ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
plângerii de față
În baza
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin
plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, numitul M.C.V. a solicitat
efectuarea de cercetării față de M.I. - judecător în cadrul Curții de Apel
Ploiești , secția penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) neglijență în
serviciu (art. 249 C. pen.) și de favorizare a infractorului (art. 264 C.
pen.), fapte ce ar fi fost săvârșite în legătură cu modul de soluționare a dosarului
nr. 1322/42/2008, dosar în care în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. a
fost respinsă ca nefondată plângerea
petiționarului
împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale
adoptată față de
magistratul O.A.
Prin
Rezoluția nr. 726/ /P din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a
dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) neglijență în
serviciu (art. 249 C. pen.) și de favorizare a infractorului (art. 264 C.
pen.), față de intimata M.I. - judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești.
Pentru
a adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a apreciat că nu
există indicii din care să rezulte săvârșirea de către intimată a faptelor
reclamate.
Prin
procesul-verbal nr. 726/P/2009 din 23 noiembrie 2009, în baza art. 195 C. proc.
pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul
rezoluției din 22 iulie 2009, în sensul "că s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de magistratul judecător Cristina Georgescu de la Curtea
de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și nu
M.I. cum din eroare s-a menționat în rezoluția suscitată".
Plângerea,
formulată de petiționară în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei
Rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 25886/5659/II/2/2009
din 26 noiembrie 2009 a Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și
Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Î
mpotriva
sus-menționatelor rezoluții, petiționarul M.C.V. a formulat plângerea de față,
la dezbaterea căreia a lipsit.
Examinându-se
întregul dosar al cauzei și rezoluția atacată în condițiile art. 2781 alin. (7)
C. proc. pen., în raport și cu motivare scrisă (fila 1) se constată că soluția
adoptată de procuror - confirmată în condițiile art. 278 C. proc. pen. - este
temeinică și legală și, pe cale de consecință, plângerea de față se învederează
nefondată.
Înalta
Curte constată că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă
săvârșirea vreunei fapte penale de către magistratul intimat, iar simpla
nemulțumire față de soluția dată de acesta nu poate constitui un argument solid
și serios pentru a declanșa urmărirea penală împotriva sa.
Î
mprejurarea
că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce
la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care
aceasta Ie-a indicat în plângerea sa.
Î
mpotriva
unor acte ale procurorului sau a unor hotărâri considerate nelegale și
netemeinice dispozițiile legale prevăd posibilitatea exercitării căilor de
atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate,
ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunțarea unei hotărâri
judecătorești sau a unei soluții de către procuror să poată fi considerată,
prin ea însăși, infracțiune.
Dacă
s-ar admite ca împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre
judecătorească sau care au dispus o anume soluție să se poată face plângeri
penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea
ce este inadmisibil.
Soluționând
cauza în care petiționarul a fost parte și pronunțând o soluție - întâmplător,
defavorabilă acestuia - intimata nu au făcut altceva decât să îndeplinească
activități și acte atribuite în competența sa prin lege, motiv pentru care în
sarcina acesteia nu se poate reține vreo faptă penală.
Î
n
consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimata și-a
îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a
comis fapte care să atragă răspunderea sa penală , Înalta Curte, în temeiul
art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de
petiționarul M.C.V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție
care va fi menținută.
Totodată,
potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul
M.C.V.
împotriva rezoluției nr. 726/P/2009 din 22
iulie
2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de
Urmărire Penală și Criminalistică.
Menține
rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 12
martie 2010.