ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 25 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.V., împotriva rezoluției nr. 628/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută de procurorul general prin rezoluția nr. 59/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei.

S-a reținut că petiționara, parte într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea masei succesorale, s-a plâns împotriva judecătorului pricinii, M.C., pentru modul în care a instrumentat dosarul, reproșând faptul că magistratul a refuzat să anexeze o plângere penală și a calificat în mod greșit cererea de chemare în judecată cu consecința dispunerii neîntemeiate a unei expertize.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1736/2007 a Judecătoriei Petroșani.

Același magistrat a soluționat și cererea de contestație la executare formulată de petentă împotriva unui titlu executoriu emis de D.G.F.P. Hunedoara, prin sentința civilă nr. 915/2008 a Judecătoriei Petroșani. Și această hotărâre i-a fost defavorabilă petentei.

Prin rezoluția nr. 628/P/2008 din 17 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate fie nu există, fie nu au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor.

Procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în privința modului în care magistratul M.C. și-a îndeplinit atribuțiile, existând cenzura instanțelor superioare care pot îndrepta eventualele greșeli de judecată.

Cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a reținut că nu s-au conturat indicii de natură infracțională, martora C.M. arătând că nu a depus plângerea penală la care face referire persoana vătămată.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută prin rezoluția nr. 59/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentă, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

Verificând rezoluția procurorului, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică, motiv pentru care a menținut-o, respingând plângerea persoanei vătămate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara P.V., susținând că judecătorul M.C. nu și-a făcut datoria, a abuzat de funcție și a favorizat partea adversă în dosarele civile în care petenta a avut calitate procesuală, pronunțând hotărâri nelegale și netemeinice.

Examinând recursul, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistratul M.C. nu și-ar fi îndeplinit ori și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cu știință, și că prin aceasta ar fi cauzat vreun prejudiciu intereselor legitime ale petiționarei. Totodată, în cauză nu există indicii de favorizare a intereselor vreuneia dintre părți, măsurile dispuse de judecător în cadrul cercetării judecătorești și soluțiile adoptate de acesta fiind motivate pe dovezile aflate la dosarele cauzelor și întemeiate pe dispozițiile legale în materie, ele urmând a fi cenzurate în căile legale de atac de către instanțele superioare.

Astfel cum a și declarat, C.M. nu a înmânat judecătorului nici o plângere și, de altfel, nici nu îl cunoaște pe magistrat.

Întrucât în cauză nu există temeiuri de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarei și va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.V. împotriva sentinței penale nr. 25 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.