ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, numitul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetării față de M.I. - judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești , secția penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.) și de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), fapte ce ar fi fost săvârșite în legătură cu modul de soluționare a dosarului nr. 1322/42/2008, dosar în care în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petiționarului împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de magistratul O.A.

Prin Rezoluția nr. 726/ /P din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.) și de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), față de intimata M.I. - judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești. Pentru a adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a apreciat că nu există indicii din care să rezulte săvârșirea de către intimată a faptelor reclamate.

Prin procesul-verbal nr. 726/P/2009 din 23 noiembrie 2009, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul rezoluției din 22 iulie 2009, în sensul "că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător Cristina Georgescu de la Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și nu M.I. cum din eroare s-a menționat în rezoluția sus­citată". Plângerea, formulată de petiționară în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei Rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 25886/5659/II/2/2009 din 26 noiembrie 2009 a Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Î mpotriva sus-menționatelor rezoluții, petiționarul M.C.V. a formulat plângerea de față, la dezbaterea căreia a lipsit. Examinându-se întregul dosar al cauzei și rezoluția atacată în condițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în raport și cu motivare scrisă (fila 1) se constată că soluția adoptată de procuror - confirmată în condițiile art. 278 C. proc. pen. - este temeinică și legală și, pe cale de consecință, plângerea de față se învederează nefondată. Înalta Curte constată că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către magistratul intimat, iar simpla nemulțumire față de soluția dată de acesta nu poate constitui un argument solid și serios pentru a declanșa urmărirea penală împotriva sa.

Î mprejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa. Î mpotriva unor acte ale procurorului sau a unor hotărâri considerate nelegale și netemeinice dispozițiile legale prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau a unei soluții de către procuror să poată fi considerată, prin ea însăși, infracțiune. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre judecătorească sau care au dispus o anume soluție să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauza în care petiționarul a fost parte și pronunțând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimata nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte atribuite în competența sa prin lege, motiv pentru care în sarcina acesteia nu se poate reține vreo faptă penală. Î n consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis fapte care să atragă răspunderea sa penală , Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.

Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 726/P/2009 din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2010.