ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 617/P/2011 din

data de 17 august 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de G.G. – magistrat-procuror la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Prahova, B.M.L. și S.A.V. – magistrați-procurori la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Câmpina, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246, art. 249, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât din verificările

efectuate în cauză s-a constatat că faptele nu există în materialitatea lor, având

incidență dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe baza examinării

materialului de cercetare penală, s-au reținut următoarele:

La data de 4

august 2011, numita C.M. a formulat o plângere prin care a solicitat să se efectueze

cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 C.

pen., art. 249 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. față de G.G., B.M.L.

și S.A.V. – magistrați-procurori, deoarece i „s-a fabricat Dosarul nr. 941/P/2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în care nu există plângere prealabilă,

nu există părți vătămate care să reclame și nu există data și locul infracțiunii

pentru a constata tardivitatea, nu există proces-verbal de sesizare din oficiu pentru

a se stabili competența organului de urmărire penală și încadrarea legală a urmăririi

penale”.

Fiind verificate

lucrările dosarului în care petenta C.M. a considerat că a fost cercetată abuziv

pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, respectiv Dosarul

nr. 941/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a constatat că la

data de 26 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a sesizat

din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 272

1

C. pen. de către aceasta, faptă comisă cu ocazia formulării plângerilor înregistrate

la această unitate sub numerele: 133/II/6/2009, 805/II/6/2009 și 807/II/6/2009.

La data de 04

noiembrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin rezoluția nr.

491/P/2009 s-a dispus preluarea acestui dosar, în vederea efectuării urmăririi penale,

la această unitate. La data de 09 iulie 2010 au fost audiați în calitate de părți

vătămate magistrații-procurori B.M.L. și S.A.V., anterior, la data de 06

noiembrie 2009, începându-se urmărirea penală față de C.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.

Prin ordonanța

nr. 941/P/2009, la data de 11 octombrie 2010, procurorul G.G. a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și

ped. de art. 272

1

C. pen. și a aplicat acesteia sancțiunea cu caracter

administrativ - amendă în cuantum de 800 RON. Împotriva acestei ordonanțe, C.M.

a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen., care

a fost respinsă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin rezoluția nr.

1387/II/2/2010, la data de 30 decembrie 2010.

Ulterior, Tribunalul

Prahova, secția penală, prin sentința penală nr. 177 din 3 mai 2011, a respins plângerea

petentei, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., reținându-se că din situația de fapt expusă nu a rezultat niciun fel

de indiciu în favoarea susținerilor numitei C.M., în legătură cu încălcarea atribuțiilor

de serviciu de către persoanele reclamate, iar nemulțumirile acesteia se pot valorifica

doar prin căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale,

așa cum impune în mod imperativ art. 17 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea

judiciară.

Ca atare, s-a

apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de norma de încriminare cu privire

la actul de conduită interzis, nefiind indicii în sensul săvârșirii acesteia, atât

sub aspectul laturii subiective, cât și al celei obiective, știut fiind faptul că

adoptarea unei soluții nu poate fi considerată o infracțiune.

S-a constatat,

de asemenea, că în baza regulilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, magistratul-judecător

a pronunțat hotărârea criticată, iar conform jurisprudenței C.E.D.O., referitoare

la dreptul la un recurs efectiv, partea interesată a exercitat aceste căi de atac,

așadar nu au rezultat date cu privire la nerespectarea legii și, mai mult, nu există

indicii că s-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, cu consecința vătămării

drepturilor și intereselor numitei C.M.

Ulterior, la data

de 05 octombrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

nr. 1557/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară

împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

Împotriva celor

două rezoluții, petenta C.M. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată, respectiv Curții de Apel

Ploiești.

La termenul de

judecată din data de 01 noiembrie 2011 cu procedura completă, reprezentantul parchetului

a invocat excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Ploiești,

față de dispozițiile art. 29 C. proc. pen., precizând că intimații B.M.L. și S.A.V.

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

(intimata B.M.L. în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, iar intimatul S.A.V. în

cadrul Direcției Naționale Anticorupție), unitate de parchet la care au promovat

în luna octombrie 2011.

Astfel fiind,

prin sentința penală nr. 237 din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 39 C. proc. pen., a

admis excepția de necompetență după calitatea persoanei, iar în baza art. 42 C.

proc. pen. și art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen. a declinat competența soluționării

cauzei, privind plângerea formulată de petenta C.M., domiciliată în Băicoi, jud.

Prahova împotriva rezoluțiilor nr. 617/P/2011 din data de 17 august 2011 și nr.

1557/11/2/2011 din data de 5 octombrie 2011, date de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, privind pe intimații G.G., B.M.L. și S.A.V., în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context,

la data de 11 noiembrie 2011, pe rolul instanței supreme a fost înregistrată plângerea

formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției nr. 617/P/2011 din 17 august

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată

instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care

a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278

C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul

judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare

a urmăririi penale.

Această plângere,

astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură

a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după

caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea

plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă

regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui

control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar,

că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu

atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv

efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile

pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză,

se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații G.G., B.M.L. și S.A.V.

este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc.

pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere

a urmăririi penale față de magistrații-procurori anterior menționați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289 și art. 291 C.

pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații

și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații G.G., B.M.L. și S.A.V.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289 și

art. 291 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției nr. 617/P/2011 din

17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Obligă petiționara

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 mai 2012.