ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Petentul
B.C. a formulat, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.
, plângere împotriva rezoluției procurorului din
30 iunie 2010, dată în Dosarul
nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de executorul judecătoresc T.V.P. pentru fapta prev. și ped. de art. 246 C.
pen.
Plângerea a fost înregistrată la instanță sub nr. 1050/57/2010,
iar petentul a solicitat instanței admiterea plângerii, desființarea rezoluției
atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele și lucrările din dosar, instanța de
fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din
30 iunie 2010, dată de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al
Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus - în temeiul art. 228
alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. -
neînceperea urmăririi penale față de
executorul judecătoresc T.V.P. pentru
fapta prev. și ped. de art. 246
C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare,
procurorul
a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1492/2009, Judecătoria Mediaș a
admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului - Biroul
Executorului Judecătoresc T.V.P. și a obligat pârâtul să restituie reclamantei
suma de 293 lei, plată nedatorată. Întrucât T.V.P. nu a dat curs, de bună voie,
acestei sentinței civile, persoana vătămată s-a adresat la data de 15 martie 2010
cu o cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc T.O.N.,
cerere înregistrată sub nr. 34/2010. La data de 23 martie 2010, T.V.P. - prin
mandat poștal - a depus în favoarea
debitorului
suma de 422,5 lei. Împotriva procedurii de executare silită din Dosarul
nr.
34/2010 s-a formulat contestație la Judecătoria Mediaș, instanță care - prin
sentința civilă nr. 1189 din 1 iunie 2010 - a admis contestația la executare
formulată de T.V.P. împotriva executorului judecătoresc T.O. și B.E., anulând
parțial, din Dosarul execuțional nr. 34/2010, actele privind stabilirea
cheltuielilor de executare, dispunând reducerea acestora de la 437,15 lei la 50
de lei. Față de cele constatate s-a apreciat că executorul judecătoresc T.V.P.,
la data de 23 martie 2010, a achitat integral creanța față de B.E., creanța
stabilită prin sentința civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei
Mediaș, astfel că lipsesc elementele constitutive
ale infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor.
Împotriva rezoluției procurorului, petentul a formulat
plângere, iar în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluționată de
procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea acesteia,
apreciindu-se că executorul nu a fost de rea credință în
exercitarea
atribuțiilor de serviciu.
Verificând rezoluția atacată, instanța de fond a apreciat că
se impune
respingerea plângerii, ca
nefondată, cu menținerea soluției atacată ca temeinică și
legală din
următoarele considerente:
Fapta executorului judecătoresc T.V.P., care în Dosarul
de executare silită înregistrat sub nr. 34/2010 la Biroul Executorului
Judecătoresc T.O.N., în calitate de debitor, a plătit, prin mandat poștal
petentului B.C., la 23 februarie 2010, suma de 422,5 lei, deși ulterior, prin
sentința civilă nr. 1189 din 01 iunie 2010 a Judecătoriei Mediaș, au fost
reduse cheltuielile de executare cu 50 lei, nu întrunește conținutul
constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei
prevăzute de art. 246
C. pen. Executorul
judecătoresc nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale
petentului,
ci - dimpotrivă - și-a îndeplinit obligația plății stabilită prin sentința
civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei Mediaș.
În consecință, prin
sentința penală nr. 82 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba
lulia a respins ca nefondată plângerea formulată
de petentul B.C. împotriva
rezoluției
din 30 iunie 2010 dispusă de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menținând rezoluția atacată.
Împotriva sentinței,
petentul a declarat prezentul recurs.
Recursul petentul
va fi respins ca tardiv pentru motivele care se vor arăta.
Termenul de recurs
este de 10 zile și se socotește de la data comunicării
dispozitivului hotărârii (art. 385
3
cu
referire la art. 363 C. proc. pen.).
Comunicarea dispozitivului sentinței a avut loc la data
de 17 septembrie 2010, iar
recursul a fost
declarat la data de 29 octombrie 2010, cu depășirea termenului de 10 zile
prevăzut
de lege.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385
15
pct.
1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul
petentului.
Potrivit art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a
cheltuielilor
judiciare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul B.C. împotriva
sentinței penale nr. 82 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba lulia,
secția penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2011.