ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel
Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278
1
alin. (8) lit.
a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A.
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008,
menținându-se această rezoluție și fiind obligat petentul la plata sumei de 200
lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1122/33/2008, petentul D.A. a
contestat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008.
În motivare, a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în
serviciu împotriva a cinci judecători, respectiv B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M.,
toți de la Judecătoria Vișeu de Sus și a avocatului U.l. din cadrul Baroului
Maramureș, însă prin rezoluția atacată procurorul a dispus neînceperea urmăriri
penale față de aceștia, deși petentul a indicat toate probele indubitabile din
dosarele judecate de către intimați.
Astfel,
susține că a făcut dovada că a fost obligat la plata unei taxe de
timbru
judiciar, pe care a pierdut-o, ca urmare a sentințelor pronunțate, prin care
judecării au dat o întreagă moștenire unei persoane străine fără nici un drept.
La plângere a anexat o plângere similară adresată direct I.C.C.J., și
sentința prin care, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., s-a trimis
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj spre competentă soluționare.
În completarea plângerii a mai depus un înscris prin care a
precizat că i s-a luat dreptul de proprietate de
către intimați, drept ce i
se cuvenea ca moștenire și care a fost dat
fratelui său vitreg după tată.
Prin rezoluția nr. 158/P/2008 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin.
(1) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
, neînceperea urmăririi penale față
de judecătorii B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus și
a avocatului U.l. din cadrul Baroului Maramureș, pentru infracțiunea de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată,
prevăzută
de
art. 246 C. pen., raportat la art. 248
1
C.
pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., împiedicarea participării
la proces,
prevăzută de
art. 261
1
C. pen., favorizarea infractorului,
prevăzută de
art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri materiale,
prevăzută
de
art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură
privată,
prevăzută de
art. 290 C. pen. și
fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., soluție ce a fost menținută
prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curții de Apel Cluj,
prin rezoluția nr. 513/ll/2/2008 din 23 iunie 2008.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că petentul s-a judecat cu fratele
său vitreg D.G., pentru stabilirea masei succesorale după părinții lor
defuncți; s-a constatat că petentul, deși audiat de către procuror, nu a
precizat plângerea, nedescriind faptele pe care susține că le-ar fi comis
intimații, ci doar a arătat că nu este mulțumit de hotărârile judecătorești
definitive și irevocabile prin care i-au fost
respinse
pretențiile; acesta a solicitat doar să i se dea câștig de cauză
și să-i
fie restituiți banii cheltuiți in timpul proceselor.
Instanța, investită cu plângerea
formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., a
constatat că, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor art. 246 C. pen., petentul trebuia să indice în concret
ce act nu a fost îndeplinit cu știință de către intimați sau a fost îndeplinit
defectuos, nefiind suficientă invocarea vătămării intereselor legale, prin
pierderea procesului civil.
De asemenea, pentru infracțiunea de purtare abuzivă
prevăzută
de
art. 250 C. pen.,
petentul trebuia să indice ce expresii jignitoare i-au
fost
adresate de către făptuitor, dacă a fost amenințat sau lovit.
Referitor la infracțiunea de împiedicarea participării în proces prevăzută
de art. 261
1
C. pen., era necesar să fie însoțită de indicarea
modului de împiedicare a participării în cauza civilă și a martorului,
expertului, interpretului sau apărătorului ce a fost subiectul unui asemenea
act.
Indicarea comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută
de art. 264 C. pen., de asemenea, nu este urmată de descrierea în concret, în
plângerea acestuia, după cum nu este precizată nici infracțiunea la care s-a
favorizat.
În fine, acuza referitoare la comiterea infracțiunilor de fals material
în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și fals în
declarații prevăzută de art. 292 C. pen., nu
este însoțită de menționarea
contrafacerii scrierii ori a subscrierii
unui înscris oficial anume, ori de atestarea unor fapte necorespunzătoare
adevărului ori declararea necorespunzătoare a acestora făcută unui organ de
stat.
Contrar celor susținute de către petent în plângerea sa, aceste fapte
nu pot fi conturate prin simpla trimitere la „probele indubitabile” din
dosarele civile judecate de către intimați și la care a participat avocatul
intimat.
De asemenea, nici nemulțumirea legată de pierderea taxei de timbru ca
urmare a căderii sale în pretențiile civile, nu denotă existența faptelor
reclamate.
În fine, faptul că în rezoluția din 23 iunie 2008 dată în dosarul nr. 513/11/2/2008
a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este
menționat în dispozitiv un alt nume decât al petentului, nu atrage netemeinicia
rezoluției atacate deoarece din motivarea rezoluției procurorului general
rezultă fără dubiu că a soluționat plângerea petentului D.A. cu referire la
toți făptuitorii indicați de către acesta.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată
și a respins-o ca atare, menținând rezoluția atacată.
B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul D.A.
, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
reiterând criticile
din plângerea penală și plângerea adresată instanței
în baza art. 278
1
C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art.
385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este
nefondat.
Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror
corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta
cauză și că acesta a apreciat în mod corect că
activitățile desfășurate
de intimați nu întrunesc elemente constitutive
ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele
premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu
exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații judecători B.L.,
H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus, în scopul
prejudicierii intereselor procesuale ale
petentului D.A., simplul
fapt că aceștia au pronunțat hotărâri
defavorabile petentului nu le
poate atrage
răspunderea penală, întrucât magistrații nu pot fi trași la
răspundere,
de principiu, în legătură cu pronunțarea unei hotărâri
judecătorești, considerată greșită de una dintre părți, deoarece aceste
activități prevăzute în Codul de procedură civilă/penală au la bază
principiul liberei aprecieri a probelor iar hotărârile judecătorești nu pot fi
desființate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de
lege. Or, în cauză, hotărârile judecătorești pronunțate în cauza petentului
sunt definitive și irevocabile, având autoritate de lucru judecat.
Nici în ceea ce privește activitățile desfășurate de intimatul avocat U.l.,
care a reprezentat partea adversă și despre
care
petentul afirmă că a indus în eroare instanța -, nu se poate reține
săvârșirea vreunei fapte penale, acesta depunând
diligente în scopul
reprezentării în instanță a intereselor clientului
său.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât
rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată
în cauză sunt legale și
temeinice, văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,
iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva
sentinței penale nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală
și de minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.