ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3428/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 05 aprilie 2011

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângere

formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției din 18 ianuarie 2011 pronunțată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosar nr. 697/P/2010 și

a rezoluției din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosar nr. 103/ll/2/2010.

A obligat petentul să achite statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Petentul a formulat plângere penală împotriva

magistratului C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., în considerarea faptului că

la soluționarea dosarului nr. 6317/176/2009 nu a studiat suficient materialul

probator depus de petent in apărare si a menținut punctul de vedere exprimat de

judecătorul fondului, aspecte care l-au prejudiciat pe petent. Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, a dispus prin rezoluția din 18 ianuarie 2011

în dosarul nr. 697/P/2011 neînceperea urmăririi penale față de C.L. cu privire

la infracțiunea pentru care s-a formulat plângere penală motivat de faptul că

faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, eventualele

greșeli de judecată neconstituind prin sine infracțiuni și putând fi remediate

prin intermediul cailor de atac prevăzute de lege. Parchetul a relevat în

motivarea soluției împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a formulat

plângere penală s-a pronunțat în calea de atac exercitata în dosarul nr.

6317/176/2009 al Tribunalului Alba menținând sentința penală nr. 85 din 02

februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei -

plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului.

Împotriva rezoluției anterior menționate petentul a

formulat plângere, care a fost soluționată de procurorul general al PCA Alba-Iulia

în sensul respingerii pentru considerentul că în cauză nu există și nu se pot

procura dovezi care să demonstreze că magistrul la care se referă petentul a

manifestat rea - credință in derularea procedurilor judiciare, acestea

neputându-se pune la dispoziția organelor de urmărire penală nici de către

petent. Procurorul ierarhic superior celui care s-a pronunțat pe plângerea

inițială a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică. Soluția a

fost atacată la Curtea de Apel Alba-Iulia și s-au

invocat următoarele: în principiu aceleași împrejurări arătate în

plângerea

inițială.

Pentru primul termen de judecată, petentul a

solicitat Curții să i se asigure dreptul de a-și angaja un apărător , cerere

soluționata de Curte conform dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. in sens

favorabil. Ulterior petentul nu s-a prezentat nici personal si nici prin

reprezentant ales. Cauza nu impune prin obiectul sau obligativitatea asigurării

unui apărător din oficiu.

Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor prezentate de petent

în susținerea demersului său, conform exigențelor art. 278/1 alin. (7) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: 1. Prin rezoluția adoptată la 18 ianuarie

2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.L. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., motivat de faptul că

faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală. Parchetul a

relevat în motivarea soluției împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a

formulat plângere penala s-a pronunțat în calea de atac exercitată în dosarul

nr. 6317/176/2009 al Tribunalului Alba menținând sentința penală nr. 85 din 02

februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei -

plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului. Pentru a dispune

astfel, Parchetul a reținut în considerentele rezoluției aspectele menționate

anterior în considerentele acestei hotărâri. Ulterior, petentul a contestat

soluția adoptată de către procuror, uzând de prevederile art. 278 C. proc. pen.

Soluționând plângerea în raport de dispozițiile art. 278 alin. (1)

teza

II

C. proc. pen., s-a

procedat la respingerea acesteia justificat de inexistența

datelor și

indiciilor care să conducă la presupunerea rezonabilă că magistratul reclamat

ar fi comis vreo faptă prevăzută de legea penală. Desființarea soluțiilor

pronunțate de magistrați poate avea loc prin exercitarea căilor de atac

prevăzute de normele procesuale și nu prin sesizări penale. 2. Curtea a

apreciat plângerea petentului ca nefondată raportat la actele și lucrările

efectuate în cauză. Magistratura reprezintă "activitatea judiciară

desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în

scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum

și a drepturilor și libertăților cetățenilor." Constituția precizează în

mod explicit în conținutul art. 129 faptul că - împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii, prevedere care se regăsește transpusă și în normele

procesuale aplicabile fiecărei materii. în acest context nemulțumirea

justițiabilului s-a apreciat a fi nefondată raportat la existența cadrului

juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și

lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse acestui

magistrat sunt vădit nefondate. Parchetul a depus diligentele necesare

analizării și pronunțării unei soluții temeinice. La dosarul de urmărire penală

s-au depus soluții pronunțate în legătură cu cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei sentințe, petentul R.V. a declarat

recurs.

Înalta Curte, în

baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit.

a) teza a II-a combinat cu art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus

în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de petent.

Examinând recursul declarat de petentul R.V., Înalta

Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum

a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) al aceluiași articol este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se

constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunțată la data de 5 aprilie 2011,

după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta

Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus

menționate.

Potrivit art. 385 C. proc. pen., sunt susceptibile de

reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive,

determinate de lege.

Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv

la hotărârile nedefinitive determinate de lege.

Petentul R.V. și-a exercitat dreptul la recurs, recurs

declarat împotriva unei hotărâri

definitive, cu care Secția Penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție

a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate

și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului

legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă

în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar R.V. va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V.

împotriva sentinței

penale nr. 51 din 05 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.