ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3048/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 49 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admisă plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 369/P/2008 din 6 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și a rezoluției nr. 871/ll/2/2008 din 2 septembrie 2008,pe care Ie-a desființat, iar cauza a fost trimisă procurorului pentru ca în urma cercetărilor să se pronunțe și cu privire la plângerea formulată de petentă, alături de plângerea petentului D.C. S-a reținut că la data de 11 martie 2009 s-a înregistrat la această instanță sub nr. 339/57/2009 plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 369/P/2008 din 06 august 2008 a procurorului de la Curtea de Apel Alba lulia și a rezoluției nr. 871/11/2/2008 din 02 septembrie2009 a procurorului general al aceleiași instituții, motivat de aceea că, deși și ea a formulat inițial plângere penală împotriva executorului judecătoresc R.D.

, procurorul nu s-a pronunțat și asupra acestei plângeri prin rezoluțiile atacate. Examinând plângerea formulată de petentă, Curtea de Apel reține următoarele: La data de 08 iulie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a înregistrat plângerea penală formulată de petentul D.C. împotriva executorului judecătoresc R.D. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (fila 1 dosar 369/P/2008). În urma efectuării actelor premergătoare, la data de 06 august 2008 prin rezoluția dată în dosar nr. 369/P/2008 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia dispune neînceperea urmăririi penale (fără a arăta față de cine sau pentru ce fapte și în ce temei).

La data de 18 august 2008 atât D.C., cât și soția sa, D.V., formulează plângeri (înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la 02 septembrie2008 la dosar nr. 369/P/2008), însă prin rezoluția procurorului general din aceeași zi (nr. 871/11/2/2008) se soluționează prin respingere doar plângerea petentului (fără a se indica cine este acesta și împotriva cărei rezoluții s-a produs respingerea). Prin urmare, în cauză există două plângeri penale formulate distinct de petenții D.C. și D.V., însă s-au efectuat acte premergătoare doar în ce privește plângerea lui D.C., procurorul nepronunțându-se și cu privire la plângerea petentei D.V. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul R.D.

, care deși legal citat nu s-a prezentat în fața Curții pentru susținerea căii de atac declarate. Prin cererea de recurs, intimatul a făcut mai multe susțineri ce țin de fondul cauzei, arătând în esență că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Examinând hotărârea atacată, curtea constată că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, nestatuând în vreun fel asupra vinovăției sau nevinovăției intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost cercetat. În aceste condiții, ceea ce se poate supune cenzurii instanței de recurs este strict soluția de trimitere a cauzei la procuror. În speță, trimiterea cauzei la procuror, întemeiată în drept pe disp.

art. 278/1alin. ( 8) lit. b) C. proc. pen., a avut în vedere împrejurarea că, deși au fost formulate două plângeri penale distincte de către petenții D.C. și D.V. împotriva intimatului R.D., procurorul a omis să cerceteze și să dea o soluție cu privire la plângerea celei din urmă petente. Chiar dacă soluția instanței de fond nu se încadrează strict în ipoteza avută în vedere în art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror se impune cu atât mai mult cu cât ambii petenți reclamă săvârșirea de către intimat a unor fapte penale în legătură cu aceeași împrejurare (vânzarea la licitație publică, în calitate de executor judecătoresc în cadrul unei executări silite a unui apartament ce constituia bun comun al ambilor petenți), ceea ce necesită o soluționare unitară a chestiunii în litigiu.

Pe de altă parte, adoptarea unei alte soluții ar fi echivalat cu lăsarea nesoluționată a plângerii petentei D.V. și, prin aceasta, cu negarea accesului ei la justiție ,ceea ce ar contraveni literei și spiritului procedurii înscrise în art. 278/1 C. proc. pen. În aceste condiții, recursul intimatului R.D. nu poate fi primit și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a celor către petenta D.V., reprezentând onorariul avocatului ales, conform art. 193 C. proc. pen. P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul R.D. împotriva sentinței penale nr. 49 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata D.V. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.