ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul B.C. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. , plângere împotriva rezoluției procurorului din 30 iunie 2010, dată în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.V.P. pentru fapta prev. și ped. de art. 246 C. pen. Plângerea a fost înregistrată la instanță sub nr. 1050/57/2010, iar petentul a solicitat instanței admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând actele și lucrările din dosar, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 30 iunie 2010, dată de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus - în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen. - neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.V.P. pentru fapta prev. și ped. de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1492/2009, Judecătoria Mediaș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului - Biroul Executorului Judecătoresc T.V.P. și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 293 lei, plată nedatorată. Întrucât T.V.P. nu a dat curs, de bună voie, acestei sentinței civile, persoana vătămată s-a adresat la data de 15 martie 2010 cu o cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc T.O.N., cerere înregistrată sub nr. 34/2010.

La data de 23 martie 2010, T.V.P. - prin mandat poștal - a depus în favoarea debitorului suma de 422,5 lei. Împotriva procedurii de executare silită din Dosarul nr. 34/2010 s-a formulat contestație la Judecătoria Mediaș, instanță care - prin sentința civilă nr. 1189 din 1 iunie 2010 - a admis contestația la executare formulată de T.V.P. împotriva executorului judecătoresc T.O. și B.E., anulând parțial, din Dosarul execuțional nr. 34/2010, actele privind stabilirea cheltuielilor de executare, dispunând reducerea acestora de la 437,15 lei la 50 de lei. Față de cele constatate s-a apreciat că executorul judecătoresc T.V.P., la data de 23 martie 2010, a achitat integral creanța față de B.E., creanța stabilită prin sentința civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei Mediaș, astfel că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Împotriva rezoluției procurorului, petentul a formulat plângere, iar în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea acesteia, apreciindu-se că executorul nu a fost de rea credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Verificând rezoluția atacată, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea plângerii, ca nefondată, cu menținerea soluției atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente: Fapta executorului judecătoresc T.V.P., care în Dosarul de executare silită înregistrat sub nr. 34/2010 la Biroul Executorului Judecătoresc T.O.N., în calitate de debitor, a plătit, prin mandat poștal petentului B.C., la 23 februarie 2010, suma de 422,5 lei, deși ulterior, prin sentința civilă nr. 1189 din 01 iunie 2010 a Judecătoriei Mediaș, au fost reduse cheltuielile de executare cu 50 lei, nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzute de art. 246 C. pen.

Executorul judecătoresc nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului, ci - dimpotrivă - și-a îndeplinit obligația plății stabilită prin sentința civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei Mediaș. În consecință, prin sentința penală nr. 82 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba lulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluției din 30 iunie 2010 dispusă de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menținând rezoluția atacată. Împotriva sentinței, petentul a declarat prezentul recurs. Recursul petentul va fi respins ca tardiv pentru motivele care se vor arăta. Termenul de recurs este de 10 zile și se socotește de la data comunicării dispozitivului hotărârii (art. 385 3 cu referire la art. 363 C. proc.

pen.). Comunicarea dispozitivului sentinței a avut loc la data de 17 septembrie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 29 octombrie 2010, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege. Față de cele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul petentului. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinței penale nr. 82 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2011.