ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 30 noiembrie 2009, s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea

formulată împotriva magistraților B.L., P.A., B.M.C., P.V.C., V.D.I., D.A.V., B.M.,

I.M., N.B.I. și E.N. la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând

cercetarea lor pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual,

nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii și împiedicarea

participării la proces.

În motivarea cererii

arată petentul că la data de 6 noiembrie 2009, a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere la Dosarul nr.

21536/4941/VIII - 1/2009 menționând că nu i s-a comunicat rezoluția adoptată în

termenul prevăzut de lege.

În vederea

soluționării plângerii, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus atașarea

dosarului nr. 21536/4941/VIII - 1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că plângerea formulată de petentul A.I. este

inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:

La data de 5

octombrie 2009, petentul A.I. a formulat plângere împotriva mai multor

magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând cercetarea acestora

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art.

271 și art. 261

1

C. pen.

Prin rezoluția nr. 21536/4941/VIII

- 1/2009 din 23 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, a respins ca inadmisibilă

plângerea formulată de petent reținând că aceasta nu întrunește condițiile

prevăzute de art. 222 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că petentul nu indică

fapta care formează obiectul plângerii, făptuitorul dacă este cunoscut ca și

mijloacele de probă.

În raport de aceste

considerente reține Parchetul că plângerea nu poate fi înregistrată în

registrul cauzelor penale, spre a fi format dosar penal.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul A.I. a formulat „plângerea penală” de față criticând

activitatea desfășurată de parchet care nu i-a comunicat în termen o soluție.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale

dată de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de

la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit

dispozițiilor art. 277 și 178, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor legale menționate, poate fi atacată în instanță numai soluția de

netrimitere în judecată.

Ori, așa cum rezultă

din actele existente la dosar procurorul nu a dispus o asemenea soluție ci doar

a respins ca inadmisibilă plângerea petentului pe motive că aceasta nu

întrunește condițiile prevăzute de art. 222 C. proc. pen.

În același sens s-a

pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii

prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 potrivit căreia plângerea îndreptată

împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror în baza

dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. este inadmisibilă.

În raport de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să respingă plângerea formulată de petent ca

inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă T Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2010.