ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin plângerea
adresată conducerii Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrată
ulterior la D.N.A. - Serviciul teritorial Ploiești sub nr. 63/P/2010, persoana vătămată
M.C.V. a solicitat
tragerea la răspundere
penală a magistratului procuror G.G. și a
avocatului M.C., sub aspectul
comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 264, art. 249 și art. 257 C.
pen.
Prin ordonanța din data de 12 octombrie 2010,
D.N.A. - Serviciul teritorial Ploiești
a dispus, în baza prevederilor
art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
neînceperea
urmăririi penale față de magistratul G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru comiterea
infracțiunii prev. de
art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și
față de M.C., avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru comiterea infracțiunii
prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
Prin aceeași
ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe magistratul procuror G.G.
și declinarea competenței de
soluționare a
acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și
criminalistică, în vederea
continuării cercetărilor sub aspectul
infracțiunilor prev. de art.. 246, art. 249
și
art. 264 C. pen., pretins a fi fost comise cu ocazia soluționării dosarului
nr. 618/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești.
Din
verificările efectuate și după studierea actelor la care persoana vătămată se
referă s-a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul
anului 2008, M.C.V. a formulat plângere
penală
împotriva magistratului judecător T.C., sesizând faptul că,
la termenul
de judecată din data de 5 noiembrie 2008 a dosarului înregistrat la
Judecătoria Ploiești sub nr. 2869/289/2005, acesta
i-a respins în mod abuziv
cererile pe care Ie-a formulat în calitate de pârât,
favorizându-i astfel pe reclamanți.
Prin rezoluția nr. 618/P/2008 din data de 23
iunie 2009 (procuror G.G.
), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de magistratul judecător T.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 246 și art. 264 C. pen., reținându-se incidența prevederilor art. 10 lit.
a) C. proc. pen.
Soluția a fost
menținută prin respingerea căilor legale de atac prevăzute de art. 278 și urm. C.
proc. pen. (rezoluția nr. 839/11/2/2008 din data de 10 iulie 2009 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sentința penală nr. 128 din 24 august 2009
a Curții de Apel Ploiești, secția penală, definitivă prin respingerea
recursului la data de 29 octombrie 2009,
prin
decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în
dosarul
nr. 663/42/2009).
Examinând plângerea persoanei vătămate M.C.V., s-a
constatat că în cuprinsul acesteia nu au fost invocate încălcări
concrete ale atribuțiilor de serviciu sau a legii de către magistratul G.G.,
aspectele sesizate ținând exclusiv de legalitatea și temeinicia rezoluției nr.
618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești.
Dispozițiile
Codului de procedură penală (art. 275 - 278
1
C. proc. pen.),
reglementează în mod expres modalitatea de
exercitare a controlului asupra
actelor procurorului, inclusiv a acelora
prin care se dispun soluții de netrimitere în judecată.
În același
sens, dispozițiile art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, stipulează ca „în
soluțiile dispuse, procurorul este
independent în condițiile prevăzute
de lege (...),soluțiile adoptate pot fi infirmate motivat de procurorul
ierarhic superior când sunt apreciate ca ne legale".
În speță, M.C.V. a uzat de căile de atac
reglementate
de normele de procedură penală, rezoluția nr. 618/P/2008 a
Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel
Ploiești, fiind menținută ca atare.
Or, simpla
împrejurare că persoana vătămată este nemulțumită de
soluția dispusă în respectiva cauză, nu este, prin sine însăși, temei
pentru
antrenarea răspunderii penale a magistratului reclamat în aceste
condiții, și având în vedere că nu există indicii privind încălcarea
atribuțiilor de serviciu
sau a prevederilor
legale de către magistratul procuror G.G., de
natură să aducă atingere
unui drept sau interes al persoanei vătămate
M.C.V.,
s-a reținut că în sarcina acestuia, nu se poate reține
comiterea
infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau de
neglijență în serviciu.
De asemenea, s-a mai reținut că în sarcina
aceluiași magistrat nu se
poate reține nici comiterea infracțiunii prev.
de art. 264 C. pen., întrucât niciuna dintre acțiunile de ajutor încriminate de
textul de lege nu a fost realizată, iar persoana pretins protejată, nu are
calitatea de infractor în sensul legii penale.
Având în vedere cele mai sus expuse,în baza art.
228 alin. (4) C. proc. pen.
,
raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen.;
Prin rezoluția
nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală
și
criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
magistratul
G.G., procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești, pentru comiterea
infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor
persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu,
prevăzută de art. 249 C. pen. și favorizarea
infractorului, prevăzută de art.
264 C. pen., întrucât faptele sesizate
nu există.
Rezoluți nr. 1093/P/2010
din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost menținută prin
rezoluția nr. 20113/11/2/2011 din 30 august 2011 pronunțată de către procurorul
șef adjunct al Secției de Urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție,
Secția de urmărire penală și criminalistică,
Împotriva
rezoluției nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de
urmărire
penală și criminalistică, a formulat plângere petiționarul M.C.V.,
cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 7349/1/2011.
În ședința
publică de la data de 25 ianuarie 2012, Înalta Curte de
Casație și Justiție, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență
materială a instanței în soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul
profesional
al magistratului vizat de soluția de neurmărire penală în
raport cu dispozițiile art. 28
1
pct. l lit. b
2
) C. proc.
pen.
Asupra excepției invocate, Înalta Curte
constată că aceasta este
întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin.
(1) C. proc. pen., plângerea
formulată împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale
dată de procuror se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar
reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Pe de altă
parte, prin dispozițiile art. 28
1
alin. (1) lit. b)
2
C.
proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel competența de
soluționare în primă instanță a cauzelor, privind infracțiunile săvârșite de
magistrații asistenți de la Înalta Curte de
Casație și Justiție, de judecătorii de
la curțile de apel și Curtea
Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele care funcționează pe
lângă aceste instanțe.
Or, în speță, cercetările în cauză au avut ca
obiect pretinse infracțiuni
săvârșite și de intimatul făptuitor G.G.,
magistrat procuror în cadrul Curții de Apel Ploiești.
În raport de
cele arătate și dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții
de Apel Ploiești îi revine competența de soluționare a plângerii formulate
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din
1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și
Justiție, Secția de urmărire penală și
criminalistică, emisă în dosarul nr. 1093/P/2010, potrivit regulilor care
reglementează competența după calitatea persoanei.
Așa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. și
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.
coroborat cu art. 28
1
alin. (1) lit. b)
2
C. proc. pen.
,
Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind
plângerea
formulată de petiționarul M.C.V. la Curtea de Apel Ploiești, spre competență
soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Trimite
plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 1093/P/2010
din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel
Ploiești, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.