ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin rezoluția nr. 6942/1549/VIII/1/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de numitul A.I. împotriva magistratului C.M. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală si criminalistică. S-a reținut că la data de 09 martie 2009, în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție petentul a solicitat cercetarea penală a celor mai sus menționați, deoarece consideră că se face „vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, și fals intelectual ” . Astfel petentul susține că prin rezoluția adoptată în Dosarul nr. 123/P/2009 a încălcat prevederile art. 49 alin. (2) din C. proc.

pen. Procurorul a reținut că în urma examinării plângerii depuse se constată că petentul în loc să urmărească o logică a expunerii, să realizează o prezentare clară și coerentă a situației de fapt prin descrierea și explicarea infracțiunilor pentru care solicită efectuarea de cercetări și să indice ce solicită în cauză față de persoana a cărei cercetare o vrea, să atașeze mijloacele materiale de probă necesare pentru susținerea afirmațiilor sale se rezumă, ca de altfel de cele mai multe ori, la folosirea unui limbaj inadecvat cu privire la magistrați. Aspectele invocate de petent în susținerea plângerii sale sunt puerile și nu reprezintă indicii pentru a determina cercetarea penală a unui magistrat și de asemenea dovedesc reaua credință a acestuia în aprecierea activității desfășurate de procuror.

Simplele afirmații, nu sunt de natură să conducă la concluzia că a fost săvârșită o faptă de natură penală, atâta timp cât la soluționarea acestora au fost avute în vedere actele aflate la dosarul cauzei și dispozițiile legale aplicabile în materie. Întrucât se constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale aplicabile în materia plângerii sau a denunțului respectiv dispozițiile art. 222 C. proc. pen. și art. 223 C. proc. pen. urmează ca plângerea formulată de petent să fie respinsă ca neîntemeiată. II. Împotriva acestei rezoluții a procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarul A.I.

la data de 8 septembrie 2009. Cu titlu de premisă se reține că «in terminis» prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. se statuează că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, luate de procuror, persoana vătămată… pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă-instanță”. Concomitent se au în vedere că prin rezoluția atacată s-a dispus respingerea plângerii penale a petiționarului formulată împotriva intimatului procuror pentru nerespectarea condițiilor impuse prin dispozițiile art. 222 C. proc.

pen. aplicate în materia plângerii sau a celor impuse prin dispozițiile art. 223 C. proc. pen. aplicabile în materia denunțului. Așa fiind, rezultă fără echivoc pe calea unui silogism logico-formal și juridic că plângerea de față nefiind îndreptată împotriva unui act al procurorului din cele desemnate limitativ și expres prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. sus citate se privește ca inadmisibilă, nefiind îngrădită în mod obiectiv de norma procesual penală și urmează a fi respinsă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva rezoluției nr. 6942/1549/VI11/1/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.