ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3246/2009

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V., împotriva Rezoluției nr. 640/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 640/P/2008 din 6 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea T.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

S-a reținut în expozitivul actului de către procuror că în cursul lunii noiembrie 2008, persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de intimata T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât în calitate de judecător, cu prilejul efectuării cercetărilor judecătorești în Dosarul civil nr. 2869/281/2005, la termenul din 5 noiembrie 2008 a refuzat să rectifice o încheiere anterioară și să se pronunțe asupra unor cereri pe care le-a formulat.

Procurorul de caz a mai reținut că din niciun act premergător efectuat nu a reieșit că magistratul a comis infracțiunile pretinse de petent.

Împotriva acestei rezoluții, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care prin Rezoluția nr. 197/II/2/2009 din 24 februarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată pentru aceleași considerente.

Procedând la analizarea actelor premergătoare, efectuate în cauză, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., prima instanță a reținut că la Judecătoria Ploiești se află în curs de soluționare Dosarul nr. 2869/281/2005 având ca obiect ieșirea din indiviziune, în care petentul M.C.V. are calitatea procesuală de pârât.

Prin încheierea pronunțată la 5 noiembrie 2008 de către T.C. - judecător, printre altele, a fost respinsă cererea pârâtului de a reveni asupra cererilor formulate și respinse anterior, deoarece au fost respinse la termenele de judecată precedente.

Încheierea amintită a fost atacată cu recurs de petent, iar recursul respins, ca inadmisibil, de Tribunalul Prahova.

Și în același sens cu procurorul de caz, prima instanță a constatat că plângerea petentului este nefondată, întrucât, din acte nu rezultă comiterea unei fapte penale de către magistratul reclamat, arătând în considerente, printre altele că, modul de analizare a probelor ține de aprecierea judecătorului, acesta fiind singurul îndreptățit să adopte măsuri în vederea soluționării cauzei.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

Recurentul petent nu a motivat în scris recursul declarat și deși prezent la soluționarea cauzei a preferat să recuze completul de judecată și a refuzat să arate oral motivele de recurs.

În această situație, Înalta Curte a constatat incidența dispozițiilor art. 51 alin. (3) C. proc. pen., cât privește cererea de recuzare a completului, întrucât, petentul nu a respectat condițiile prevăzute la art. 51 alin. (2) C. proc. pen. și nu a indicat pentru fiecare membru al completului în parte cazul de incompatibilitate, astfel încât, cererea este inadmisibilă, inadmisibilitatea fiind constatată de completul în fața căruia s-a formulat recuzarea.

În ce privește recursul declarat de petent se va proceda la examinarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate potrivit art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constatându-se a fi nefondat, pentru cele ce urmează.

Din actele premergătoare în cauză rezultă neîndoios că magistratul nu a comis faptele penale reclamate.

Împrejurarea că magistratul a dispus măsuri care-l nemulțumesc pe petent, nu este de natură să conducă la antrenarea răspunderii penale în sarcina acestuia, pe de o parte, pentru că măsurile dispuse de magistrat în soluționarea unei cauze țin de propria apreciere efectuată pe baza probelor și a dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, pentru că nemulțumirea oricărei persoane ce decurge din aceste măsuri dispuse de magistrat, în situația în care-i lezează drepturile sale poate face obiect al controlului judiciar ce se declanșează și se exercită potrivit legii.

În consecință, interpretarea și aplicarea legii de către judecător nu constituie faptă penală și nu poate face obiectul unei proceduri penale.

În acest context, în mod legal procurorul a dispus în cauză o soluție de neînceperea urmăririi penale față de persoana reclamată, menținută printr-o hotărâre legală și temeinică de prima instanță.

În consecință, neconstatându-se motive de casare a hotărârii atacate sub nici un aspect, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.