ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3509/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 54 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M. împotriva rezoluției din 3 februarie 2009 dispusă de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținând rezoluția atacată. A fost obligat petentul să plătească statului suma de 10 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că petentul C.M. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției procurorului dată în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

de către avocat K.L.. Plângerea a fost înregistrată la această instanță sub nr. 382/57/2009, iar petentul C.M. a solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, susținând că intimatul este vinovat de săvârșirea faptei de abuz în serviciu. Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția din 3 februarie 2009 dată de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

față de avocat K.L. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., de către avocat K.L., urmare plângerii formulată de către persoana vătămată C.M., prin care se menționează că: Deși a încheiat cu sus-numitul un contract de asistență juridică în scopul apărării drepturilor sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud, achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a eliberat chitanță, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanță, fapt care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a procesului respectiv.

Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 246 din C. pen., fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen., deoarece: a) obligația pe care avocatul și-o asumă prin încheierea contractului de asistență juridică este o obligație de diligență și nu o obligație de rezultat, avocatul se obligă să facă demersurile procedurale și procesuale, recunoscute de lege, pe care el le consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acțiunea pornită în numele său în contra persoanei pe care o reprezintă în fața instanței, el nu se obligă să câștige procesul; b) actul avocatului nu este un act de autoritate și are o natură juridică contractuală, avocatul neputând săvârși infracțiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei în procesul civil sau în procesul penal; c) din cele menționate de către persoana vătămată rezultă că avocatul prin conduita sa, determinată de contractul de asistență juridică încheiat cu persoana vătămată, nu a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciindu-se că incidentul în derularea relațiilor dintre avocat și client nu intră sub incidența legii penale.

Verificând rezoluția atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente: Lipsa de comunicare dintre petent și avocatul ales, precum și respingerea recursului declarat de petent ca tardiv, având ca efect o soluție nefavorabilă într-o cauză penală, raportat la obligația de diligență a avocatului, nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., nu evidențiază rea-voință în îndeplinirea obligațiilor decurgând din contractul de reprezentare. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul C.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului K.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiționarul C.M. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Aceasta întrucât judecătorul fondului, conformându-se la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a procedat la verificarea plângerii petiționarului C.M. și examinarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 25/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 3 februarie 2009, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, în mod legal și temeinic a dispus soluția respingerii plângerii petiționarului împotriva acestei rezoluții în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În propriul demers analitic al Înaltei Curți se reține, cu titlu de premisă, că prin plângerea originară a petiționarului C.M.

s-a iterat nemulțumirea că deși a încheiat cu sus-numitul un contract de asistență juridică în scopul apărării drepturilor sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud, achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a eliberat chitanță, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanță, fapt care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a procesului respectiv. Se mai are în vedere că în mod legal și temeinic procurorul, prin rezoluția atacată sus indicată (menținută prin Rezoluția nr. 189/11/2/2009 din 23 februarie 2009 a Procurorului General al aceleiași unități de parchet) a stabilit incidența în speță a cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale față de intimatul avocat nominalizat, prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât esențiale sunt următoarele: a) obligația pe care avocatul și-o asumă prin încheierea contractului de asistență juridică este o obligație de diligență și nu o obligație de rezultat, avocatul se obligă să facă demersurile procedurale și procesuale, recunoscute de lege, pe care el le consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acțiunea pornită în numele sau în contra persoanei pe care o reprezintă în fața instanței, el nu se obligă să câștige procesul; b) actul avocatului nu este un act de autoritate și are o natură juridică contractuală, avocatul neputând săvârși infracțiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei în procesul civil sau în procesul penal.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva Sentinței penale nr. 54 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.