ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 1093/P/2010

din 01 noiembrie 2010 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.G., procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru comiterea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și

favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele

sesizate nu există.

S-a constatat că prin

plângerea adresată conducerii Consiliului Superior al Magistraturii și

înregistrată ulterior la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial

Ploiești sub nr. 63/P/2010, persoana vătămată M.C.V. a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistratului procuror G.G. și a avocatului M.C., sub

aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264, art. 249

și art. 257 C. pen.

Prin ordonanța din

data de 12 octombrie 2010, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul

Teritorial Ploiești a dispus, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.G., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000 și față de M.C., avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art.

6 din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe magistratul procuror G.G.

și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen., pretins a fi fost comise

cu ocazia soluționării dosarului nr. 618/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești.

Din verificările

efectuate s-a reținut că, în cursul anului 2008, M.C.V. a formulat plângere penală

împotriva magistratului judecător T.C., sesizând faptul că, la termenul de

judecată din data de 05 noiembrie 2008 a dosarului înregistrat la Judecătoria Ploiești sub nr. 2869/289/2005, acesta i-a respins în mod abuziv cererile pe

care le-a formulat în calitate de pârât, favorizându-i astfel pe reclamanți.

Prin rezoluția nr. 618/P/2008

din data de 23 iunie 2009 (procuror G.G.), s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul judecător T.C., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., reținându-se incidența prevederilor

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Soluția a fost

menținută prin respingerea căilor legale de atac prevăzute de art. 278 și

următoarele C. proc. pen..

Examinând plângerea

persoanei vătămate M.C.V., procurorul a constat că în cuprinsul acesteia nu au

fost invocate încălcări concrete ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii de

către magistratul G.G., aspectele sesizate ținând exclusiv de legalitatea și

temeinicia rezoluției nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

În speță, M.C.V. a

uzat de căile de atac reglementate de normele de procedură penală, rezoluția

nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești fiind

menținută ca atare.

S-a mai constatat că

simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulțumită de soluția dispusă în

respectiva cauză, nu este, prin sine însăși, temei pentru antrenarea răspunderii

penale a magistratului reclamat, iar în cauză nu există indicii privind

încălcarea atribuțiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către

magistratul procuror G.G., de natură să aducă atingere unui drept sau interes

al persoanei vătămate M.C.V.

Împotriva acestei

soluții, petiționarul M.C.V. a formulat plângere, fără a învedera motivele.

La termenul din 28

ianuarie 2011, reprezentantul parchetului a solicitat a se face aplicarea

dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen. și a trimite plângerea

spre competență soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 278

1

și

următoarele C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art.

278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

În considerarea

acestor dispoziții legale, cu referire la actele și lucrările dosarului, petentul-persoană

vătămată trebuia să formuleze plângere împotriva rezoluției nr. 1093/P/2010 din

01 noiembrie 2010 comunicată acestuia, la data de 08 noiembrie 2010, conform

dovezii de primire – proces-verbal de predare (fila 9 dosar nr. 1093/P/2010) în

termen de 20 de zile de la comunicare la organul ierarhic superior competent,

în speță Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, petentul a

formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1093/P/2010 din 01 noiembrie 2010,

dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, însă s-a adresat direct

instanței de judecată, contrar dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen.

Așa fiind, văzând

dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., potrivit cărora

plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent, urmează a

trimite plângerea formulată de petentul M.C.V. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul M.C.V. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 28 ianuarie 2011.