ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4557/2010

Prin rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 iunie 2010 în Dosar nr. 325/P/2010, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele motive de fapt și de drept: Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei a rezultat că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece: a) Data de 28 mai 2010 este o zi de vineri, zi în care nu se judecă dosare în instanță; b) În cauză este vorba de Dosarul nr. 7743/176/2009 soluționat la data de 29 aprilie 2010 de către completul de judecată compus din judecătorii C.M. (președinta tribunalului) și S.D.M.; c) Soluția instanței s-a pronunțat în recurs, obiectul cauzei fiind o plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 1988/P/2009 și nr. 479/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, despre care persoana vătămată în cauză a afirmat că sunt nelegale și netemeinice; d) Susținerile persoanei vătămate reprezintă simple alegații care nu au nicio susținere probatorie, diferența de opțiuni politice între părțile din proces fiind un motiv nesustenabil probator. Raportat la cele de mai sus, rezultă că în sarcina făptuitorului nu s-a putut reține săvârșirea de către acesta a vreunei fapte prevăzută de legea penală.

Prin rezoluția emisă la 21 iulie 2010 în Dosar nr. 575/II/2/2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de petenta F.A. împotriva rezoluției expuse mai sus, pentru următoarele considerente: În mod întemeiat procurorul de caz a reținut că nu există și nu se pot procura dovezi care să demonstreze că magistratul la care se referă persoana vătămată a influențat în vreun fel soluția indicată. Nici persoana vătămată nu le poate furniza, mărginindu-se să afirme abuzul și să exprime nemulțumirea în legătură cu felul în care s-au derulat procedurile în cauza nr. 7743/176/2009 a Tribunalului Alba. Dimpotrivă, actele premergătoare indică o conduită normală, legitimă a judecătorului M.A. Nu există niciun fel de date în legătură cu intervenția judecătorului M.A. pe lângă completul de judecată care a pronunțat hotărârea ce o nemulțumește pe petentă, un martor dintr-o localitate din apropriere de Alba Iulia, străin de mecanismele judiciare, nu deține date sau informații în legătură cu o eventuală discuție ce ar fi putut avea loc între cei trei magistrați (judecătorul M.A. și membrii completului de judecată).

Curtea a reținut, la rândul său, în urma examinării actelor și pieselor dosarului că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să convingă un observator obiectiv asupra intervenției magistratului M.A. asupra membrilor completului de judecată și care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții nefavorabile petentei.

Curtea a constatat, conform înscrisului din dosarul de urmărire penală (încheiere de ședință) că la termenul din 15 aprilie 2010, în Dosarul nr. 7743/176/2009 în care petenta era parte, magistratul M.A. a formulat o declarație de abținere, considerent pentru care s-a pus în discuție amânarea cauzei în vederea soluționării declarației de abținere și a constituirii legale a completului de judecată.

Curtea a arătat, raportat la acest aspect, că în speță, conduita magistratului a fost una perfect legală și justificată, iar suspiciunile petentei, în sensul intervenției sale asupra membrilor completului de judecată, sunt total nefondate și nesusținute de niciun element probator din dosar.

Curtea a constatat că în cauză nu există minime date sau elemente care să confirme implicarea magistratului M.A. în adoptarea soluției în Dosarul nr. 7743/176/2009.

În altă ordine de idei, aprecierile făcute de petentă cu privire la soția magistratului, acuzațiile grave aduse acesteia (de sustragere a unui document autentic în calitatea sa de avocat al părții) nu au o legătură suficientă și vizibilă cu cauza de față.

Curtea a reținut că soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se fundamentează în mod obiectiv pe actele și lucrările de la dosar, cât și pe dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., astfel încât desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistratului M.A. nu este justificată de rațiuni plauzibile.

Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea petentei F.A. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara F.A., criticând-o ca netemeinică, reluând motivele expuse la data formulării plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale și solicitând continuarea procesului împotriva magistratului M.A. de la Tribunalul Alba. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică expuse cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de petiționara F.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât judecătorul instanței de fond al Curții de Apel Alba Iulia prin conformare deplină la disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 325/P/2010 din 30 iunie 2010 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarei F.A. este nefondată, și a respins-o în consecință în baza disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., menținând rezoluția atacată. Astfel, în mod justificat prin rezoluția sus-menționată a procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, reținându-se că există un impediment pentru exercitarea acțiunii penale împotriva intimatului judecător M.A, de la Tribunalul Alba, respectiv cel prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., neexistând dovezi din care să rezulte că acesta a influențat în vreun fel soluția din data de 29 aprilie 2010 în Dosarul nr. 7743/176/2009 al Tribunalului Alba, ce a nemulțumit-o pe petiționara F.A. Așa fiind, în mod justificat susținerile persoanei vătămate F.A. au fost caracterizate ca simple alegații, lipsite de suport probator și în consecință s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului sus-indicat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;