ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1864/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 22 septembrie 2008, persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarelor H.A.G., R.C. și P.G.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. În motivarea plângerii, petentul arată că făptuitoarele menționate, în calitate de judecătoare la Tribunalul Prahova, au pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în dosarul civil nr. 626/105/2008. 2. Prin rezoluția nr. 541/P/2008 din 2 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele trei făptuitoare, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există. S-a reținut în rezoluția mai sus menționată că, în cursul anului 2006, M.C.V. a adresat Judecătoriei Ploiești o cerere prin care a solicitat obligarea Baroului Prahova la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale, susținând că i-a fost cauzat un prejudiciu echivalent cu imposibilitatea de a-și formula apărarea în dosarele pe care le-a avut pe rolul Tribunalului Prahova, întrucât, deși a formulat cerere către pârât, pentru a i se desemna un apărător din oficiu, a fost refuzat. Prin sentința civilă nr. 10.488 din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești, acțiunea a fost respinsă ca netimbrată, sentință menținută prin decizia civilă nr. 782 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în completul format din H.A.G., R.C.

și P.G.S. S-a mai reținut în rezoluția atacată că în sarcina celor trei făptuitoare nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât acestea nu există, soluția pronunțată fiind motivată în fapt și în drept. Împotriva acestei rezoluții persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar prin rezoluția nr. 181/II/2/2008 din 17 februarie 2009, această plângere a fost respinsă, ca neîntemeiată. 3. Împotriva rezoluției procurorului petentul a formulat plângere în fața judecătorului, în termen legal, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., învederând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 59 din 6 aprilie 2009 a respins, ca nefondată, plângerea petentului și a menținut rezoluția atacată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că procurorul a reținut o corectă situație de fapt bazată pe probele administrate în cauză și nu se poate reține că judecătorii de la Tribunalul Prahova, care au soluționat dosarul nr. 626/105/2008 și au pronunțat decizia civilă nr. 782/2008, ar fi comis infracțiunea de favorizarea infractorului, întrucât pentru existența acesteia este necesar să se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel favorizat, situație premisă care în speță nu este realizată.

4. Împotriva acestei sentințe persoana vătămată a declarat recurs, pe care nu l-a motivat, iar la termenul stabilit pentru judecarea cauzei nu s-a prezentat. Examinând recursul din oficiu, Înalta Curte constată că este nefondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că nemulțumirea persoanei vătămate cu privire la soluția dispusă de judecători nu înseamnă că aceștia au omis să îndeplinească un act sau că și-au îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu. Criticile, care se referă la modul de soluționare a cauzei de către intimații judecători, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspunderea penală a acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent.

Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac. În acest mod a procedat și persoana vătămată, care a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 782/2008, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5755/105/2008. În consecință, recursul declarat de petiționar este nefondat și, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 59 din 06 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.