ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată pe data de 22 ianuarie 2010 Consiliului Superior al Magistraturii, transmisă ulterior, spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații D.S., J.C., M.S.L. și C.R., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 248 1 art. 249 și art. 257 C. pen. În susținerea plângerii, a învederat faptul că magistrații respectivi, având spre soluționare Dosarele cu nr. 1286/42/2007, 96/1/2009 ș 6328/1/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care el a fost parte, i-au încălcat anumite drepturi.

Prin rezoluția nr. 1870/665/VIII/1/2010, din 23 februarie 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea petiționarului M.C.V. a fost respinsă, ca inadmisibilă, constatându-se că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 222, alin. (2) C. proc. pen. pentru a putea fi calificată drept denunț sau plângere penală. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Verificând plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 , alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 , alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoaterea de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procurori, partea vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căruia i-ar reveni potrivit legii, competența de a judeca cauza în primă instanță. În prezenta cauză, petiționarul M.C.V. a formulat plângere împotriva unei rezoluții prin care a fost soluționată o lucrare cu caracter general și nu un dosar penal.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1, lit. a), teza a II.-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. Potrivit dispozițiilor art. 192, alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 1870/665/VIII/1/2010 din data de 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.