ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008, menținându-se această rezoluție și fiind obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1122/33/2008, petentul D.A.

a contestat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008. În motivare, a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva a cinci judecători, respectiv B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M., toți de la Judecătoria Vișeu de Sus și a avocatului U.l. din cadrul Baroului Maramureș, însă prin rezoluția atacată procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale față de aceștia, deși petentul a indicat toate probele indubitabile din dosarele judecate de către intimați. Astfel, susține că a făcut dovada că a fost obligat la plata unei taxe de timbru judiciar, pe care a pierdut-o, ca urmare a sentințelor pronunțate, prin care judecării au dat o întreagă moștenire unei persoane străine fără nici un drept.

La plângere a anexat o plângere similară adresată direct I.C.C.J., și sentința prin care, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., s-a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj spre competentă soluționare. În completarea plângerii a mai depus un înscris prin care a precizat că i s-a luat dreptul de proprietate de către intimați, drept ce i se cuvenea ca moștenire și care a fost dat fratelui său vitreg după tată. 2. Prin rezoluția nr. 158/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. , neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus și a avocatului U.l.

din cadrul Baroului Maramureș, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., împiedicarea participării la proces, prevăzută de art. 261 1 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri materiale, prevăzută de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., soluție ce a fost menținută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curții de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 513/ll/2/2008 din 23 iunie 2008. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că petentul s-a judecat cu fratele său vitreg D.G., pentru stabilirea masei succesorale după părinții lor defuncți; s-a constatat că petentul, deși audiat de către procuror, nu a precizat plângerea, nedescriind faptele pe care susține că le-ar fi comis intimații, ci doar a arătat că nu este mulțumit de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care i-au fost respinse pretențiile; acesta a solicitat doar să i se dea câștig de cauză și să-i fie restituiți banii cheltuiți in timpul proceselor.

3. Instanța, investită cu plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a constatat că, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art. 246 C. pen., petentul trebuia să indice în concret ce act nu a fost îndeplinit cu știință de către intimați sau a fost îndeplinit defectuos, nefiind suficientă invocarea vătămării intereselor legale, prin pierderea procesului civil. De asemenea, pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., petentul trebuia să indice ce expresii jignitoare i-au fost adresate de către făptuitor, dacă a fost amenințat sau lovit. Referitor la infracțiunea de împiedicarea participării în proces prevăzută de art. 261 1 C. pen., era necesar să fie însoțită de indicarea modului de împiedicare a participării în cauza civilă și a martorului, expertului, interpretului sau apărătorului ce a fost subiectul unui asemenea act.

Indicarea comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., de asemenea, nu este urmată de descrierea în concret, în plângerea acestuia, după cum nu este precizată nici infracțiunea la care s-a favorizat. În fine, acuza referitoare la comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., nu este însoțită de menționarea contrafacerii scrierii ori a subscrierii unui înscris oficial anume, ori de atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului ori declararea necorespunzătoare a acestora făcută unui organ de stat.

Contrar celor susținute de către petent în plângerea sa, aceste fapte nu pot fi conturate prin simpla trimitere la „probele indubitabile” din dosarele civile judecate de către intimați și la care a participat avocatul intimat. De asemenea, nici nemulțumirea legată de pierderea taxei de timbru ca urmare a căderii sale în pretențiile civile, nu denotă existența faptelor reclamate. În fine, faptul că în rezoluția din 23 iunie 2008 dată în dosarul nr. 513/11/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este menționat în dispozitiv un alt nume decât al petentului, nu atrage netemeinicia rezoluției atacate deoarece din motivarea rezoluției procurorului general rezultă fără dubiu că a soluționat plângerea petentului D.A.

cu referire la toți făptuitorii indicați de către acesta. În concluzie, instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată și a respins-o ca atare, menținând rezoluția atacată. B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul D.A. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.

Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații judecători B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului D.A., simplul fapt că aceștia au pronunțat hotărâri defavorabile petentului nu le poate atrage răspunderea penală, întrucât magistrații nu pot fi trași la răspundere, de principiu, în legătură cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești, considerată greșită de una dintre părți, deoarece aceste activități prevăzute în Codul de procedură civilă/penală au la bază principiul liberei aprecieri a probelor iar hotărârile judecătorești nu pot fi desființate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Or, în cauză, hotărârile judecătorești pronunțate în cauza petentului sunt definitive și irevocabile, având autoritate de lucru judecat. Nici în ceea ce privește activitățile desfășurate de intimatul avocat U.l., care a reprezentat partea adversă și despre care petentul afirmă că a indus în eroare instanța -, nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale, acesta depunând diligente în scopul reprezentării în instanță a intereselor clientului său. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinței penale nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.