ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3509/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 54 din 16 aprilie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul C.M. împotriva rezoluției din 3 februarie 2009

dispusă de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, menținând rezoluția atacată.

A fost obligat

petentul să plătească statului suma de 10 RON cheltuieli judiciare avansate de

stat.

S-a reținut că

petentul C.M. a formulat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

plângere împotriva rezoluției procurorului dată în Dosarul nr. 25/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. de

către avocat K.L..

Plângerea a fost

înregistrată la această instanță sub nr. 382/57/2009, iar petentul C.M. a

solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției

atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale,

susținând că intimatul este vinovat de săvârșirea faptei de abuz în serviciu.

Examinând actele și

materialul probator din dosar, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 3

februarie 2009 dată de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în

temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen. față de avocat K.L.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

În cauză au fost

efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 alin. (1) C. pen., de către avocat K.L., urmare plângerii formulată de

către persoana vătămată C.M., prin care se menționează că:

Deși a încheiat cu

sus-numitul un contract de asistență juridică în scopul apărării drepturilor

sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud,

achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a

eliberat chitanță, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanță, fapt

care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a

procesului respectiv.

Din conținutul

materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală

nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta

a infracțiunii prevăzută de art. 246 din C. pen., fiind incidente sub aspect

procesual dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece:

a) obligația pe care

avocatul și-o asumă prin încheierea contractului de asistență juridică este o

obligație de diligență și nu o obligație de rezultat, avocatul se obligă să

facă demersurile procedurale și procesuale, recunoscute de lege, pe care el le

consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acțiunea

pornită în numele său în contra persoanei pe care o reprezintă în fața

instanței, el nu se obligă să câștige procesul;

b) actul avocatului

nu este un act de autoritate și are o natură juridică contractuală, avocatul

neputând săvârși infracțiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei

în procesul civil sau în procesul penal;

c) din cele

menționate de către persoana vătămată rezultă că avocatul prin conduita sa,

determinată de contractul de asistență juridică încheiat cu persoana vătămată,

nu a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva rezoluției

procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen.

plângerea a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției

procurorului, apreciindu-se că incidentul în derularea relațiilor dintre avocat

și client nu intră sub incidența legii penale.

Verificând rezoluția

atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând

soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente:

Lipsa de comunicare

dintre petent și avocatul ales, precum și respingerea recursului declarat de

petent ca tardiv, având ca efect o soluție nefavorabilă într-o cauză penală,

raportat la obligația de diligență a avocatului, nu întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., nu evidențiază rea-voință în

îndeplinirea obligațiilor decurgând din contractul de reprezentare.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată,

menținând soluția din rezoluția atacată.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petentul C.M., criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului K.L., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat,

cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de

petiționarul C.M. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât

judecătorul fondului, conformându-se la dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., a procedat la verificarea plângerii petiționarului C.M. și

examinarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 25/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 3 februarie 2009, pe baza

actelor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi

prezentate, în mod legal și temeinic a dispus soluția respingerii plângerii

petiționarului împotriva acestei rezoluții în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În propriul demers

analitic al Înaltei Curți se reține, cu titlu de premisă, că prin plângerea

originară a petiționarului C.M. s-a iterat nemulțumirea că deși a încheiat cu

sus-numitul un contract de asistență juridică în scopul apărării drepturilor

sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud,

achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a

eliberat chitanță, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanță, fapt

care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a

procesului respectiv.

Se mai are în vedere

că în mod legal și temeinic procurorul, prin rezoluția atacată sus indicată

(menținută prin Rezoluția nr. 189/11/2/2009 din 23 februarie 2009 a

Procurorului General al aceleiași unități de parchet) a stabilit incidența în

speță a cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale față de intimatul

avocat nominalizat, prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

esențiale sunt următoarele:

a) obligația pe care

avocatul și-o asumă prin încheierea contractului de asistență juridică este o

obligație de diligență și nu o obligație de rezultat, avocatul se obligă să

facă demersurile procedurale și procesuale, recunoscute de lege, pe care el le

consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acțiunea

pornită în numele sau în contra persoanei pe care o reprezintă în fața

instanței, el nu se obligă să câștige procesul;

b) actul avocatului

nu este un act de autoritate și are o natură juridică contractuală, avocatul

neputând săvârși infracțiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei

în procesul civil sau în procesul penal.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva Sentinței penale nr.

54 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2009.