ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008,

menținându-se această rezoluție și fiind obligat petentul la plata sumei de 200

lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 1122/33/2008, petentul D.A. a

contestat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008.

În motivare, a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în

serviciu împotriva a cinci judecători, respectiv B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M.,

toți de la Judecătoria Vișeu de Sus și a avocatului U.l. din cadrul Baroului

Maramureș, însă prin rezoluția atacată procurorul a dispus neînceperea urmăriri

penale față de aceștia, deși petentul a indicat toate probele indubitabile din

dosarele judecate de către intimați.

Astfel,

susține că a făcut dovada că a fost obligat la plata unei taxe de

timbru

judiciar, pe care a pierdut-o, ca urmare a sentințelor pronunțate, prin care

judecării au dat o întreagă moștenire unei persoane străine fără nici un drept.

La plângere a anexat o plângere similară adresată direct I.C.C.J., și

sentința prin care, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., s-a trimis

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj spre competentă soluționare.

În completarea plângerii a mai depus un înscris prin care a

precizat că i s-a luat dreptul de proprietate de

către intimați, drept ce i

se cuvenea ca moștenire și care a fost dat

fratelui său vitreg după tată.

Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin.

(1) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

, neînceperea urmăririi penale față

de judecătorii B.L., H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus și

a avocatului U.l. din cadrul Baroului Maramureș, pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată,

prevăzută

de

art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., împiedicarea participării

la proces,

prevăzută de

art. 261

1

C. pen., favorizarea infractorului,

prevăzută de

art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri materiale,

prevăzută

de

art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată,

prevăzută de

art. 290 C. pen. și

fals în declarații, prevăzută  de art. 292 C. pen., soluție ce a fost menținută

prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curții de Apel Cluj,

prin rezoluția nr. 513/ll/2/2008 din 23 iunie 2008.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că petentul s-a judecat cu fratele

său vitreg D.G., pentru stabilirea masei succesorale după părinții lor

defuncți; s-a constatat că petentul, deși audiat de către procuror, nu a

precizat plângerea, nedescriind faptele pe care susține că le-ar fi comis

intimații, ci doar a arătat că nu este mulțumit de hotărârile judecătorești

definitive și irevocabile prin care i-au fost

respinse

pretențiile; acesta a solicitat doar să i se dea câștig de cauză

și să-i

fie restituiți banii cheltuiți in timpul proceselor.

formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a

constatat că, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor art. 246 C. pen., petentul trebuia să indice în concret

ce act nu a fost îndeplinit cu știință de către intimați sau a fost îndeplinit

defectuos, nefiind suficientă invocarea vătămării intereselor legale, prin

pierderea procesului civil.

De asemenea, pentru infracțiunea de purtare abuzivă

prevăzută

de

art. 250 C. pen.,

petentul trebuia să indice ce expresii jignitoare i-au

fost

adresate de către făptuitor, dacă a fost amenințat sau lovit.

Referitor la infracțiunea de împiedicarea participării în proces prevăzută

de art. 261

1

C. pen., era necesar să fie însoțită de indicarea

modului de împiedicare a participării în cauza civilă și a martorului,

expertului, interpretului sau apărătorului ce a fost subiectul unui asemenea

act.

Indicarea comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută

de art. 264 C. pen., de asemenea, nu este urmată de descrierea în concret, în

plângerea acestuia, după cum nu este precizată nici infracțiunea la care s-a

favorizat.

În fine, acuza referitoare la comiterea infracțiunilor de fals material

în înscrisuri oficiale prevăzută  de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și fals în

declarații prevăzută  de art. 292 C. pen., nu

este însoțită de menționarea

contrafacerii scrierii ori a subscrierii

unui înscris oficial anume, ori de atestarea unor fapte necorespunzătoare

adevărului ori declararea necorespunzătoare a acestora făcută unui organ de

stat.

Contrar celor susținute de către petent în plângerea sa, aceste fapte

nu pot fi conturate prin simpla trimitere la „probele indubitabile” din

dosarele civile judecate de către intimați și la care a participat avocatul

intimat.

De asemenea, nici nemulțumirea legată de pierderea taxei de timbru ca

urmare a căderii sale în pretențiile civile, nu denotă existența faptelor

reclamate.

În fine, faptul că în rezoluția din 23 iunie 2008 dată în dosarul nr. 513/11/2/2008

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este

menționat în dispozitiv un alt nume decât al petentului, nu atrage netemeinicia

rezoluției atacate deoarece din motivarea rezoluției procurorului general

rezultă fără dubiu că a soluționat plângerea petentului D.A. cu referire la

toți făptuitorii indicați de către acesta.

În concluzie, instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată

și a respins-o ca atare, menținând rezoluția atacată.

B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul D.A.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând criticile

din plângerea penală și plângerea adresată instanței

în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror

corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta

cauză și că acesta a apreciat în mod corect că

activitățile desfășurate

de intimați nu întrunesc elemente constitutive

ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele

premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu

exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații judecători B.L.,

H.T., M.G., C.l. și S.M. de la Judecătoria Vișeu de Sus, în scopul

prejudicierii intereselor procesuale ale

petentului D.A., simplul

fapt că aceștia au pronunțat hotărâri

defavorabile petentului nu le

poate atrage

răspunderea penală, întrucât magistrații nu pot fi trași la

răspundere,

de principiu, în legătură cu pronunțarea unei hotărâri

judecătorești, considerată greșită de una dintre părți, deoarece aceste

activități prevăzute în Codul de procedură civilă/penală au la bază

principiul liberei aprecieri a probelor iar hotărârile judecătorești nu pot fi

desființate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de

lege. Or, în cauză, hotărârile judecătorești pronunțate în cauza petentului

sunt definitive și irevocabile, având autoritate de lucru judecat.

Nici în ceea ce privește activitățile desfășurate de intimatul avocat U.l.,

care a reprezentat partea adversă și despre

care

petentul afirmă că a indus în eroare instanța -, nu se poate reține

săvârșirea vreunei fapte penale, acesta depunând

diligente în scopul

reprezentării în instanță a intereselor clientului

său.

Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât

rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată

în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva

sentinței penale nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.