumpărare, arătând de asemenea că terenul în litigiu i-a fost dat acesteia de către părinții săi, cu titlu de zestre și l-a folosit netulburată mai mult de 35 de ani.

Petenta, deși a contestat prezența sa în instanță, nu a putut face dovada unei situații de fapt contrare celei expuse în încheierea ce face parte integrantă din sentința civilă amintită, actele medicale depuse nefiind relevante în cauză. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, în cauza civilă, instanța și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin lege, respectând normele procedurale în vigoare, petenta beneficiind de căile de atac prevăzute de lege, prin intermediul cărora putea cere reverificarea dosarului de către instanțele ierarhic superioare, însă aceasta nu a înțeles să atace cu recurs hotărârea civilă și, pe cale consecință, aceasta a rămas definitivă și irevocabilă.

Î n concluzie, instanța de fond a apreciat că nefăcându-se dovada că mențiunile înscrise în încheierea instanței sunt false, în mod corect procurorul a apreciat ca faptele imputate judecătorului și grefierului de ședință nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă care, raportat la data săvârșirii și formulării plângerii penale, este oricum prescrisă. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii reclamată prin plângerea penală. într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații judecător M.G. și grefier M.D., ambii de la Judecătoria Vișeu de Sus, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentei T.A., neexistând dovezi în sensul că aceștia au consemnat în practicaua și considerentele sentinței civile nr. 855 din data de 5 iulie 2000, pronunțată în dosarul civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vișeu de Sus, împrejurări nereale în sensul prezenței sau a susținerilor petentei - parte în acea cauză.

Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că, în raport de data săvârșirii faptei reclamate - 5 iulie 2000, solicitarea de trimitere la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția fiind una dintre cauzele care lasă acțiunea penală fără obiect. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta T.A. , împotriva sentinței penale nr. 100/D din 06 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.