ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 994/2010

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 3320/1/2010 petentul M.M.C.V. a formulat

plângere împotriva rezoluției nr.351/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece nu au fost audiați, nici

petentul și nici intimații. De asemenea a solicitat, prin plângere atașarea Dosarului

nr. 2869/281/08, 2694/105/2009, 3000/105/2008 și Dosarul nr. 22/P/2010.

La dosarul cauzei s-a

atașat Dosarul nr. 351/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând plângerea petentului constată următoarele:

La 2 martie 2010

petentul M.M.C.V. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

plângere împotriva rezoluției nr. 12/P/2010 din 18 februarie 2010 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și plângere împotriva procurorului C.V. din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe motiv că soluționând

Dosarul nr. 12/P/2010 prin neînceperea urmăririi penale a comis infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

La data de 18

decembrie 2009 partea vătămată M.M.C.V. a depus la Consiliul Superior al

Magistraturii plângerea împotriva magistraților judecători G.A., G.M. și H.A.G.

- din cadrul Tribunalului Prahova, solicitând a fi cercetați sub aspectul

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de „art. 246 C. pen., art. 264 C. pen.,

art. 249

1

C. pen. și art. 257 C. pen.” pe motiv că la data de 04

decembrie 2009, în Dosarul nr. 2694/105/2009 al Tribunalului Prahova i-au

respins în mod abuziv cererea de revizuire pe argumentul că nu ar fi fost

suficient timbrată.

Plângerea, greșit

îndreptată, a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești unde a fost înregistrată sub nr. 22/P/2010 și

repartizată procurorului C.V.

Prin rezoluția cu nr.

22/P/2010 din 18 februarie 2010, procurorul a dispus în cauză neînceperea urmăririi

penale sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 din C. pen.

în privința magistraților judecători reclamați, întrucât faptele reclamate nu

există.

În considerentele

rezoluției, soluția a fost amplu motivată inclusiv din perspectiva încadrării

juridice pe care persoana vătămată a dat-o faptelor reclamate („art. 246 C.

pen., art. 264 C. pen., art. 249

1

C. pen., art. 257 C. pen.”), în

sensul că acesta este exclusiv atributul organului judiciar sau, mai precis, se

înscrie pe linia principiului oficialității procesului penal.

Prin rezoluția nr. 351/P/2010

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului C.V. sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât fapta nu există, apreciindu-se că nu

există indicii în legătură cu existența vreunei fapte penale care să justifice

continuarea actelor premergătoare, la baza soluției adoptate de procuror a stat

legea și propria convingere asupra relevanței actelor administrate, iar actul

de dispoziție nu poate forma obiect al urmăririi penale în lipsa oricărui

indiciu că a fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul M.M.C.V. a formulat plângere pe care a adresat-o Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că petentul nu a respectat reglementările

stricte prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., formulând plângere la

instanța de judecată, fără a fi exercitat, în prealabil calea de atac a

plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzut de textul art. 278 alin. (1)

și (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 278

alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție se rezolvă de procurorul șef de secție al

aceluiași parchet, iar, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

după rezolvarea plângerii, făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză, se

constată că petentul nu a formulat plângere, potrivit textului de lege

menționat, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul

șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

ci s-a adresat direct cu plângere la instanță.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., urmează să

fie trimisă plângerea formulată de petentul M.M.C.V. împotriva rezoluției nr. 351/P/2010

din 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție la unitatea de parchet sus-menționată, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C.

proc. pen., trimite plângerea formulată

de petiționarul M.M.C.V. împotriva rezoluției

nr. 351/P/2010 din 01 aprilie 2010

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la

unitatea de parchet mai sus-menționată, spre competentă soluționare.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie

2010.