ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4429/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 95 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul L.P. împotriva Rezoluției nr. 195/P din 9 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele: Prin Rezoluția din 9 iunie 2010 în Dosarul nr. 195/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul O.P. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În considerente s-a reținut că petentul L.P. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc O.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În plângere s-a arătat că executorul judecătoresc, ca urmare a solicitării numitului A.A. privind recuperarea unei creanțe, a dispus și efectuat, în mod abuziv procedura de executare silită, luând măsuri excesive. Din actele premergătoare în cauză a rezultat că prin Sentința penală nr. 153 din 10 martie 2009 a Judecătoriei Petroșani partea vătămată a fost obligată, în temeiul art. 193 C. proc. pen. să plătească intimatului A.A. suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Decizia penală nr. 269/R din 12 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara recursul formulat de partea vătămată împotriva sentinței sus-menționate a fost respins ca nefondat.

În data de 11 noiembrie 2009 executorul judecătoresc, în baza cererii formulate de creditorul A.A. și a Sentinței penale nr. 153/2009 a Judecătoriei Petroșani învestită cu formulă executorie a procedat la executarea silită a debitorului L.P., solicitând Casei Locale de Pensii Petroșani să înființeze poprire pe sumele datorate din pensia acestuia. Din investigațiile efectuate nu a rezultat în sarcina executorului O.P. săvârșirea unui act de natură infracțională. Rezoluția a fost menținută ca urmare respingerii plângerii pe care petentul L.P. a formulat-o împotriva Rezoluției din 9 iunie 2010. Actele de executare silită realizate de intimat în calitate de executor judecătoresc nu relevă aspecte care să poată fi circumscrise infracțiunii de abuz în serviciu în forma incriminată de art. 246 C. pen.

Executorul judecătoresc a înființat poprirea în cadrul unei proceduri de executare silită, demarată pe baza cererii creditorului A.A. și a Sentinței penale nr. 153/2009 a Judecătoriei Petroșani, învestită cu formulă executorie. Susținerile petentului sunt neîntemeiate având în vedere că deși hotărârea judecătorească era definitivă la data de 12 mai 2009, petentul debitor nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 371 1 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Petentul a invocat totodată și faptul că nu a fost somat de executorul judecătoresc să plătească suma datorată.

S-a constatat că executorul judecătoresc a procedat conform legii, dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ. fiind expres prevăzut faptul că poprirea se înființează fără somație. Împotriva Sentinței penale nr. 95 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia în termen legal a declarat recurs petiționarul L.P., solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii și desființarea rezoluției procurorului. În motivarea recursului, petiționarul arată că intimatul - în calitate de executor judecătoresc a îndeplinit în mod defectuos procedura de executare silită, cauzându-i astfel o vătămare a intereselor sale legale. Intimatul nu a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite, a decis abuziv cu privire la legalitatea cererii de executare silită, a procedat la executarea silită prin înființarea unei popriri asupra drepturilor sale de pensie, iar onorariul avocatului ales de către intimat este într-un cuantum nejustificat de mare.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârșirii de către intimat a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. sau a altei infracțiuni cu prilejul executării silite a Sentinței penale nr. 153/2009 a Judecătoriei Petroșani. Ca urmare a faptului că petiționarul din prezenta cauză nu și-a executat de bunăvoie obligația de a achita numitului A.A. sumele de bani la care a fost obligat prin Sentința penală nr. 153/2009 și Decizia penală nr. 268/R din 12 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara, la 21 octombrie 2009 creditorul A.A.

s-a adresat cu o cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc O.P., formându-se Dosarul de executare nr. 1054/2009. Contrar susținerilor petiționarului, executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea nr. 2891 din 29 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 9133/278/2009 al Judecătoriei Petroșani. Potrivit art. 454 alin. (1) C. proc. pen., executorul judecătoresc nu avea obligația să-l someze pe petiționar anterior înființării popririi. Referitor la cuantumul onorariului avocatului ales al intimatului la care a fost obligat petiționarul, cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea plângerii la fond, Înalta Curte constată că acesta nu este nepotrivit de mare față de natura pricinii și munca îndeplinită de avocat pentru a se dispune reducerea acestuia conform dispozițiilor art. 274 alin. (4) C. proc.

civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a respins corect plângerea, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică și legală. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.P. împotriva Sentinței penale nr. 95 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2010.