ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1029/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele.

Prin sentința penală nr. 14 din 1

februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost

respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul D.V., împotriva

rezoluțiilor nr. 225/P/2007 din 30 octombrie 2007

și nr. 1575/II/2/2007 din

26 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, s-au menținut rezoluțiile atacate și a fost obligat

petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

următoarele:

Petentul D.V., a formulat plângere

împotriva intimatelor

C.G. și L.E.S., magistrați la

Tribunalul

Prahova, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., plângere

ce a fost soluționată prin rezoluția nr. 225/P/2007

din 30 octombrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de

intimații C.G. și L.

E.S., magistrați la Tribunalul Prahova, pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246

C. pen., întrucât faptele reclamate de petent

nu există.

S-a reținut că dosarul nr. 1145/105/2007 al Tribunalului Prahova, a

fost repartizat aleatoriu completului de judecată format din judecătorii C.G.

și L.E.S., că primul termen de judecată a fost la data de 26 martie 2007 când a

fost admisă cererea de amânare formulată de intimatul pârât P.H., cauza

amându-se la data de 11 aprilie 2007 și la acest termen ca urmare a lipsei de

procedură cu

apelantele reclamante s-a

acordat termen la data de 7 mai 2007, când s-a

soluționat, pronunțarea

fiind amânată pentru data de 9 mai 2007.

La dosar s-a aflat atât împuternicirea avocațială cât și chitanța

apărătorului ales al intimatului, iar la

soluționarea cauzei, completul de judecată a respectat întocmai normele de

procedură civilă, și nu s-a cauzat

vreo vătămare intereselor legale ale

petentului.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat conform art. 278 C. proc.

pen., plângere la Procurorul General iar prin Rezoluția nr. 1575/II/2/2007 din

26 noiembrie 2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea.

În urma analizei criticii formulate de

petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Curtea a

constatat în principat că acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistraților, fiind nemulțumit de

soluția pronunțată în

dosarul nr. 1145/105/2007, în care acesta a avut calitatea de reclamantat -

apelant, întrucât prin decizia nr. 325 din 9 mai 2007 apelul a fost respins ca

nefondat.

Verificând legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

la data de 30 octombrie 2007, s-a constatat că din actele premergătoare

efectuate, a rezultat că în soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr.

1145/105/2007 al Tribunalului Prahova, magistrații au

respectat normele de procedură civilă, au dat dovadă de bună credință în

aplicarea dispozițiilor legale și nu au cauzat nicio vătămare

intereselor legale ale petentului.

Susținerea petentului că s-a acordat

cuvântul apărătorului ales al

intimatului-pârât

P.H. fără existența împuternicirii avocațiale a fost

constatată

nereală, aceasta aflându-se la dosar parchet, iar la fila X se află chitanța cu

privire la onorariu.

A mai reținut instanța de fond, că în lipsa unor argumente temeinice

și a unor probe că magistrații au acționat cu rea

credință în îndeplinirea

atribuțiilor

de serviciu, nu se putea dispune decât soluția de neîncepere a

urmăririi

penale pentru infracțiunea reclamată. De altfel, soluția reclamată de către

petent, a fost atacată cu recurs, iar recursul i-a fost respins ca nefondat.

În consecință, Curtea de Apel a constatat

că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și

temeinică, criticile petentului au fost neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționarul D.V., care a

solicitat casarea sentinței și începerea urmăririi penale împotriva intimaților.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că în urma

cercetărilor efectuate în cauză, faptele reclamate de petent nu au fost

confirmate, iar persoanele împotriva cărora acesta a formulat plângere, și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele

prevăzute de lege, respectiv la dosar s-a aflat atât împuternicirea avocațială

cât și chitanța apărătorului ales al intimatului, iar la soluționarea cauzei,

completul de judecată a respectat

întocmai normele de procedură civilă,

și nu s-a cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petentului.

Față de considerentele arătate mai sus, Înalta

Curte constată că soluția

de

neîncepere a urmăririi penale cât și sentința recurată sunt temeinice și

legale, drept urmare criticile recurentului petent fiind neîntemeiate,

și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, care să poată fi

luat în considerare din oficiu, în

baza art. 385

15

pct. l lit. b) din același cod,

urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petițioarul D.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

petiționar va fi obligat la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.

V.

împotriva

sentinței penale nr. 14 din 1 februarie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2008.