ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub nr. 5933/1/2009, petentul A.I. a formulat „plângere penală”

împotriva intimaților B.L., A.C.G., I.G., T.M., A.E., D.M., E.E., C.A.L., T.C.I.

și E.N. solicitând tragerea la răspundere penală a acestora sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

favorizarea infractorilor și fals intelectual.

În motivarea acestei

cereri, petentul arată că în data de 12 iunie 2009, în temeiul prevederilor art.

275 C. proc. pen. a formulat plângere împotriva magistraților menționați

anterior, plângere care a fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, organ judiciar care până în data de 8 iulie 2009 (data

înregistrării prezentei plângeri pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție)

nu i s-a comunicat nici o rezoluție.

Examinând plângerea

formulată, Înalta Curte constată că petentul A.I. a solicitat efectuarea de

cercetări față de magistrații B.L., A.C.G., I.G., T.M., A.E., D.M., E.E., C.A.L.,

T.C.I. și E.N. sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, însă în

motivarea cererii, acesta face referire la nemulțumirile sale legate de

nesoluționarea în termen de către Parchet a unei plângeri formulate în temeiul

dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen.

Plângerea, ca mod de

sesizare a organelor de urmărire penală, se deosebește, din punct de vedere al naturii

juridice, atât de plângerea reglementată de art. 275-278 C. proc. pen., ca

mijloc de atacare a actelor de urmărire penală la procuror, cât și de plângerea

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., ca mijloc de sesizare a

instanței cu privire la nelegalitatea/netemeinicia soluțiilor de neurmărire

penală pronunțate de procuror.

Înalta Curte constată

că petentul A.I., în cererea sa, face referiri atât la plângere, ca mijloc de

sesizare a organelor judiciare, cât și la plângerea, ca mijloc de atacare a

actelor procurorului, fiind inadmisibilă o „combinare” a acestor instituții.

Potrivit art. 222 C.

proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană

fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare care i s-a cauzat

prin infracțiune.

Dispozițiile art. 222

C. proc. pen. reglementează actul procedural al plângerii ca unul din modurile

de sesizare a organelor de urmărire penală despre săvârșirea unei fapte penale.

Plângerea scrisă

trebuie să cuprindă : numele, calitatea și domiciliul petiționarului,

descrierea faptei care constituie obiectul plângerii, indicarea făptuitorului,

dacă este cunoscut, și a mijloacelor de probă prin care se pot dovedi

împrejurările cauzei.

Ori, în speța dedusă

judecății se observă că dacă s-ar considera că petentul a formulat plângere, ca

mod de sesizare, aceasta este informă întrucât nu cuprinde mențiunile

obligatorii cerute de art. 222 C. proc. pen., aspecte care atrag

inadmisibilitatea plângerii.

Mai mult decât atât,

petentul a menționat în cerere că a mai formulat o plângere împotriva

magistraților însă parchetul nu a pronunțat nici o soluție în decurs de

aproximativ 25 zile, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu sunt

aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen.

referitoare la plângerea greșit îndreptată.

De asemenea, Înalta

Curte constată că potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 275-278 și art.

278

1

C. proc. pen., care reglementează modul în care sunt supuse

controlului măsurile și actele de urmărire penală, petiționarul ar fi trebuit

să parcurgă două etape obligatorii, anterioare momentului sesizării instanței.

Astfel, potrivit art.

278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate de procuror

ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim

procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de

pe lângă curtea de apel ori procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute potrivit art. 275-278 C. proc.

pen., împotriva soluției de neurmărire penală dată de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere adresată instanței competente în termen de 20 zile

de la comunicarea modului de rezolvare.

Admisibilitatea

plângerii formulate de petiționar, adresată direct instanței, se apreciază din

perspectiva textelor legale anterior menționate, însă din conținutul cererii

rezultă că aceste etape anterioare, obligatorii, nu au fost parcurse, în cauză

nefiind pronunțată, până în prezent, o soluție de neurmărire penală, din cele

prevăzute în art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă

plângerea formulată de petent, plângere care nu îndeplinește condițiile de fond

și formă, reglementată în art. 222 C. proc. pen. și, respectiv, art. 275 și

urm. C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I..

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 octombrie 2009.