ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 876/2008

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 24

ianuarie 2008, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției

nr. 1611/11/2/2007 din 28 noiembrie 2007 a

procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

prin rezoluția nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007

a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față

de

intimatele C.N. și C.M., judecători la Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., 264

C. pen. și art. 323 C. pen., reținându-se

incidența cazurilor prevăzută de art. 10

lit. b) și j) C. proc.

pen.

Se reține în cuprinsul rezoluției că prin plângerea formulată,

petenta a invocat că magistrații intimați, prin

favorizarea infractorului, în

mod

abuziv și prin asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, au

pronunțat

deciziile nr. 821/2004 și 337/2007 ale Tribunalului Prahova, în care petenta a

fost parte.

De asemenea, procurorul de caz a reținut

faptul că petenta a

invocat o serie de aspecte care țin de

modul de desfășurare al judecății, conform Codului de procedură civilă și că

petenta este nemulțumită de hotărârile amintite, ce pot fi însă reformate doar

prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Împotriva rezoluției a formulat plângere la procurorul ierarhic

superior petenta, iar prin rezoluția nr. 1611/11/2/2007

din 28 noiembrie 2007, a

fost

respinsă plângerea, ca neîntemeiată, cu motivarea că aspectele

reclamate de petenta nu sunt de natură să atragă

răspunderea penală

a magistraților intimați, dat fiind că petenta este

nemulțumită de hotărârile pronunțate, caz în care părțile nu pot recurge la

formularea

în mod șicanatoriu de plângeri

penale repetate împotriva magistraților

care au dat soluții într-o cauză

anume.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petenta a formulat

plângere la instanță împotriva celor două rezoluții.

Instanța de fond a reținut existența plângerii

penale formulate de petenta împotriva intimatelor, prin care aceasta solicită

tragerea lor la

răspundere penală pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzută de art. 246

C. pen., 264 și 323 C. pen., constând în aceea că, pronunțând deciziile

nr. 821/2004 și 337/2007, ambele supuse recursului, nu au luat măsuri

legale

și nu au pronunțat soluții legale și temeinice.

Instanța fondului a constatat că,

referitor la decizia nr. 821/2004,

petenta a mai formulat

anterior o plângere penală față de aceleași

intimate,

care a făcut obiectul dosarului nr. 170/P/2004 al Parchetului

de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

soluția fiind menținută prin hotărârile pronunțate în fond și recurs de instanțele

competente, în așa fel încât soluția a dobândit autoritate de lucru judecat

prin supunerea ei controlului instanțelor de judecată.

Referitor la decizia civilă nr. 337/2007

pronunțată la data de 15 mai 2007, instanța de fond a constatat că această hotărâre

a fost

pronunțată în apel,

fiind supusă recursului, și oricum, chiar dacă ea nu

ar fi fost susceptibilă de a fi recurată, prin

plângerea formulată, petenta arată doar că este nemulțumită de faptul că

intimatele nu au valorificat

argumentele invocate de

aceasta.

Instanța de fond a concluzionat că cenzura unei hotărâri judecătorești

se realizează numai de instanțele de judecată, în exercitarea căilor de atac

prevăzute de lege, și nu în cadrul unei anchete penale, urmare a plângerilor

penale șicanatorii formulate,

atâta vreme

cât, conform legii, magistrații se supun numai acesteia, în

cauzele aflate spre soluționare, nemulțumirea

părților față de soluțiile pronunțate neputând constitui temei al unei plângeri

penale împotriva

magistraților care

soluționează cauzele deduse judecății.

Împotriva hotărârii a formulat recurs

petenta, fără a indica în scris

vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate și

fără a se prezenta în instanță pentru susținerea recursului.

În aceste condiții, procedând la verificarea hotărârii, din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Petenta a formulat plângere penală

împotriva intimatelor, fiind

nemulțumită de soluțiile

adoptate prin deciziile nr. 821/2004 și 337/2007, acuzând intimatele

judecătoare de săvârșirea unor

infracțiuni

grave, prevăzută de art. 246 C. pen., 264 C. pen. și 323 C. pen.

Prin acest procedeu, se încearcă de către

petenta să se obțină

reformarea hotărârilor judecătorești

prin implicarea magistraților în

anchete

penale, neglijându-se căile legale de declanșare a controlului

judiciar

al hotărârilor, respectiv apel și recurs.

Intimatele au pronunțat hotărârile conform

convingerii lor intime,

pe baza analizei probatoriului

administrat în cauză.

Nu există nici o dovadă că intimatele și-au exercitat în mod abuziv

atribuțiile prevăzute de lege în soluționarea unor cauze, în

calitate de judecători, că au încercat să

favorizeze vreo persoană, ori

s-au înțeles în prejudicierea petentei.

Dând o rezolvare unei cauze civile, în complet constituit în compunerea

prevăzută de lege,

intimatele nu au făcut

decât să-și îndeplinească atribuțiile specifice

funcției atribuite de

legiuitor.

Nemulțumirile petentei cu privire la

soluțiile adoptate de intimate

își

pot găsi rezolvarea prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

Este de constatat că petenta a mai

formulat o plângere penală

împotriva intimatelor, în

legătură cu decizia civilă nr. 821/2004, plângere rezolvată prin soluția de

neîncepere a urmăririi penale față

de

intimate, dispusă prin rezoluția nr. 170/P/2004 a Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel Ploiești, soluție confirmată în mod definitiv prin decizia

penală nr. 4182 din 07 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Constatând că hotărârea primei instanțe

este temeinică și legală,

în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționara C.

M.

împotriva sentinței penale nr. 8 din 24 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurenta petiționară la plata

sumei de 60 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.