ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3786/2010

Deliberând, constată: Prin Sentința penală nr. 58/2010 din 29 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 747/57/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.C. împotriva rezoluției nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimata M.D., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani. A fost obligat petentul la plata sumei de 80 RON în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate. În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată, petentul R.C.

a criticat rezoluția nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata M.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. În esență, petentul a susținut că cercetarea penală nu a fost efectuată în așa fel încât, să lămurească toate aspectele cauzei, fiind încălcate de către procuror dispozițiile art. 4, 62 și 65 C. proc.

pen. Petentul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu modalitatea de instrumentare a unor dosare de către intimată, care în calitatea sa de procuror ierarhic superior a infirmat sau a confirmat, după caz, rezoluțiile subalternilor, apreciind petentul că în această modalitate intimata a comis infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen. A mai susținut petentul că în respectivele dosare cercetările au fost superficiale, nu au fost administrate probe, nu au fost audiați martori și nu au fost depuse înscrisuri relevante, aspecte ce dovedesc reaua-credință a procurorului M.D. și interesul ei vădit ca făptuitorii să își asigure produsul infracțiunii. Au fost invocate dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., petentul solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimată. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin rezoluția nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen. În considerentele rezoluției, procurorul de caz a reținut că prin plângerea formulată, petentul R.C.

a sesizat faptul că M.D. a soluționat în mod abuziv și preferențial Dosarele nr. 348/P/2008, nr. 2016/2008 și nr. 137/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin ordonanța nr. 348/P din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.I.D. și P.G.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen. și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 100 RON; prin rezoluția nr. 2016/P/2008 a aceleiași unități de parchet s-a dispus în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.G.I. și C.I.M., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., iar prin rezoluția nr. 137/P din 30 septembrie 2009, tot a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani s-a dispus în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de P.G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Plângerile formulate de petent împotriva soluțiilor sus-menționate au fost respinse ca neîntemeiate prin rezoluțiile nr. 557/II/2 din 6 octombrie 2008 și nr. 803/II/2 din 20 noiembrie 2009, respectiv prin ordonanța nr. 619/II/2 din 16 septembrie 2009 de către intimata M.D., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani. Ulterior, împotriva acestor soluții, petentul a formulat plângeri la instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Procurorul a concluzionat că din investigațiile efectuate nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către prim procurorul M.D., motiv pentru care a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Plângerea formulată de petent în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia menținând soluțiile atacate prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010. Verificând rezoluțiile atacate din perspectiva criticilor formulate, prin raportare la actele aflate la dosarul de urmărire penală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a constatat că plângerea petentului nu este fondată. În opinia judecătorului fondului, aspectele semnalate de petent și care vizează nemulțumirile acestuia în legătură cu instrumentarea unor dosare de urmărire penală de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, puteau fi cenzurate în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc.

pen. A proceda la verificarea actelor întocmite de magistrat și a formula aprecieri în legătură cu legalitatea soluțiilor pronunțate, în afara cadrului menționat, și în lipsa oricăror indicii din care să rezulte reaua-credință în instrumentarea dosarului, ar echivala cu o imixtiune nejustificată în activitatea jurisdicțională și ar aduce atingere independenței magistratului în adoptarea soluțiilor. Întrucât în cauză lipsesc indiciile din care să rezulte încălcări cu rea-credință ale atribuțiilor de serviciu de către magistratul procuror M.D., aceasta desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege, instanța de fond a constatat că în mod corect procurorul a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. reclamate de petent. În consecință, plângerea formulată de petentul R.C. a fost respinsă ca nefondată în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul R.C. care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Curtea de Apel Alba Iulia. În memoriul depus la dosar, petentul a susținut că intimata M.D., în calitatea sa de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu prin aceea că a acceptat și confirmat soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în Dosarele penale nr. 348/P/2008, 2016/P/2008 și 137/P/2009, fără a dispune extinderea cercetărilor, comițând astfel infracțiunea de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de petent, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele și lucrările de la dosar rezultă că prin rezoluția nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen. În considerentele sus-menționatei rezoluții, procurorul de caz a reținut că aspectele sesizate de petentul R.C.

și care vizează soluționarea abuzivă și în mod preferențial de către M.D. a Dosarelor nr. 348/P/2008, 2016/P/2008 și nr. 137/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nu se confirmă, din investigațiile efectuate nerezultând săvârșirea de către intimată a vreunei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, prin ordonanța nr. 348/P din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani emisă de procurorul D.R., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.I.D. și P.G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen. și s-a aplicat acestora sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 100 RON; prin rezoluția nr. 2016/P/2008 a aceleiași unități de parchet, procurorul D.I.

a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de P.G.I. și C.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., iar prin rezoluția nr. 137/P din 30 septembrie 2009, procurorul D.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Soluțiile de netrimitere în judecată sus-menționate au fost menținute de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, intimata M.D.

și, ulterior de instanța de judecată sesizată de petent în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată plângerea petentului R.C. împotriva rezoluției nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 cu motivarea că procurorii au procedat în limita puterilor lor procesuale, soluțiile au fost confirmate de instanță prin exercitarea de către petent a căilor de atac, în cauză neexistând date, indicii, informații, dovezi că magistrații au fost de rea-credință în exercitarea atribuțiilor conferite de calitatea lor de participanți în dosarele indicate în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., "judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate". Raportând dispozițiile legale sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că în mod temeinic instanța de fond a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimata M.D. este legală și temeinică și, în consecință, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.C.

În cauză, neexistând indicii temeinice din care să rezulte încălcarea cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu de către intimata M.D., aceasta desfășurându-și activitatea de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani în limitele conferite de lege, nu poate fi primită susținerea recurentului petent de a se reține în sarcina acesteia infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și, respectiv, de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. Soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de procurorii de caz în Dosarele penale nr. 348/P/2008, nr. 2016/P/2008 și nr. 137/P/2009 în legătură cu instrumentarea cărora recurentul și-a manifestat nemulțumirea, confirmate de intimată, sesizată de petent în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., au fost menținute și de instanța de judecată care a procedat la verificarea legalității și temeiniciei acestora, urmare plângerilor formulate de recurent potrivit art. 278 1 C. proc. pen. În mod corect judecătorul fondului a concluzionat în sensul că, verificarea actelor întocmite de magistratul procuror și formularea de aprecieri în legătură cu legalitatea soluțiilor pronunțate, în afara cadrului legal instituit prin dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și în lipsa oricăror indicii din care să rezulte reaua-credință în instrumentarea cauzelor, ar echivala cu o imixtiune nejustificată în activitatea jurisdicțională și ar aduce atingere magistratului în adoptarea soluțiilor. Față de cele ce preced, recursul declarat de petentul R.C.

se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.C. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2010.