ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1864/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

1.

La data de 22 septembrie 2008,

persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarelor H.A.G.,

R.C. și P.G.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264

C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul arată că făptuitoarele menționate, în calitate de judecătoare la

Tribunalul Prahova, au pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în dosarul

civil nr. 626/105/2008.

2.

Prin rezoluția nr. 541/P/2008 din 2

februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cele trei făptuitoare, în temeiul art. 228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

S-a reținut în rezoluția mai

sus menționată că, în cursul anului 2006, M.C.V. a adresat Judecătoriei

Ploiești o cerere prin care a solicitat obligarea Baroului Prahova la plata

sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale, susținând că i-a fost cauzat un

prejudiciu echivalent cu imposibilitatea de a-și formula apărarea în dosarele

pe care le-a avut pe rolul Tribunalului Prahova, întrucât, deși a formulat

cerere către pârât, pentru a i se desemna un apărător din oficiu, a fost

refuzat.

Prin sentința civilă nr. 10.488

din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești, acțiunea a fost respinsă ca

netimbrată, sentință menținută prin decizia civilă nr. 782 din 18 septembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în completul format din H.A.G., R.C. și P.G.S.

S-a mai reținut în rezoluția

atacată că în sarcina celor trei făptuitoare nu se poate reține săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât acestea nu

există, soluția pronunțată fiind motivată în fapt și în drept.

Împotriva acestei rezoluții

persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar prin rezoluția nr. 181/II/2/2008 din 17

februarie 2009, această plângere a fost respinsă, ca neîntemeiată.

3.

Împotriva rezoluției procurorului

petentul a formulat plângere în fața judecătorului, în termen legal, în baza

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., învederând că în cauză sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și favorizarea infractorului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 59 din

6 aprilie 2009 a respins, ca nefondată, plângerea petentului și a menținut

rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că procurorul a reținut o

corectă situație de fapt bazată pe probele administrate în cauză și nu se poate

reține că judecătorii de la Tribunalul Prahova, care au soluționat dosarul nr. 626/105/2008

și au pronunțat decizia civilă nr. 782/2008, ar fi comis infracțiunea de

favorizarea infractorului, întrucât pentru existența acesteia este necesar să

se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel favorizat, situație premisă

care în speță nu este realizată.

4.

Împotriva acestei sentințe persoana

vătămată a declarat recurs, pe care nu l-a motivat, iar la termenul stabilit

pentru judecarea cauzei nu s-a prezentat.

Examinând recursul din

oficiu, Înalta Curte constată că este nefondat.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că nemulțumirea persoanei vătămate cu privire la soluția dispusă

de judecători nu înseamnă că aceștia au omis să îndeplinească un act sau că și-au

îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu.

Criticile, care se referă la

modul de soluționare a cauzei de către intimații judecători, nu pot constitui

un motiv pentru tragerea la răspunderea penală a acestora sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent.

Persoanele care îndeplinesc

o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată își desfășoară

activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile

ce le revin, prin pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, în raport de

probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul

căilor legale de atac. În acest mod a procedat și persoana vătămată, care a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 782/2008, cauza

fiind înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5755/105/2008.

În consecință, recursul

declarat de petiționar este nefondat și, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 59 din 06 aprilie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.