ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3786/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3786/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, constată:

Prin Sentința penală nr. 58/2010 din 29 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 747/57/2010, s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.C. împotriva rezoluției

nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

privind pe intimata M.D., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Petroșani.

A fost obligat

petentul la plata sumei de 80 RON în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate.

În motivarea

sentinței instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată, petentul R.C.

a criticat rezoluția nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17

mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata M.D.,

prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, pentru infracțiunile

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen. și de favorizarea infractorului, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 264 C. pen.

În esență, petentul a

susținut că cercetarea penală nu a fost efectuată în așa fel încât, să

lămurească toate aspectele cauzei, fiind încălcate de către procuror

dispozițiile art. 4, 62 și 65 C. proc. pen.

Petentul și-a

exprimat nemulțumirea în legătură cu modalitatea de instrumentare a unor dosare

de către intimată, care în calitatea sa de procuror ierarhic superior a

infirmat sau a confirmat, după caz, rezoluțiile subalternilor, apreciind

petentul că în această modalitate intimata a comis infracțiunile prevăzute și

pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen.

A mai susținut

petentul că în respectivele dosare cercetările au fost superficiale, nu au fost

administrate probe, nu au fost audiați martori și nu au fost depuse înscrisuri

relevante, aspecte ce dovedesc reaua-credință a procurorului M.D. și interesul

ei vădit ca făptuitorii să își asigure produsul infracțiunii.

Au fost invocate

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., petentul

solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin rezoluția nr.

185/P/2010 din 4 mai 2010, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.D., prim-procuror

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, pentru infracțiunile

prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen.

În considerentele

rezoluției, procurorul de caz a reținut că prin plângerea formulată, petentul

R.C. a sesizat faptul că M.D. a soluționat în mod abuziv și preferențial

Dosarele nr. 348/P/2008, nr. 2016/2008 și nr. 137/P/2009 ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria Petroșani.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin ordonanța nr. 348/P din 18

iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuiților C.I.D. și P.G.I. pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen. și aplicarea sancțiunii

administrative a amenzii în sumă de 100 RON; prin rezoluția nr. 2016/P/2008 a

aceleiași unități de parchet s-a dispus în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de P.G.I. și C.I.M., pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., iar prin rezoluția nr. 137/P din 30

septembrie 2009, tot a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani s-a dispus

în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

P.G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246,

art. 288, art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Plângerile formulate

de petent împotriva soluțiilor sus-menționate au fost respinse ca neîntemeiate

prin rezoluțiile nr. 557/II/2 din 6 octombrie 2008 și nr. 803/II/2 din 20

noiembrie 2009, respectiv prin ordonanța nr. 619/II/2 din 16 septembrie 2009 de

către intimata M.D., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Petroșani. Ulterior, împotriva acestor soluții, petentul a formulat

plângeri la instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Procurorul a

concluzionat că din investigațiile efectuate nu a rezultat săvârșirea vreunei

fapte prevăzute de legea penală de către prim procurorul M.D., motiv pentru

care a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Plângerea formulată

de petent în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia menținând

soluțiile atacate prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010.

Verificând

rezoluțiile atacate din perspectiva criticilor formulate, prin raportare la

actele aflate la dosarul de urmărire penală, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a constatat că

plângerea petentului nu este fondată.

În opinia judecătorului fondului, aspectele

semnalate de petent și care vizează nemulțumirile acestuia în legătură cu

instrumentarea unor dosare de urmărire penală de către procurori din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, puteau fi cenzurate în procedura

reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. A proceda la verificarea

actelor întocmite de magistrat și a formula aprecieri în legătură cu

legalitatea soluțiilor pronunțate, în afara cadrului menționat, și în lipsa

oricăror indicii din care să rezulte reaua-credință în instrumentarea

dosarului, ar echivala cu o imixtiune nejustificată în activitatea

jurisdicțională și ar aduce atingere independenței magistratului în adoptarea

soluțiilor.

Întrucât în cauză

lipsesc indiciile din care să rezulte încălcări cu rea-credință ale

atribuțiilor de serviciu de către magistratul procuror M.D., aceasta

desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege,

instanța de fond a constatat că în mod corect procurorul a adoptat o soluție de

neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C.

proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C.

pen. reclamate de petent.

În consecință,

plângerea formulată de petentul R.C. a fost respinsă ca nefondată în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul R.C. care a solicitat judecarea cauzei în lipsă,

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de

fond, Curtea de Apel Alba Iulia. În memoriul depus la dosar, petentul a

susținut că intimata M.D., în calitatea sa de prim-procuror al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Petroșani și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de

serviciu prin aceea că a acceptat și confirmat soluțiile de neîncepere a

urmăririi penale dispuse în Dosarele penale nr. 348/P/2008, 2016/P/2008 și

137/P/2009, fără a dispune extinderea cercetărilor, comițând astfel

infracțiunea de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art.

264 C. pen.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma motivelor invocate de petent, cât și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările de la dosar rezultă că prin rezoluția nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în conformitate

cu dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numita M.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și de art. 264 C. pen.

În considerentele

sus-menționatei rezoluții, procurorul de caz a reținut că aspectele sesizate de

petentul R.C. și care vizează soluționarea abuzivă și în mod preferențial de

către M.D. a Dosarelor nr. 348/P/2008, 2016/P/2008 și nr. 137/P/2009 ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nu se confirmă, din

investigațiile efectuate nerezultând săvârșirea de către intimată a vreunei

fapte prevăzute de legea penală.

Astfel, prin

ordonanța nr. 348/P din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Petroșani emisă de procurorul D.R., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală

a învinuiților C.I.D. și P.G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 205 C. pen. și s-a aplicat acestora sancțiunea administrativă

a amenzii în sumă de 100 RON; prin rezoluția nr. 2016/P/2008 a aceleiași

unități de parchet, procurorul D.I. a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C.

proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de P.G.I. și C.I.M., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., iar prin

rezoluția nr. 137/P din 30 septembrie 2009, procurorul D.I. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus în temeiul dispozițiilor

art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.G.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288,

art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Soluțiile de

netrimitere în judecată sus-menționate au fost menținute de prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, intimata M.D. și, ulterior de

instanța de judecată sesizată de petent în procedura reglementată de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 17 mai 2010,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în

conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată

plângerea petentului R.C. împotriva rezoluției nr. 185/P/2010 din 4 mai 2010 cu

motivarea că procurorii au procedat în limita puterilor lor procesuale,

soluțiile au fost confirmate de instanță prin exercitarea de către petent a

căilor de atac, în cauză neexistând date, indicii, informații, dovezi că

magistrații au fost de rea-credință în exercitarea atribuțiilor conferite de

calitatea lor de participanți în dosarele indicate în cauză.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., "judecătorul,

soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate".

Raportând

dispozițiile legale sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte

constată că în mod temeinic instanța de fond a concluzionat că soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimata M.D. este legală și

temeinică și, în consecință, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul R.C.

În cauză, neexistând

indicii temeinice din care să rezulte încălcarea cu rea-credință a atribuțiilor

de serviciu de către intimata M.D., aceasta desfășurându-și activitatea de

prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani în limitele

conferite de lege, nu poate fi primită susținerea recurentului petent de a se

reține în sarcina acesteia infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și, respectiv, de

favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

Soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de procurorii de caz în Dosarele

penale nr. 348/P/2008, nr. 2016/P/2008 și nr. 137/P/2009 în legătură cu

instrumentarea cărora recurentul și-a manifestat nemulțumirea, confirmate de

intimată, sesizată de petent în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

au fost menținute și de instanța de judecată care a procedat la verificarea

legalității și temeiniciei acestora, urmare plângerilor formulate de recurent

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

În mod corect judecătorul fondului a concluzionat în

sensul că, verificarea actelor întocmite de magistratul procuror și formularea

de aprecieri în legătură cu legalitatea soluțiilor pronunțate, în afara

cadrului legal instituit prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

și în lipsa oricăror indicii din care să rezulte reaua-credință în

instrumentarea cauzelor, ar echivala cu o imixtiune nejustificată în

activitatea jurisdicțională și ar aduce atingere magistratului în adoptarea

soluțiilor.

Față de cele ce

preced, recursul declarat de petentul R.C. se privește ca nefondat și se va

respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul R.C. împotriva Sentinței penale nr.

58 din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 octombrie 2010.