ÎCCJ, Secția penală

Prin plângerea adresată conducerii Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrată ulterior la D.N.A. - Serviciul teritorial Ploiești sub nr. 63/P/2010, persoana vătămată M.C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror G.G. și a avocatului M.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 264, art. 249 și art. 257 C. pen. Prin ordonanța din data de 12 octombrie 2010, D.N.A. - Serviciul teritorial Ploiești a dispus, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și față de M.C., avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe magistratul procuror G.G. și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prev. de art.. 246, art. 249 și art. 264 C. pen., pretins a fi fost comise cu ocazia soluționării dosarului nr. 618/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Din verificările efectuate și după studierea actelor la care persoana vătămată se referă s-a reținut următoarea situație de fapt: În cursul anului 2008, M.C.V. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător T.C., sesizând faptul că, la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 a dosarului înregistrat la Judecătoria Ploiești sub nr. 2869/289/2005, acesta i-a respins în mod abuziv cererile pe care Ie-a formulat în calitate de pârât, favorizându-i astfel pe reclamanți. Prin rezoluția nr. 618/P/2008 din data de 23 iunie 2009 (procuror G.G. ), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător T.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., reținându-se incidența prevederilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Soluția a fost menținută prin respingerea căilor legale de atac prevăzute de art. 278 și urm. C. proc. pen. (rezoluția nr. 839/11/2/2008 din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sentința penală nr. 128 din 24 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, definitivă prin respingerea recursului la data de 29 octombrie 2009, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 663/42/2009). Examinând plângerea persoanei vătămate M.C.V., s-a constatat că în cuprinsul acesteia nu au fost invocate încălcări concrete ale atribuțiilor de serviciu sau a legii de către magistratul G.G., aspectele sesizate ținând exclusiv de legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Dispozițiile Codului de procedură penală (art. 275 - 278 1 C. proc. pen.), reglementează în mod expres modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor procurorului, inclusiv a acelora prin care se dispun soluții de netrimitere în judecată. În același sens, dispozițiile art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează ca „în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege (...),soluțiile adoptate pot fi infirmate motivat de procurorul ierarhic superior când sunt apreciate ca ne legale". În speță, M.C.V. a uzat de căile de atac reglementate de normele de procedură penală, rezoluția nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, fiind menținută ca atare.

Or, simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulțumită de soluția dispusă în respectiva cauză, nu este, prin sine însăși, temei pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului reclamat în aceste condiții, și având în vedere că nu există indicii privind încălcarea atribuțiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistratul procuror G.G., de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate M.C.V., s-a reținut că în sarcina acestuia, nu se poate reține comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau de neglijență în serviciu. De asemenea, s-a mai reținut că în sarcina aceluiași magistrat nu se poate reține nici comiterea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., întrucât niciuna dintre acțiunile de ajutor încriminate de textul de lege nu a fost realizată, iar persoana pretins protejată, nu are calitatea de infractor în sensul legii penale.

Având în vedere cele mai sus expuse,în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. , raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen.; Prin rezoluția nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Rezoluți nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost menținută prin rezoluția nr. 20113/11/2/2011 din 30 august 2011 pronunțată de către procurorul șef adjunct al Secției de Urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, Împotriva rezoluției nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petiționarul M.C.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 7349/1/2011.

În ședința publică de la data de 25 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul profesional al magistratului vizat de soluția de neurmărire penală în raport cu dispozițiile art. 28 1 pct. l lit. b 2 ) C. proc. pen. Asupra excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 28 1 alin. (1) lit. b) 2 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel competența de soluționare în primă instanță a cauzelor, privind infracțiunile săvârșite de magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe. Or, în speță, cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse infracțiuni săvârșite și de intimatul făptuitor G.G., magistrat procuror în cadrul Curții de Apel Ploiești.

În raport de cele arătate și dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții de Apel Ploiești îi revine competența de soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, emisă în dosarul nr. 1093/P/2010, potrivit regulilor care reglementează competența după calitatea persoanei. Așa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 28 1 alin. (1) lit. b) 2 C. proc. pen. , Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiționarul M.C.V.

la Curtea de Apel Ploiești, spre competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Trimite plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel Ploiești, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.