ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3428/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51 din 05 aprilie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângere formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosar nr. 697/P/2010 și a rezoluției din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosar nr. 103/ll/2/2010. A obligat petentul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului C.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., în considerarea faptului că la soluționarea dosarului nr. 6317/176/2009 nu a studiat suficient materialul probator depus de petent in apărare si a menținut punctul de vedere exprimat de judecătorul fondului, aspecte care l-au prejudiciat pe petent. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, a dispus prin rezoluția din 18 ianuarie 2011 în dosarul nr. 697/P/2011 neînceperea urmăririi penale față de C.L. cu privire la infracțiunea pentru care s-a formulat plângere penală motivat de faptul că faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, eventualele greșeli de judecată neconstituind prin sine infracțiuni și putând fi remediate prin intermediul cailor de atac prevăzute de lege.

Parchetul a relevat în motivarea soluției împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a formulat plângere penală s-a pronunțat în calea de atac exercitata în dosarul nr. 6317/176/2009 al Tribunalului Alba menținând sentința penală nr. 85 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei - plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului. Împotriva rezoluției anterior menționate petentul a formulat plângere, care a fost soluționată de procurorul general al PCA Alba-Iulia în sensul respingerii pentru considerentul că în cauză nu există și nu se pot procura dovezi care să demonstreze că magistrul la care se referă petentul a manifestat rea - credință in derularea procedurilor judiciare, acestea neputându-se pune la dispoziția organelor de urmărire penală nici de către petent.

Procurorul ierarhic superior celui care s-a pronunțat pe plângerea inițială a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică. Soluția a fost atacată la Curtea de Apel Alba-Iulia și s-au invocat următoarele: în principiu aceleași împrejurări arătate în plângerea inițială. Pentru primul termen de judecată, petentul a solicitat Curții să i se asigure dreptul de a-și angaja un apărător , cerere soluționata de Curte conform dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. in sens favorabil. Ulterior petentul nu s-a prezentat nici personal si nici prin reprezentant ales. Cauza nu impune prin obiectul sau obligativitatea asigurării unui apărător din oficiu. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor prezentate de petent în susținerea demersului său, conform exigențelor art. 278/1 alin. (7) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: 1. Prin rezoluția adoptată la 18 ianuarie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.L. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., motivat de faptul că faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală. Parchetul a relevat în motivarea soluției împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a formulat plângere penala s-a pronunțat în calea de atac exercitată în dosarul nr. 6317/176/2009 al Tribunalului Alba menținând sentința penală nr. 85 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei - plângere formulată împotriva rezoluțiilor procurorului.

Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut în considerentele rezoluției aspectele menționate anterior în considerentele acestei hotărâri. Ulterior, petentul a contestat soluția adoptată de către procuror, uzând de prevederile art. 278 C. proc. pen. Soluționând plângerea în raport de dispozițiile art. 278 alin. (1) teza II C. proc. pen., s-a procedat la respingerea acesteia justificat de inexistența datelor și indiciilor care să conducă la presupunerea rezonabilă că magistratul reclamat ar fi comis vreo faptă prevăzută de legea penală. Desființarea soluțiilor pronunțate de magistrați poate avea loc prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele procesuale și nu prin sesizări penale. 2. Curtea a apreciat plângerea petentului ca nefondată raportat la actele și lucrările efectuate în cauză.

Magistratura reprezintă "activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor." Constituția precizează în mod explicit în conținutul art. 129 faptul că - împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, prevedere care se regăsește transpusă și în normele procesuale aplicabile fiecărei materii. în acest context nemulțumirea justițiabilului s-a apreciat a fi nefondată raportat la existența cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse acestui magistrat sunt vădit nefondate.

Parchetul a depus diligentele necesare analizării și pronunțării unei soluții temeinice. La dosarul de urmărire penală s-au depus soluții pronunțate în legătură cu cauza dedusă judecății. Împotriva acestei sentințe, petentul R.V. a declarat recurs. Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de petent. Examinând recursul declarat de petentul R.V., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași articol este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunțată la data de 5 aprilie 2011, după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate. Potrivit art. 385 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege. Petentul R.V. și-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar R.V. va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 51 din 05 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.