ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4429/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95 din 28 septembrie

2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul L.P. împotriva Rezoluției nr. 195/P din 9 iunie 2010 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 9

iunie 2010 în Dosarul nr. 195/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul O.P. pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

În considerente s-a

reținut că petentul L.P. a formulat plângere penală împotriva executorului

judecătoresc O.P. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În plângere s-a

arătat că executorul judecătoresc, ca urmare a solicitării numitului A.A.

privind recuperarea unei creanțe, a dispus și efectuat, în mod abuziv procedura

de executare silită, luând măsuri excesive.

Din actele

premergătoare în cauză a rezultat că prin Sentința penală nr. 153 din 10 martie

2009 a Judecătoriei Petroșani partea vătămată a fost obligată, în temeiul art.

193 C. proc. pen. să plătească intimatului A.A. suma de 300 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin Decizia penală

nr. 269/R din 12 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara recursul formulat de partea

vătămată împotriva sentinței sus-menționate a fost respins ca nefondat.

În data de 11

noiembrie 2009 executorul judecătoresc, în baza cererii formulate de creditorul

A.A. și a Sentinței penale nr. 153/2009 a Judecătoriei Petroșani învestită cu

formulă executorie a procedat la executarea silită a debitorului L.P.,

solicitând Casei Locale de Pensii Petroșani să înființeze poprire pe sumele

datorate din pensia acestuia.

Din investigațiile

efectuate nu a rezultat în sarcina executorului O.P. săvârșirea unui act de

natură infracțională.

Rezoluția a fost

menținută ca urmare respingerii plângerii pe care petentul L.P. a formulat-o

împotriva Rezoluției din 9 iunie 2010.

Actele de executare

silită realizate de intimat în calitate de executor judecătoresc nu relevă

aspecte care să poată fi circumscrise infracțiunii de abuz în serviciu în forma

incriminată de art. 246 C. pen.

Executorul

judecătoresc a înființat poprirea în cadrul unei proceduri de executare silită,

demarată pe baza cererii creditorului A.A. și a Sentinței penale nr. 153/2009 a

Judecătoriei Petroșani, învestită cu formulă executorie.

Susținerile

petentului sunt neîntemeiate având în vedere că deși hotărârea judecătorească

era definitivă la data de 12 mai 2009, petentul debitor nu și-a îndeplinit de

bunăvoie obligația. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 371

1

alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, în cazul în care debitorul nu

execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin

executare silită.

Petentul a invocat

totodată și faptul că nu a fost somat de executorul judecătoresc să plătească

suma datorată.

S-a constatat că

executorul judecătoresc a procedat conform legii, dispozițiile art. 454 alin.

(1) C. proc. civ. fiind expres prevăzut faptul că poprirea se înființează fără

somație.

Împotriva Sentinței

penale nr. 95 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia în termen

legal a declarat recurs petiționarul L.P., solicitând casarea acesteia,

admiterea plângerii și desființarea rezoluției procurorului.

În motivarea

recursului, petiționarul arată că intimatul - în calitate de executor

judecătoresc a îndeplinit în mod defectuos procedura de executare silită,

cauzându-i astfel o vătămare a intereselor sale legale.

Intimatul nu a

solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite, a decis

abuziv cu privire la legalitatea cererii de executare silită, a procedat la

executarea silită prin înființarea unei popriri asupra drepturilor sale de

pensie, iar onorariul avocatului ales de către intimat este într-un cuantum

nejustificat de mare.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate potrivit art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu

rezultă indicii ale săvârșirii de către intimat a infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen. sau a altei infracțiuni cu prilejul executării silite a

Sentinței penale nr. 153/2009 a Judecătoriei Petroșani.

Ca urmare a faptului

că petiționarul din prezenta cauză nu și-a executat de bunăvoie obligația de a

achita numitului A.A. sumele de bani la care a fost obligat prin Sentința

penală nr. 153/2009 și Decizia penală nr. 268/R din 12 mai 2009 a Tribunalului

Hunedoara, la 21 octombrie 2009 creditorul A.A. s-a adresat cu o cerere de

executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc O.P., formându-se Dosarul

de executare nr. 1054/2009.

Contrar susținerilor

petiționarului, executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea nr. 2891

din 29 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 9133/278/2009 al Judecătoriei

Petroșani.

Potrivit art. 454

alin. (1) C. proc. pen., executorul judecătoresc nu avea obligația să-l someze

pe petiționar anterior înființării popririi.

Referitor la

cuantumul onorariului avocatului ales al intimatului la care a fost obligat

petiționarul, cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea plângerii la fond,

Înalta Curte constată că acesta nu este nepotrivit de mare față de natura

pricinii și munca îndeplinită de avocat pentru a se dispune reducerea acestuia

conform dispozițiilor art. 274 alin. (4) C. proc. civ.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a respins corect

plângerea, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică și

legală.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl

va obliga pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul L.P. împotriva Sentinței penale nr. 95 din 28 septembrie 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 decembrie 2010.