ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2011

Asupra recursului de față, Prin plângerea formulată și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 06 august 2010, și trimisă spre competentă soluționare în favoarea instanței de judecată, petentul S.N. a criticat soluțiile dispuse de această unitate de parchet în dosarele nr. 258/P/2010 și nr. 565/II/2/2010 privind pe intimata R.C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206, art. 289 C. pen. În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pe care le-a reclamat, solicitând administrarea probelor necesare stabilirii vinovăției acesteia. Plângerea a fost înaintată Curții de Apel Alba-Iulia spre competentă soluționare, conform art. 278 1 C. proc.

pen., fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 10 august 2010 sub nr. 1059/57/2010. Au fost atașate dosarele nr. 258/P/2010 și nr. 565/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a reținut că plângerea formulată de petentul S.N. împotriva rezoluției nr. 258/P/2010 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, menținută prin rezoluția nr. 562/II/2/2010 din 19 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia (facem precizarea că posibil, ca o eroare materială, procurorul general a trecut numărul 562, preluat întocmai și de către instanță, deși, numărul de dosar a fost constant 565) privind pe intimata R.C., avocat în cadrul Baroului Hunedoara este nefondată și a respins-o.

Obligă petentul la plata sumei de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Obligă petentul să plătească în favoarea intimatei R.C. suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate. Împotriva sentinței penale nr. 103 din 12 octombrie 2010 a Curții de apel Alba-Iulia, pronunțată în sensul amintit, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către același petent. Atât în scris cât și în concluziile orale finale recurentul a reiterat reclamația inițială formulată față de intimata R.C.M., că intimata se face vinovată de infracțiunile imputate, nu au fost administrate probele doveditoare, de către intimată au fost confecționate înscrisuri infracționale, se întrunesc elementele infracționale ale infracțiunilor stipulate.

Instanța de recurs în funcție de critice de fond aduse sentinței, caracterul integral devolutiv al acestei căi de atac ordinare, în funcție de dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., consemnează următoarele: Prin rezoluția nr. 258/P/2010 din 28 octombrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimata R.C., avocat în cadrul Baroului Hunedoara, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206 și art. 289 C. pen. În motivarea soluției, procurorul a reținut că numitul S.N. a formulat plângere penală împotriva intimatei R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 260, art. 206, art. 289 și art. 215 C. pen.

Acesta a arătat că numita R.C., avocata soției sale, într-un proces de încredințare a copilului minor, a comis cu acest prilej mai multe falsuri, respectiv în redactarea cererii de deschidere a procesului folosind la adresa sa termenul de „pârât", indicându-i în mod intenționat greșit adresa, s-a folosit de ștampila sa pe cererea respectivă. Partea vătămată consideră că, dacă numita R.C. nu ar fi fost avocat, cererea formulată pentru soția sa nu ar fi fost primită la instanță, inducând în eroare judecătorii cu cererea respectivă. Din actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză a rezultat că în anul 2005 între părți a avut loc un litigiu la Judecătoria Petroșani, unde avocata R.C.

a reprezentat-o pe numita S.E., soția petentului. Ca și chestiune de substanță procesuală, în anul 2008 petentul a mai formulat o plângere similară, iar prin rezoluția nr. 21/P din 28 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 206, art. 215 alin. (1) C. pen., art. 260 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Având în vedere faptul că pentru aceeași faptă față de numita R.C. s-a mai pronunțat o soluție și cum nimeni nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleași fapte și împrejurări, în cauză s-a dispus de către procuror în mod corect neînceperea urmăririi penale.

Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 565/II/2/2010 din 19 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent, conform art. 278 C. proc. pen. iar ulterior și în fața instanței de judecată pe calea sentinței penale nr. 103 din 12 octombrie 2010, atacată în momentul de fată. Verificând și în calea de atac a recursului legalitatea și temeinicia rezoluțiilor atacate, prin prisma criticilor generale formulate de către recurent care a urmărit în a deferi înspre aprecierea instanței de control judiciar întregul context procesual născut ca urmare a reclamației penale inițiale, prin raportare la actele existente la dosarul de urmărire penală, este de constatat că recursul numitului S.N.

este nefondat. În mod corect procurorul a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care față de intimata R.C. au fost efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul anului 2008, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluția nr. 21/P/2008 din 28 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 309/II/2/2008 din 02 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Prin sentința penală nr. 64 din 29 mai 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva acestor soluții, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare la 16 iunie 2008. Conform art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen., în situația respingerii plângerii potrivit art. 278 1 C. proc. pen. alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. Ori cu deplină ancorare în realitate, inclusiv la nivelul instanței de judecată de fond s-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale față de intimată după adoptarea unei soluții definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulțumirile care au determinat și formularea primei plângeri.

În consecință, constatând că rezoluțiile atacate în prezenta cauză sunt temeinice și legale, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel a respins cu deplin drept ca nefondată plângerea petentului, iar în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat și recursul de față. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.N. împotriva sentinței penale nr. 103 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.