ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată pe data de 22

ianuarie 2010 Consiliului Superior al Magistraturii, transmisă ulterior, spre

competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, petiționarul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de

magistrații D.S., J.C., M.S.L. și C.R., sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 264, art. 248

1

art. 249 și art. 257 C. pen.

În susținerea

plângerii, a învederat faptul că magistrații respectivi, având spre soluționare

Dosarele cu nr. 1286/42/2007, 96/1/2009 ș 6328/1/2009 ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în care el a fost parte, i-au încălcat anumite drepturi.

Prin rezoluția nr. 1870/665/VIII/1/2010,

din 23 februarie 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea petiționarului

M.C.V. a fost respinsă, ca inadmisibilă, constatându-se că aceasta nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 222, alin. (2) C. proc. pen. pentru a

putea fi calificată drept denunț sau plângere penală.

Împotriva acestei

rezoluții, petiționarul a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și

Justiție,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Verificând plângerea,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

, alin. (7) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

, alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoaterea de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, dată de procurori, partea vătămată poate face plângere în termen de 20

de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul

de la instanța căruia i-ar reveni potrivit legii, competența de a judeca cauza

în primă instanță.

În prezenta cauză,

petiționarul M.C.V. a formulat plângere împotriva unei rezoluții prin care a

fost soluționată o lucrare cu caracter general și nu un dosar penal.

Recunoașterea unei

căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 278

1,

lit. a), teza a II.-a C. proc. pen. va

respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr.

1870/665/VIII/1/2010 din data de 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 aprilie 2010.