ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3048/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 49 din 2 aprilie 2009 a Curții de

Apel

Alba Iulia, secția penală,

a

fost admisă plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 369/P/2008

din 6 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și a

rezoluției nr. 871/ll/2/2008 din 2 septembrie 2008,pe care Ie-a desființat, iar

cauza a fost trimisă procurorului pentru ca în urma cercetărilor să se pronunțe

și cu privire la plângerea formulată de

petentă,

alături de plângerea petentului D.C.

S-a reținut că la data de 11 martie 2009 s-a

înregistrat la această instanță sub nr. 339/57/2009 plângerea formulată de

petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 369/P/2008 din 06 august 2008 a

procurorului de la Curtea de Apel Alba lulia și a rezoluției nr. 871/11/2/2008

din 02 septembrie2009 a procurorului general al aceleiași instituții, motivat

de aceea că, deși și ea a formulat

inițial

plângere penală împotriva executorului judecătoresc R.D.

, procurorul nu

s-a pronunțat și asupra acestei plângeri prin rezoluțiile atacate.

Examinând plângerea formulată de petentă,

Curtea de Apel reține următoarele:

La data de 08 iulie 2008 la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a înregistrat plângerea penală formulată de

petentul D.C. împotriva executorului judecătoresc R.D.

pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (fila 1 dosar 369/P/2008).

În urma efectuării actelor premergătoare, la

data de 06 august 2008 prin rezoluția dată în dosar nr. 369/P/2008 procurorul

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia dispune neînceperea

urmăririi penale (fără a arăta față de cine sau pentru ce fapte și în ce

temei).

La data de 18 august 2008 atât D.C., cât și

soția sa, D.V., formulează plângeri (înregistrate la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba lulia la 02 septembrie2008 la dosar nr.

369/P/2008), însă prin rezoluția procurorului

general din aceeași zi

(nr.

871/11/2/2008) se soluționează prin respingere doar plângerea

petentului

(fără a se indica cine este acesta și împotriva cărei rezoluții s-a produs

respingerea).

Prin

urmare, în cauză există două plângeri penale formulate distinct de petenții D.C.

și D.V., însă s-au efectuat acte premergătoare doar în ce privește plângerea

lui D.C.,

procurorul nepronunțându-se și cu privire la

plângerea petentei D.V.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs intimatul R.D.

, care

deși legal citat nu s-a prezentat în fața Curții pentru susținerea căii de atac

declarate.

Prin cererea de recurs, intimatul a făcut mai

multe susțineri

ce țin de fondul cauzei, arătând

în esență că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

Examinând hotărârea atacată, curtea constată că

prima

instanță nu s-a pronunțat pe fondul

cauzei, nestatuând în vreun fel

asupra vinovăției sau nevinovăției

intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost cercetat.

În aceste condiții, ceea ce se poate supune

cenzurii instanței de recurs este strict soluția de trimitere a cauzei la

procuror.

În speță, trimiterea cauzei la procuror,

întemeiată în drept pe

disp. art. 278/1alin.

(

8) lit. b) C. proc. pen., a avut în vedere împrejurarea că, deși

au fost formulate două plângeri penale distincte de către petenții D.C. și D.V.

împotriva intimatului R.D., procurorul a omis să cerceteze și să dea o soluție

cu privire la plângerea celei din urmă petente.

Chiar dacă soluția

instanței de fond nu se încadrează strict în

ipoteza avută

în vedere în art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimiterea

cauzei la procuror se impune cu atât mai mult cu

cât ambii petenți reclamă săvârșirea de către intimat a unor fapte penale în

legătură

cu aceeași împrejurare (vânzarea la licitație publică, în

calitate de executor judecătoresc în cadrul unei executări silite a unui

apartament ce constituia bun comun al ambilor petenți), ceea ce

necesită o soluționare unitară a chestiunii în

litigiu.

Pe de altă parte, adoptarea unei alte soluții

ar fi echivalat cu lăsarea nesoluționată a plângerii petentei D.V. și, prin

aceasta, cu negarea accesului ei la justiție ,ceea ce ar contraveni literei și

spiritului procedurii înscrise în art. 278/1 C. proc. pen.

În aceste

condiții, recursul intimatului R.D. nu poate

fi primit și

urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. și a celor către petenta D.V., reprezentând onorariul avocatului

ales, conform art. 193 C. proc. pen.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de petiționarul R.D. împotriva sentinței penale nr. 49 din 2 aprilie 2009 a

Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei

cheltuieli judiciare către intimata D.V.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie

2009.