ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin plângerea penală înregistrată sub nr. 32/P/2009 din 27 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, persoana vătămată C.M. (domiciliată în orașul Băicoi, str. Paltinului nr. 17, jud. Prahova) a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații care au pronunțat sentința civilă nr. 2094 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Ploiești și decizia civilă nr. 1173 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova, respectiv magistrații A.A.I., R.C., B.I.H., R.M., L.S.E. și D.V., la acea dată judecători în funcție la Tribunalul Prahova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 C. pen., art. 271 C. pen., art. 289 C. pen.

și art. 291 C. pen. În esență, persoana vătămată a învederat că hotărârile judecătorești menționate au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauzele deduse judecății, împrejurare ce i-a produs „consecințe deosebit de grave”, că intimata R.C. a redactat decizia civilă nr. 548/2006 cu erori și cu mult peste termenul prevăzut de lege. Cu privire la intimata A.A.I., persoana vătămată a arătat că a comis infracțiunea de fals intelectual constând în aceea că în cuprinsul deciziilor civile nr. 3/2008 și 4/2008 ar fi inserat date necorespunzătoare referitoare la citarea părților și publicitatea ședinței de judecată. 2. Urmare a actelor premergătoare efectuate conform art. 228 C. proc.

pen., procurorul sesizat a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei șase magistrați intimați, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu s-a probat existența vreunor indicii temeinice de natură a justifica continuarea cercetărilor și punerea sub învinuire sub aspectul infracțiunilor sesizate. 3. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința nr. 83 din 14 mai 2009, în baza art. 42 combinat cu art. 40 alin. (2), art. 29 pct. 1 lit. f) și art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența materială pentru soluționarea plângerii formulată de persoana vătămată, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca primă instanță.

În motivarea acestei sentințe, instanța sesizată a reținut că intimatele D.V. și L.S.E. au gradul profesional de judecător de curte de apel, obținut în noiembrie 2008, iar cu începere de la data de 1 și respectiv 28 aprilie 2009, cele două judecătoare au fost promovate efectiv în această funcție de execuție, la secția litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul acestei instanțe. Or, potrivit art. 40 alin. (2) C. proc. pen., atunci când competența instanței este determinată de calitatea făptuitorului împotriva căruia s-a formulat plângerea penală, în cazul infracțiunilor comise de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 lit. f), între care și magistrații ce dețin gradul profesional de judecători de curte de apel, dobândirea calității după săvârșirea faptei determină schimbarea competenței materiale.

Ca atare, constatându-se că plângerea penală are ca obiect infracțiuni pretins a fi comise și de magistrații D.V. și L.S.E., judecători în funcție la Curtea de Apel Ploiești, fapt ce potrivit art. 278 1 combinat cu art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești a reținut că se impune schimbarea competenței materiale inițiale, inclusiv pentru faptele reclamate ca săvârșite de ceilalți patru judecători cu grad de tribunal, și și-a declinat competența în favoarea instanței supreme. 4. Plângerea nu este fondată. Așa cum rezultă din actele dosarului, fie sentința civilă nr. 2094 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Ploiești (judecător A.A.I.) a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii G.T.D.

și G.A.M. împotriva intimaților C.M. și Biroul Executorului judecătoresc „P.C.”, a fost anulată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 541/2004 asupra sumei de 82.686.694.8 lei (vechi) consemnată la CEC de către contestatori pe numele M.C. cu titlu de ofertă reală de plată, până la concurența sumei de 27.782.000 lei (vechi) și a dispus întoarcerea executării silite prin reconsemnarea acestei din urmă sumă la unitatea bancară menționată. Hotărârea a fost motivată în fapt și în drept de judecător. Tribunalul Prahova, investit cu recursurile formulate, a examinat sentința atacată sub toate aspectele criticate, precum și din oficiu în temeiul art. 304 și 304 1 C. proc. civ. și a constatat că recursul contestatorilor G. este fondat, iar cel al intimatei C.M.

este nefondat, pronunțând decizia civilă nr. 1174 din 14 decembrie 2005, judecători fiind R.C., B.I.H. și R.M. Din situația de fapt expusă, reținută corect și de procurorul investit cu soluționarea plângerii penale formulată de persoana vătămată C.M., rezultă că judecătorii menționați au pronunțat hotărâri civile în concordanță cu probele administrate, au motivat detaliat în fapt și în drept sentința și decizia. Faptul că în cauza dedusă judecății au fost pronunțate soluții nefavorabile petiționarei nu se realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor imputate judecătorilor. Nu se poate susține, în absența vreunei dovezi, că hotărârea pronunțată de judecători în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie un abuz în sens penal sau întrunește elementele constitutive ale altor infracțiuni doar pentru faptul că nemulțumește una din părți (cazul petentei) câtă vreme judecătorii cauzei au acționat cu bună credință.

Cum faptul contrar nu s-a dovedit (reaua credință în adoptarea soluțiilor) faptele nu se încadrează în sfera ilicitului penal. Referitor la pretinsa comitere a infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. de către intimata A.A.I., corect s-a reținut din actele premergătoare efectuate că fapta nu există. Soluționarea la Tribunalul Prahova a recursurilor declarate de petenta C.M. împotriva încheierilor de ședință din data de 31 iulie 2008, pronunțate de Judecătoria Câmpina în dosarele nr. 5098/204/2007 și nr. 5323/2004/2007 s-a făcut cu respectarea normelor legale, în camera de consiliu și fără citarea părților, fiind vorba de o procedură necontencioasă. Întrucât petenta a fost prezentă, i s-a dat cuvântul în dezbateri, dar această împrejurare un echivalează cu soluționarea cauzei în ședință publică, ci așa cum s-a consemnat cauzele au fost judecate în Camera de Consiliu.

În consecință, nici această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 288 C. pen., plângerea formulată de petentă va fi respinsă ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dispusă în Dosarul nr. 32/P/2009. Obligă petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.