ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rezoluția

nr. 1212/P/2009 din data de 21 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică -, în

temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.D., N.S., S.E. și față de

subinspectorul de poliție C.F., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.

246, art. 289 și art. 264, art. 323 și art. 271 C. pen.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 50 lei s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

În

considerentele rezoluției susmenționate, procurorul de caz a reținut că la data

de 3 august 2009, persoana vătămată C.M. a formulat plângere penală, solicitând

să se efectueze cercetări față de magistrații D.D., N.S., S.E. și față de

subinspectorul de poliție C.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

și pedepsite de art. 246, art. 289, art. 264, art. 323 și art. 271 C. pen.,

constând în aceea că în mod nelegal susnumiții au conexat mai multe dosare la

dosarul nr. 586/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și i-au

respins plângerea formulată împotriva soluției.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că din anul 2001, între C.M. și

soții G.T.D. și G.A.M. există o situație conflictuală care pornește de la

posesia unui imobil situat în orașul Băicoi, județul Prahova.

Cele două

părți aflate în conflict au formulat numeroase plângeri penale, iar în dosarul

nr. 586/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au fost conexate

plângerile penale referitoare la incidentele din 10 iulie 2003, 28 iunie 2004,

11 iunie 2005, precum și plângerea referitoare la infracțiunea de mărturie

mincinoasă pretins comisă de numitul E.D. în dosarul nr. 1561 /P/2004.

Prin rezoluția

nr. 586/P/2005 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) și art. 228

alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de agentul de poliție B.G. pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 208, 209

alin. (1) lit. a), d) și f) și alin. (2) lit. c) C. pen.; art. 26 raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) C. pen.; art. 26 raportat la art.

217 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 26 raportat la art. 218 C. pen.; art. 26

raportat la art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen. și de art. 26 raportat la art.

213 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de G.T.D. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 208-209 alin. (1) lit. a), d) și f) și alin. (2) lit. c) C.

pen.; art. 211 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) C. pen.; art. 217 alin. (1)

și (2) C. pen., art. 218 alin. (1) C. pen.; art. 220 alin. (1), (2), (3) C.

pen.; art. 213 C. pen.; art. 192 C. pen., art. 180 C. pen., art. 193 C. pen.,

art. 205 C. pen.; art. 206 C. pen., art. 321 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de B.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), d) și f) și alin. (2) lit.

c) C. pen.; art. 211 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) C. pen.; art. 217

alin. (1) și (2) C. pen.; art. 218 alin. (1) C. pen.; art. 220 alin. (1), (2),

(3) C. pen., art. 213 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de H.I. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

208, art. 209 alin. (1) lit. a), d) și f) și alin. (2) lit. c) C. pen.; art.

211 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) C. pen.; art. 217 alin. (1) și (2) C.

pen.; art. 218 alin. (1) C. pen.; art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și

art. 213 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de G.A.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), d) și f) și alin. (2) lit.

c) C. pen.; art. 211 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) C. pen.; art. 217

alin. (1) și (2) C. pen.; art. 218 alin. (1) C. pen.; art. 220 alin. (1), (2)

și (3)C. pen.; art. 213 C. pen.; art. 260 C. pen.; art. 192 C. pen. și art. 323

alin. (2) C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de E.D. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 260 C. pen.; art. 192 C. pen.; art. 220 C. pen.; art. 323

alin. (2) C. pen.; art. 264 C. pen.; art. 323 C. pen.; art. 205 C. pen.; art.

206 C. pen. și art. 193 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de agent de poliție D.S. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 323 alin. (2) C. pen.; art. 192 alin. (2) C.

pen.; art. 220 C. pen.; art. 246 C. pen.; art. 264 C. pen.; art. 26 rap. la

art. 180 C. pen.; art.26 rap. la art. 181 C. pen.; art. 26 rap. la art. 208 C.

pen.; art. 26 rap. la art. 206 C. pen. și art. 26 rap. la art. 193 C. pen.

Prin aceeași

rezoluție s-a constatat lipsa plângerii prealabilă în ceea ce privește faptele

comise de T.I. și D.V.

Referitor la

contribuția executorului judecătoresc D.M. la săvârșirea faptelor reclamate,

s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Soluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată de procuror S.E., iar subinspectorul

C.F. din cadrul IPJ Prahova - Serviciul de Investigații Criminalistice, a

întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din data de 25

noiembrie 2008.

Prin rezoluția

nr. 131/11-2/2009 din 10 martie 2009, prim procurorul N.S. de la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Prahova a respins plângerea formulată de petenta C.M. în

conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen.

Tribunalul

Prahova, prin sentința penală nr. 209 din 19 iunie 2009 pronunțată în dosarul

penai nr. 1010/105/2009, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentă împotriva rezoluțiilor nr. 586/P/2005 și nr. 131/11-2/2009 ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Hotărârea

susmenționată a fost pronunțată de judecătorul D.D.

Prin decizia

penală nr. 884 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, - recursul declarat de petenta C.M.

împotriva sentinței penale nr. 209 din 19 iunie 2009 a fost respins ca

nefondat. Hotărârea a fost pronunțată de completul format din judecătorii I.N.,

E.Z. și E.N.

Examinând

actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a constatat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele nu

există.

În acest sens

s-a reținut că, de principiu, pentru actul jurisdicțional îndeplinit cu

bună-credință, magistratul beneficiază de protecția legii; hotărârile

judecătorești pronunțate ori soluțiile dispuse, chiar dacă sunt de natură să nemulțumească

o parte, nu constituie, prin ele însele, acte abuzive ale magistraților, iar

pentru îndreptarea unor eventuale carențe, erori sau nelegalități, legea

prevede posibilitatea exercitării de căi de atac. Persoana vătămată C.M. a

exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, iar faptul că soluția finală o

nemulțumește nu duce automat la concluzia că magistrații și-au încălcat

atribuțiile de serviciu.

Referitor la

măsura conexării dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova s-a

reținut că dispozițiile art. 34 C. proc. pen. erau aplicabile, iar hotărârile

judecătorești pronunțate anterior în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. nu au desființat această măsură.

A mai reținut

procurorul că respingerea plângerii dispusă de Tribunalul Prahova prin sentința

penală nr. 209 din 19 iunie 2009 este o soluție prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. și a fost argumentată în fapt și în drept.

Prin rezoluția

nr. 4589/2215/II/2/2010 din 28 mai 2010, procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de C.M.

împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 1212/P/2009 al aceleiași unități de

parchet.

Pentru a

adopta rezoluția susmenționată, procurorul șef a reținut că prin plângerea

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petenta C.M. a

solicitat efectuarea de cercetări penale față de D.D., judecător la Tribunalul

Prahova, N.S., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, S.E.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, C.F.,

subinspector de poliție în cadrul IPJ Prahova, cu privire la comiterea infracțiunilor

prev.

de art. 246, art. 289, art. 264, art. 323 și art. 271 C. pen.,

invocând, în esență, pretinse abuzuri comise de aceștia în legătură cu

instrumentarea și soluționarea dosarului nr. 586/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Prahova.

În cuprinsul

sesizării formulate, petenta a arătat că în mod nejustificat un număr de patru

plângeri ale acesteia, înregistrate sub nr. 474/P/2005, 632/P/2005, 577/P/2005

și 578/P/2005, au fost conexate la dosarul nr. 586/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Prahova, soluția adoptată fiind nelegală.

În temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin

rezoluția nr. 1212/P/2009, din 21 aprilie 2010, a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele

vizate prin plângerea petiționarei, reținându-se că faptele sesizate nu există.

Soluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost contestată de petiționară conform art. 278

C. proc. pen.

Din actele

dosarului a rezultat că pe fondul existenței unei stări conflictuale între

petenta C.M. și soții G.T.D. și G.A.M., referitoare la posesia unui imobil

situat în Băicoi, cei menționați au formulat reciproc multiple acțiuni civile

și penale pe care le-au adresat diverselor autorități ale statului.

În plângerea

înregistrată sub nr. 474/P/2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova,

petenta C.M. a solicitat antrenarea răspunderii penale a numiților G.T.D.,

G.A.M., B.G., H.I., B.G., arătând că la data de 10 iulie 2003, împreună cu

executorul judecătoresc D.M. au pătruns în locuința sa, i-au distrus sistemele

de închidere, au sustras bunuri și valori și au procedat la evacuarea petentei,

la acțiunea respectivă, fiind prezent și lucrătorul de poliție B.G.

Plângerea

petentei, înregistrată sub nr. 577/P/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Câmpina, a vizat comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către numita

G.A.M., prin declarațiile date de aceasta la data de 28 iunie 2004 în fața

instanței de judecată, în dosarul nr. 1560/2004 al Judecătoriei Câmpina.

Prin plângerea

înregistrată sub nr. 578/P/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina,

petenta C.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de E.D. cu privire

la faptul că ar fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului cu ocazia

audierii sale într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina, având ca

obiect săvârșirea infracțiunii de insultă, calomnie, amenințare.

Printr-o altă

plângere, înregistrată sub nr. 623/P/2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova petenta a sesizat comiterea mai multor infracțiuni de către numiții

D.S., G.T.D. și E.D., în contextul evacuării petentei din imobilul menționat,

precizând că infracțiunile s-au săvârșit la data de 11 iunie 2005.

Aspectele

sesizate de petiționară au constituit obiectul cercetărilor în dosarul nr.

586/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Prin rezoluția

nr. 586/P/2005, din 20.01.2009, emisă de procuror S.E. de la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Prahova, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6)

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 228 alin. (1) rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

persoanele individualizate în plângerile susmenționate, cu motivarea că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

În cauza

menționată, prin referatul din 25 noiembrie 2008, întocmit de subinspector C.F.

din cadrul IPJ Prahova, s-a propus adoptarea unei soluții de neurmărire penală,

în raport de aspectele sesizate.

Numiții C.M.,

B.G., G.T.D. și G.A.M. au criticat rezoluția menționată, plângerea acestora

fiind respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 131/11/2/2009, din 10 martie

2009, a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, N.S.

De asemenea,

Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 209 din 19 iunie 2009, pronunțată

de judecător D.D. în dosarul nr. 1010/105/2005 a apreciat ca legală și

temeinică soluția de neurmărire penală adoptată în dosarul nr. 586/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Prahova, la data de 20 ianuarie 2009.

Recursul

declarat de numita C.M. împotriva hotărârii tribunalului a fost respins ca

nefondat prin decizia penală nr. 884 din 9 decembrie 2009, pronunțată de

completul alcătuit din magistrații I.N., E.Z., E.N.

Față de

argumentele expuse, procurorul șef a apreciat ca legală și temeinică soluția

dispusă în dosarul nr. 1212/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, din actele

premergătoare efectuate în cauză nerezultând aspecte care să impună infirmarea

acesteia și reluarea cercetărilor.

S-a

concluzionat că activitatea desfășurată de magistrații și de lucrătorul de

poliție susmenționați, s-a circumscris cadrului legal, soluțiile adoptate fiind

fundamentate pe probatoriile administrate în cauzele respective, cu aplicarea

dispozițiilor legale în materie.

Împotriva

soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, petenta C.M. a

formulat plângere în fața judecătorului întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Petenta

prezentă la termenele anterioare, la data de 11 februarie 2011 când s-a acordat

cuvântul în dezbateri, nu s-a mai prezentat la instanță, însă în memoriul depus

la dosar a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire

la faptele reclamate. A susținut petenta că în cauză procurorul trebuie să

procedeze la extinderea cercetărilor și asupra judecătorilor care s-au

pronunțat în recurs, prin decizia penală nr. 884 din 9 decembrie 2009 a Curții

de Apel Ploiești , hotărâre, care nu exista la data depunerii plângerii, și la

administrarea probelor necesare pentru a lămuri împrejurările de fapt și de

drept, inclusiv, la ascultarea petentei pentru a-i da posibilitatea să solicite

probe în dovedirea aspectelor sesizate.

Examinând

rezoluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror, pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de petenta,

așa cum cer dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că plângerea formulată nu este fondată.

Între

soluțiile pe care le pronunță judecătorul investit cu soluționarea unei

plângeri formulată în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc.

pen., este cea de la alin. (8) lit. b) al acestui text de lege potrivit căruia

judecătorul „admite plângerea, prin sentință desființează rezoluția sau ordonanța

atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii

urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru

care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce

urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă".

Potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat prin vreunul

din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepția celui de la lit. b)

1

.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii care să ducă la

presupunerea rezonabilă că în cauză s-au comis infracțiunile reclamate de

petentă, ceea ce duce la concluzia incidenței prevederilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen., corect reținute de procuror.

Magistratul

care îndeplinește cu bună credință actul jurisdicțional beneficiază de

protecția legii, iar prezumția de nevinovăție care operează în materie penală

impune obligația dovedirii prin probe certe, nu prin simple afirmații, a

săvârșirii infracțiunii reclamate, nefiind suficiente pentru a se dispune

începerea urmăririi penale criticile aduse hotărârilor pronunțate de judecător

sau soluțiilor adoptate de procuror.

Nemulțumirea

petentei cu privire la soluțiile pronunțate în cauză, în condițiile în care

acestea sunt fundamentate pe probatoriile administrate și analizate de către

magistrații și lucrătorul de poliție împotriva cărora petenta a formulat

plângere penală în conformitate cu dispozițiile legale în materie, nu poate

constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a intimaților pentru

infracțiunile reclamate.

Eventuala

nelegalitate sau netemeinicie a unei hotărâri judecătorești ori a unei soluții

de netrimitere în judecată poate fi îndreptată numai prin exercitarea, în

condițiile prevăzute de lege, a căilor de atac. De altfel, petenta a exercitat

toate căile de atac, iar faptul că soluțiile finale o nemulțumesc, nu duce

automat la concluzia că magistrații și-au încălcat cu știință atribuțiile de

serviciu și au săvârșit fapte de natură penală.

Nu poate fi

primită nici susținerea potrivit căreia, petenta nu a beneficiat de un proces

echitabil prin aceea că nu a fost ascultată de organul de urmărire penală, față

de împrejurarea că în urma examinării actelor premergătoare efectuate în cauză

procurorul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință,

reținând că rezoluția de netrimitere în judecată din data de 21 aprilie 2010

adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul

nr. 1212/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 4589/2215/II/2/2010 din 28 mai

2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul aceleiași unități de parchet este legală și temeinică, plângerea

formulată de petenta C.M. se va respinge ca nefondată, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

În baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției nr. 1212/P/2009

din 21 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționara la 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 februarie 2011.