ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1760/1/2009 petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva „magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție” care au soluționat plângerile penale formulate de petiționar și le-au respins, solicitând angajarea răspunderii penale a acestora pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor și fals intelectual. În motivarea cererii petentul arată că la 23 ianuarie 2009 a înaintat la Ministerul Public o plângere penală împotriva magistraților care au soluționat mai multe plângeri ale sale formulate în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., însă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu i-a comunicat până în prezent rezoluția dispusă în cauză. Mai arată petentul că este nemulțumit de hotărârea completului de 9 judecători care a soluționat cauza care a formulat obiectul dosarului nr. 5211/1/2008, considerând că au fost încălcate prevederile legale în vigoare. În ședința din 31 martie 2009, termen la care petentul a lipsit, Înalta Curte a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a indica intimații împotriva cărora a formulat plângerea în cauza ce formează obiectul prezentului dosar. La dosar au fost depuse concluzii scrise ale petiționarului, primite prin corespondență, din conținutul cărora nu rezultă însă care sunt magistrații împotriva cărora a formulat plângere, făcându-se referiri generale la următoarele cauze aflate pe rolul instanței și la nemulțumirea petentului cu privire la soluțiile pronunțate.

Înalta Curte examinând plângerea formulată de petiționar, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., constată ca fiind inadmisibilă în condițiile în care în cauză nu s-a dispus vreuna dintre soluțiile de neurmărire penală prevăzută de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit textului de lege menționat, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judeca cauza în primă instanță, dar numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. În cauză însă, așa cum rezultă de altfel și din cuprinsul cererii de față, procurorul nu a adoptat o soluție de neurmărire penală, astfel încât plângerea formulată de petiționar în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. este inadmisibilă, urmând a fi respins ca atare. Înalta Curte mai constată că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., atâta timp cât plângerea formulată de către petent nu respectă dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. și deși instanța a acordat termen în acest sens, petentul nu a înțeles să-și precizeze plângerea. Pentru considerentele arătate plângerea urmează a fi respinsă potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.