ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

La data de 04 aprilie

2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea

formulată de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției nr. 1320/P/2010 din 27

ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În vederea

soluționării cauzei s-a atașat dosarul nr. 1320/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Petiționara I.D.V. a

formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva „ ... persoanelor vinovate de fals din cadrul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, care, la data de 24 noiembrie 2010 mi-au

trimis «COMUNICARE» în care se pretinde că mi s-a expediat extras de pe

hotărârea penală nr. 805 din 15 noiembrie 2010, împreună cu copie minută când,

în realitate, nu mi s-a trimis decât copie de pe minută ... ”.

Totodată, petiționara

a solicitat să fie depistate și cercetate „ ... toate acele persoane care, prin

acțiunile lor premeditate m-au supus și mă supun în continuare unor acte de

discriminare, cu intenția vădită de a-mi limita accesul la justiție și de a nu

putea să beneficiez de un proces echitabil ... ”.

Plângerea a fost

înregistrată în evidența cauzelor penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1320/P/2010

din 24 decembrie 2010.

Din examinarea

plângerii rezultă următoarea situație de fapt:

- la data de 27 iulie

2010, I.D.V. s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, cu o plângere împotriva

magistratului judecător C.L. de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constituindu-se dosarul

penal nr. 832/P/2010;

- prin rezoluția nr. 823/P/2010

din 5 august 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale în

cauza sesizată de I.D.V., întrucât din actele premergătoare efectuate a

rezultat că fapta sesizată nu există în materialitatea ei;

- împotriva

rezoluției nr. 823/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere

persoana vătămată, în condițiile prevăzute de art. 278 și art. 278

1

C.

proc. pen., respinsă atât de procurorul ierarhic superior cât și de instanța de

judecată competentă.

Plângerea formulată

în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. a fost

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și a făcut

obiectul dosarului nr. 8049/1/2010 soluționat prin sentința nr. 1805 din 15

noiembrie 2010.

- la data de 24

noiembrie 2010 (data poștei) Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a expediat pe adresa persoanei vătămate înscrisul „COMUNICARE – EXTRAS HOTĂRÂRE

PENALĂ nr. 1805 din data de 15 noiembrie 2010 – cu copia minută”, precum și un

înscris „Minuta sentinței nr. 1805; Dosar 8049/1/2010; Ședința publică din 15

noiembrie 2010”.

I.D.V. susține că

persoanele din Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care au

semnat și expediat înscrisurile menționate mai sus ar fi comis infracțiunea de

fals intelectual în momentul în care, în „COMUNICAREA” expediată ar fi

menționat, în mod neadevărat, comunicarea hotărârii penale nr. 1805 din 15

noiembrie 2010 când, în realitate, au expediat numai minuta sentinței nr. 1805

din 15 noiembrie 2010, fiind pusă în imposibilitatea de a formula motivele de

recurs.

Prin rezoluția nr. 1320/P/2010

din 27 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prevăzută de

art. 289 alin. (1) C. pen. săvârșită cu ocazia redactării și semnării

înscrisului „COMUNICARE” emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 4089/1/2010 din 24 noiembrie 2010 întrucât fapta sesizată nu

există.

Prin aceeași

rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații

procurori: S.G., S.I. și M.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

În cuprinsul

rezoluției atacate se reține că susținerea persoanei vătămate potrivit căreia

ar fi fost în imposibilitatea de a exercita calea de atac a recursului nu poate

fi primită, întrucât a fost înștiințată despre soluția pronunțată, în

condițiile legii. Mai mult, I.D.V. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1805

din 15 noiembrie 2010 în ziua de 17 noiembrie 2010, înainte de „COMUNICAREA”

invocată în plângerea penală formulată.

Persoana vătămată

susține că „ ... persoanele care, prin acțiunile lor premeditate m-au suspus și

mă supun în continuare unor acte de discriminare ... sunt următoarele: S.G. –

Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, S.I. și M.I. – procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ...” despre care afirmă că îi încalcă „ ... drepturile

constituționale ...” prin limitarea accesului la justiție, lipsa unui proces

echitabil, fără a prezenta, în mod concret, în ce constau aceste acțiuni.

Plângerea formulată

de petiționară la procurorul ierarhic superior a fost respinsă prin rezoluția nr.

1875/599/II/2/2011 din 17 martie 2011 a procurorului șef adjunct al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere la

instanță petiționara, plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. și prin care aceasta solicită desființarea rezoluției din data de 27

ianuarie 2011 și trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea

penală.

În motivarea

plângerii, petiționara arată că cercetările s-au efectuat superficial, nu s-a

dispus audierea sa și a intimaților, nu au fost identificate persoanele

răspunzătoare de încălcarea prevederilor legale.

Plângerea este

nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 24 noiembrie 2010 (data

poștei) Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a expediat pe

adresa petiționarei înscrisul „Comunicare – Extras și hotărârea penală nr. 1805

din data de 15 noiembrie 2010 – cu copia minută”, precum și înscrisul „Minuta

sentinței nr. 1805”.

Potrivit art. 360

alin. (1) C. proc. pen., copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică

părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, iar conform

art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o

minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Conform dispozițiilor

legale invocate, petiționarei i s-a comunicat o copie a minutei sentinței nr. 1805

din 15 noiembrie 2010, minută ce are conținutul prevăzut pentru dispozitivul

hotărârii și în care se menționează că hotărârea pronunțată este supusă

recursului.

Petiționara a și

exercitat calea de atac a recursului la data de 17 noiembrie 2010, anterior

comunicării minutei sentinței penale nr. 1805 din 15 noiembrie 2010.

Examinând înscrisul

comunicat petiționarei se observă că deși formularul utilizat este intitulat

„extras din hotărârea penală nr. 1805 din data de 15 noiembrie 2010”, în cuprinsul acestuia s-a precizat că actul ce urmează a fi trimis petiționarei este copia

minutei sentinței nr. 1805 din 15 noiembrie 2010.

În consecință, nu

suntem în prezența infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., astfel

că rezoluția de începere a urmăririi penale este temeinică și legală.

În ceea ce privește

pe intimații S.G., I.M. și S.I., actele premergătoare efectuate nu au relevat

indicii în sensul comiterii de către aceștia a infracțiunii prevăzute de art. 247

C. pen. sau a vreunei alte infracțiuni.

De altfel, persoana

vătămată nici nu a arătat în ce constau „acțiunile premeditate” ale acestora și

„actele de discriminare”.

În consecință, față

de considerentele expuse, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată,

astfel că în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

urmează să o respingă și să mențină rezoluția atacată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției nr. 1320/P/2010 din 27 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

septembrie 2011.