ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 1077/P/2009 din data de 2

octombrie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de dispozițiile

art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Pentru a dispune în

acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut

următoarele:

În plângerea

formulată numitul G.M. a solicitat să fie efectuate cercetări cu privire la

comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. de

către magistratul mai sus menționat deoarece în perioada în care și-a

desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a

soluționat nefavorabil, pentru el, (petent) Dosarul nr. 462/P/2008 înregistrat

la această unitate de parchet, în sensul că a dispus, cu rea-credință, și fără

a lua în considerare actele depuse la dosar, care dovedeau faptul că în cauză

au fost săvârșite fapte de natură penală, neînceperea urmăririi penale față de

persoanele pe care le-a reclamat.

Nemulțumit de soluția

dispusă de procuror, petentul a formulat plângeri împotriva acesteia, care au

fost respinse ca neîntemeiate.

Afirmațiile

petentului cu privire la modul în care procurorul a înțeles să soluționeze

cauza dedusă judecății sale și cu privire la modul în care și-a exercitat

atribuțiile de serviciu sunt lipsite de suport probator.

Totodată cele

invocate de petent nu pot fi avute în vedere și nu pot constitui temei al

desfășurării urmării penale împotriva magistratului, chiar dacă consideră că

acestea sunt de natură penală. Nu rezultă că magistratul a acționat în sensul

de a-i vătăma interesele, ci de a soluționa cât mai eficient și operativ cauza

având în vedere toate prevederile legale în vigoare, caz în care se poate

aprecia că faptele nu există în materialitatea lor, iar soluția dispusă de magistrat

este rezultatul analizării actelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de

lege aplicabile în cauză.

Simpla susținere a

petentului, că în cauză o persoană a săvârșit fapte de natură penală, fără a fi

coroborată cu alte probe, și fără a face dovada celor afirmate, nu pot conduce

la concluzia că persoana respectivă este și autoarea acestora. Faptul că cineva

nu este mulțumit de modul cum un magistrat a soluționat o anumită cauză nu este

de natură să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte care să atragă

răspunderea penală, materială sau disciplinară a acestuia. De altfel fapta nu

există în materialitatea ei cât timp nu se poate reține că a fost săvârșită cu

intenție.

Totodată potrivit

dispozițiilor C. proc. pen., pentru a se dispune cercetarea penală față de o

persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca din actele

existente să rezulte elemente de fapt concrete din care, rațional se poate

ajunge la concluzia că în cauză s-a săvârșit o faptă penală.

În final soluția

dispusă de un procuror, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu nu poate fi

atacată decât prin exercitarea căilor legale de atac prevăzute de lege.

Plângerea petentului

G.M. a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 10439/5163/II-2/2009

din data de 5 noiembrie 2009 a procurorului șef al secției de urmărire penală

și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru a dispune în

acest sens, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că nu

există date sau indicii privind săvârșirea vreunei fapte infracționale de către

magistratul-procuror A.M. cu prilejul instrumentării și soluționării Dosarului

nr. 462/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul

dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere la

instanța competentă, în care arată că procurorul M.A. a făcut o urmărire penală

"în sensul de a mușamaliza, pentru a-i scăpa de răspundere penală pe

făptuitori".

Plângerea nu este

fondată.

Pentru soluționarea

plângerii penale, procurorul a efectuat acte premergătoare conform art. 228 și

art. 224 C. proc. pen.

La Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a constituit Dosarul nr. 1077/P/2009, în care, prin rezoluția

cu același număr din 12 octombrie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de M.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea

infracțiunii sesizate.

Soluția a fost

contestată de numiții G.M. și G.I. în conformitate cu dispozițiile art. 278 C.

proc. pen.

Din analiza actelor

anexate, se constată că în Dosarul nr. 462/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, numitul G.M. a formulat plângere penală împotriva

numitelor D.M., executor judecătoresc, M.N., avocat, al lucrătorilor de poliție

B.I.C., I.V. și a numitei M.G., susținând că au pătruns fără consimțământul

său, în locuința acesteia din Ploiești, str. S.

Prin Rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 462/P/2008, din 29 ianuarie

2009, emisă de procuror A.M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 292 alin. (2)

C. pen., M.N., B.I.C., M.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. și I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246

C. pen. și art. 264 C. pen., în raport de incidența prevederilor art. 10 lit.

a) și d) C. proc. pen.

S-a motivat că

probele administrate au relevat existența unei justificări legale în legătură

cu pătrunderea în domiciliul persoanei vătămate a fiecăruia dintre făptuitori.

S-a stabilit astfel că persoanele reclamate au intrat în locuința petentei

pentru recuperarea unui debit, nefiind prefigurată încălcarea unei norme legale

sau de altă natură.

Soluția de neurmărire

penală a fost apreciată ca legală și temeinică de conducerea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr. 179/11/2/2009, din 17

februarie 2009, plângerea petiționarilor fiind respinsă ca neîntemeiată.

Soluția adoptată de

procuror în cauza la care s-a făcut referire este argumentată și se bazează pe

analiza obiectivă a datelor rezultate din dosarul cauzei, cu aplicarea

dispozițiilor legale incidente, fiind menținută și în condițiile controlului

ierarhic exercitat în condițiile art. 278 C. proc. pen.

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petentul avea posibilitatea de

a contesta modul de soluționare a dosarului menționat și la instanța de

judecată competentă să verifice legalitatea și temeinicia soluției de

neîncepere a urmăririi penale.

Răspunderea penală a

magistraților nu poate fi angajată în raport cu soluțiile dispuse, în absența

unor indicii temeinice privind comiterea unor fapte infracționale.

În consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului G.M. obligând

totodată petiționarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.M. împotriva Rezoluției nr.

1077/P/2009 din 2 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o

menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 ianuarie 2010.

Procesat de GGC - AS