ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2605/2010

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34/22 aprilie 2010,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul G.C. împotriva Ordonanței din 11 februarie 2010 emisă de procuror în

Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Petentul a fost

obligat să plătească 10 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin Ordonanța din 11

februarie 2010 dată de procuror în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistratul C.D., în temeiul 228 alin. (4) și art. 10 lit. g) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

C.G. a formulat

plângere împotriva soluției dispuse de procuror în Dosarul nr. 1181/P/2009 din

21 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

susținând nelegalitatea acesteia și solicitând totodată efectuarea de acte

premergătoare față de judecătoarea C.D. și față de P.L., conducător de carte

funciară.

Prin Rezoluția

35/II/2/2010 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia s-a respins plângerea ca neîntemeiată și s-a dispus

înregistrarea separată a cauzei, în sensul de a se efectua acte premergătoare

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor de către judecătoarea C.D. și funcționara P.L., întrucât

acestea au refuzat nejustificat o întabulare.

Prin memoriul depus

la 27 ianuarie 2010 la Parchetul de pe lângă Curtea Apel Alba Iulia, persoana

vătămată C.G. precizează obiectul plângerii penale, în sensul „întocmirii de

acte premergătoare împotriva judecătoarei C.D. și conducătoarea CF P.L. pentru

refuzul abuziv de a-mi întabula dreptul de proprietate asupra terenului liber

de 77,22 mp de care am fost frustrat prin încheierea Judecătoriei Sibiu + CF

nr. 841/2003".

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că Încheierea nr. 841 din 29

ianuarie 2003 a fost emisă de Judecătoria Sibiu - Cartea Funciară în baza

Sentinței civile nr. 5550/2000 a Judecătoriei Sibiu și stipulează procentul de

27% - cotă indiviză a lui G.C. pentru apartamentul înscris - top 1641/3 și

1642/3.

Ulterior, prin

Încheierea nr. 27993 din 23 iunie 2009 emisă în Dosarul 27993/2009 al Biroului

de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu, în baza cererii introduse de G.C.,

se îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea de întabulare nr.

841/2003, cât și la operarea acesteia în cartea funciară, în sensul că

imobilului apartament de mai sus îi revine cota indiviză de 27%, respectiv

207,36 mp teren aferent, din care 91 mp reprezintă suprafața de teren sub

construcții, 39,14 mp reprezintă suprafața curte și 77,22 mp reprezintă

suprafața de teren liber, apoi se îndreaptă eroarea materială strecurată în

încheierea de întabulare nr. 8314/2003 în sensul că obiectul promisiunii de

vânzare-cumpărare notată sub B.4 este doar suprafața de 77,22 mp teren liber și

nu imobilul în întregime de sub A+1, cum din eroare a fost înscris.

Așadar, Încheierea

nr. 841/2003 a fost modificată prin Încheierea 27993/2009.

Având în vedere

încadrarea juridică a faptelor reclamate, precum și principiile răspunderii

penale, s-a apreciat că în cauză există un impediment în exercitarea acțiunii

penale, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale, conform art.

122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de lege

fiind împlinit în ianuarie 2008. Ca atare, în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Întrucât G.C.

solicită tragerea la răspunderea penală și a funcționarei P.L. - conducător de

carte funciară, potrivit normelor de competență materială, cercetarea acesteia

aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, sens în care s-a disjuns

cauza.

Împotriva rezoluției

procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen.

plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra soluției

emise în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, apreciindu-se că actele premergătoare sunt complete și s-au efectuat cu

respectarea dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului, astfel

încât soluția emisă este temeinică și legală. Deoarece petiționarul a depus

plângere și împotriva funcționarei P.L., conducător de carte funciară,

competența materială a instrumentării cauzei disjunse privind pe sus-numită

revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Împotriva sentinței

procurorului, petentul G.C. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de Apel Alba

Iulia prin Sentința penală nr. 34 din 22 aprilie 2010 a respins plângerea, ca

nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală, reținând că în mod

justificat procurorul prin rezoluția din 11 februarie 2010 a constatat

existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale,

respectiv prescripția răspunderii penale, în condițiile art. 122 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., și potrivit art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul

C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., disjungerea

cauzei și declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu cu

privire la P.L., ținând seama de competență după calitatea persoanei.

Deoarece față de

magistrata C.D. nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, lezarea

intereselor petentului pot fi soluționate numai în cadrul unor acțiuni civile,

iar ca urmare a acestor împrejurări, în actuala procedură nu pot fi supuse

examinării susținerile petentului, nici soluția dispusă de procuror în Dosarul

nr. 1181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

referitoare la notarul public N.C.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul criticând-o sub aspectul

greșitei respingeri a plângerii, solicitând admiterea căii de atac, casarea

sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală

atât față de magistrat, cât și față de notarul N.C.

Examinând hotărârea

atacată și definitivă sub toate aspectele de fapt conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul

G.C. nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Astfel, pentru a se

putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă

din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune.

Cea de-a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale este înscrisă în art. 228 C. proc.

pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut

la lit. b

1

).

Intervenția oricărui

caz dintre cele prevăzute în textul de lege menționat, rezultând fie din actele

prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare

efectuate în urma sesizării, pentru determinarea ca în locul începerii

urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză se constată

că faptele imputate intimatei C.D., au fost săvârșite în august 2003, iar

petentul a formulat plângere penală împotriva acesteia la data de 16 noiembrie

2009, iar eventuala răspundere penală pentru asemenea fapte se prescrie în

termen de 5 ani.

În aceste condiții,

în cauză există un impediment în executarea acțiunii penale, respectiv

intervenția prescripției răspunderii penale conform art. 122 alin. (1) lit. b)

C. pen., ceea ce a determinat incidența dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc.

pen. cu consecința soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Instituind procedura

de la art. 278

1

C. proc. pen. privind accesul liber la justiție,

legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și apăra interesele

și de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca

acestea să constituie o cale de atac paralelă neprevăzută de dispozițiile

legale în vigoare.

Ori, în cauză, Înalta

Curte constată că petentul, pe calea plângerilor penale formulate, încearcă că

obțină o modificare a unor raporturi juridice.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.C.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 34

din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petent la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2010.

Procesat de GGC - LM