ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1326/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul Ț.N. împotriva rezoluției nr. 329/P/2007

din 7 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (menținută

prin rezoluția nr. 585/ll/2/007

din 2

octombrie 2007 a procurorului general al aceluiași parchet), pe care a

menținut-o.

A obligat petentul le plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 50 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,

petentul a formulat inițial plângere penală

împotriva judecătorilor V.

A., B.A. și l.M. toți de la Judecătoria

Brașov, pentru infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu

prevăzute de art. 246, 247, 248

1

și art. 249 C. pen.

Petentul a susținut că este reclamant în dosarul nr. 4545/197/2006, iar

judecătorul cauzei B.A. prin modul în care conduce ședința de judecată și

dispune cu privire la probe îi încalcă drepturile.

Cu privire la V.A. și l.M., petentul a arătat că aceștia i-au restituit

cererea de chemare în judecată formulată de el, în vederea timbrării, deși

acțiunea era scutită de plata acestor taxe.

Prin rezoluția nr. 329/P/2007 din 7

septembrie 2007 Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel

Brașov s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) și

c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții B.A., M.C.M., l.M.

și V.A. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 248

1

și art. 249 C. pen.

Pentru a da această soluție procurorul a reținut, în esență, că din

actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei

fapte penale de către judecătorii B.A. și M.C.M., iar în ceea ce privește pe

judecătorii l.M. și V.A. faptele reclamate nu au fost comise de către aceștia.

Plângerea formulată de petent conform art. 278 C. proc. pen., a fost

respinsă prin rezoluția nr. 585/II/2/2007 din 2 octombrie 2007 a procurorului

general al aceluiași parchet.

Instanța de fond sesizată cu plângerea petentului în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., a fost apreciată ca

nefondată, întrucât în mod

corect procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale în lipsa oricărui indiciu că judecătorii reclamați ar fi comis

faptele imputate de petent.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs petentul

Ț.N.

În motivele de recurs depuse în scris la dosar, petentul susține că

sentința recurată este vădit nelegală și netemeinică, fiind un exces de putere

al unui magistrat care a încălcat legea prin neîndeplinirea procedurii de

citare, astfel că nu a avut posibilitatea să depună concluzii.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința recurată în raport de critica formulată de

recurentul petent și de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., instanța de recurs retine că la termenul din data de 29 octombrie 2007

când s-a soluționat plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dispusă la data de 7 septembrie 2007, în dosarul nr. 329/P/2007,

petentul nu a fost prezent, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită la

adresa indicată de acesta în Azuga Str. Valea Azugii, județul Prahova, prin

afișare.

Față de această situație și de dispozițiile art. 179 alin. (4) C. proc.

pen.

, în mod corect prima instanță a apreciat

că procedura de

citare cu petentul a fost îndeplinită și a procedat la

soluționarea cauzei, astfel că, susținerea recurentului cum că nu a fost legal

citat este nefondată urmând să fie înlăturată.

Instanța de recurs reține că sentința primei instanțe este temeinică și

legală și sub aspectul soluționării fondului cauzei.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat nici un

indiciu, cu atât mai puțin nicio probă, din care să rezulte că intimații ar fi

comis vreo infracțiune în legătură cu soluționarea dosarului nr. 4545/197/2006.

Pronunțarea unei sentințe care nemulțumește părțile nu este prin ea

însăși o infracțiune, iar legalitatea ei nu poate fi verificată decât, în calea

de atac prevăzută de lege, în cadrul controlului judiciar efectuat de instanța

superioară.

Petiționarul avea posibilitatea să declare apel și recurs împotriva

sentinței care l-a nemulțumit.

Astfel, cum în cauza de față, verificarea

legalității sentinței pronunțată

în dosarul nr. 4545/197/2006

de intimați nu se poate face întrucât, s-ar încălca principiul independenței

judecătorului, și cum, nu există nici un indiciu că intimații ar fi săvârșit

vreo infracțiune în legătură cu înregistrarea acțiunii formulată de petent în

calitate de reclamant, sau cu, soluționarea acestui dosar, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, pentru că faptele reclamate nu

există (în ceea ce o privește pe A.B. și M.C.M.) și că faptele nu au fost

comise de către intimați (în ceea cei privește pe intimații A.V. și M.l.) este

legală, așa cum a constatat și prima instanță.

Nefiind nici un temei de casare a sentinței recurate, Înalta Curte

constată că recursul petiționarului Ț.N. este nefondat, urmând să fie respins,

ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ț.N. împotriva

sentinței penale nr. 53 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar  la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.