ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin rezoluția nr. 6942/1549/VIII/1/2009

din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea

ca neîntemeiată a plângerii

formulată

de

numitul A.I. împotriva magistratului C.M. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală si

criminalistică.

S-a reținut că la

data de 09 martie 2009, în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție petentul a

solicitat

cercetarea penală a celor mai sus menționați, deoarece

consideră că se

face „vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea

infractorului,

și fals intelectual

”

.

Astfel petentul susține că prin

rezoluția adoptată în Dosarul nr. 123/P/2009

a încălcat prevederile art. 49 alin. (2) din C. proc. pen.

Procurorul

a reținut că în urma examinării plângerii depuse se constată că petentul în loc

să urmărească o logică a expunerii, să

realizează

o prezentare clară și coerentă a situației de fapt prin

descrierea și

explicarea infracțiunilor pentru care solicită efectuarea de cercetări și să

indice ce solicită în cauză față de persoana a cărei cercetare o vrea, să

atașeze mijloacele

materiale de probă

necesare pentru susținerea afirmațiilor sale

se rezumă, ca de altfel de

cele mai multe ori, la folosirea unui limbaj inadecvat cu privire la

magistrați.

Aspectele

invocate de petent în susținerea plângerii sale sunt puerile și nu reprezintă

indicii pentru a determina cercetarea penală a unui magistrat și de asemenea

dovedesc

reaua credință a acestuia în

aprecierea activității desfășurate de

procuror.

Simplele

afirmații, nu sunt de natură să conducă la concluzia că a fost săvârșită o

faptă de natură penală, atâta timp cât la soluționarea acestora au fost avute

în vedere actele aflate la dosarul cauzei și dispozițiile legale aplicabile în

materie.

Întrucât se constată

că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale aplicabile în materia

plângerii sau a denunțului respectiv dispozițiile art. 222 C. proc. pen. și art.

223 C. proc. pen. urmează ca plângerea formulată de petent să fie respinsă ca

neîntemeiată.

II. Împotriva acestei

rezoluții a procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (2)

C. proc. pen. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarul A.I. la data de 8

septembrie 2009.

Cu titlu de premisă

se reține că «in terminis» prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. se statuează că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -

278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, luate de procuror, persoana vătămată… pot face

plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competentă să judece cauza în primă-instanță”.

Concomitent se au în

vedere că prin rezoluția atacată s-a dispus respingerea plângerii penale a

petiționarului formulată împotriva intimatului procuror pentru nerespectarea

condițiilor impuse prin dispozițiile art. 222 C. proc. pen. aplicate în materia

plângerii sau a celor impuse prin dispozițiile art. 223 C. proc. pen.

aplicabile în materia denunțului.

Așa fiind, rezultă

fără echivoc pe calea unui silogism logico-formal și juridic că plângerea de

față nefiind îndreptată împotriva unui act al procurorului din cele desemnate

limitativ și expres prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen. sus citate se privește ca inadmisibilă, nefiind îngrădită în mod obiectiv

de norma procesual penală și urmează a fi respinsă ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva rezoluției nr.

6942/1549/VI11/1/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile

de la comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 octombrie 2009.